593 matches
-
avantaja aranjarea locului de pescuit, dar nu și pescuitul propriu-zis. Fără lanternă nu puteai să descurci forfacurile strânse în grabă pe lansete. Timpul trecea repede, eu mă grăbeam să mă găsească zorile pregătit, cu toate că simțeam din plin oboseala nopții foarte zbuciumate prin care trecusem. Am început să-mi momesc locul cu lanseta și am aruncat prima lansetă cu momeală diversificată în cârlige, să testez la ce are chef să muște peștele în acea zi. Iubita dormea liniștită în mașină, așa că am
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
moment dat, s-a rătăcit; era liniște, o liniște suspectă, codrul întunecat o speria întotdeauna, fetița a luat-o la fugă printre tulpinile uriașilor copaci... Fugea ca nebuna prin ochiuri de întuneric și nu știa încotro fuge, plângea și se zbuciuma... S-a trezit din fuga ei în Valea Spânzurătorii într-o poieniță plină de flori, era tot liniște și tot întuneric... Se așeză jos lângă vizdurele unui izvoraș ce curgea din buza dealului... Își răcori fața, bău apă din căușul
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
văzut că a primit un premiu de simpatie populară) anunțase că vom avea premier pe domnul Stolojan. Am adormit liniștit căci fiind finanțist Stolo va manevra banii așa cum trebuie. Dar peste noapte am început să visez; Se făcea că sunt zbuciumat și neliniștit. Mă întrebam totuși de ce? Deodată se făcea că Sfântul Petru, venise pe Pământ trimis de Divinul Creator să vadă ce mai facem noi pământenii, căci după cum se știe Creatorul nu ne are numai pe noi. Cum eu stăteam
TĂLMĂCIREA UNUI VIS de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1083 din 18 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347709_a_349038]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > SĂ NU PLÂNGI! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 519 din 02 iunie 2012 Toate Articolele Autorului 582 SĂ NU PLÂNGI ! Sufletul mi-e zbuciumat, Tăcere unde ești să te ador, În spațiul tău nelimitat, Eu voi veni când mor! Nemurire, geniu, miracol? E cel mai autentic real, Dar în al vieții spectacol, Să știi să-ți alegi rolul ideal! Muncă și talent, sudoare, Deci
SĂ NU PLÂNGI! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362025_a_363354]
-
În Ortodoxie, Tradiția martirului este neîntreruptă. Ipostasul martiric se continuă de la început, dincolo de persecuțiile și prigonirile religioase sub chipul ascetic al isihaștilor pustnici și al filosofilor creștini, descendenți ai teologiei persoanei și ai comuniunii. Revoluțiile și Războaiele mondiale care au zbuciumat și cutremurat Biserica lui Hristos au lăsat printre dărâmături multă suferință și jertfă, dar și zeci de mii, sute de mii sau milioane de eroi, mărturisitori și martiri, consolidând astfel și mai mult comuniunea euharistică a creștinilor. Minunata Taină a
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
la cei pe care îi avem, Doresc ca acest an să vă aducă bucurie. Același bune urări și surorii matale. Dumitru Corbea București, 1 august 1963 Dragă și scumpă prietenă Otilia, M-a întristat vestea. Prea te frămânți, prea te zbuciumi și te gândești prea puțin la propria-ți viață. Ar fi bine ca asemenea „accidente” să nu te mai încerce niciodată. Fără nicio intervenție de-a mea, problema banilor s-a rezolvat. Mâine, 2 august, când e zi de plată
OTILIA CAZIMIR-ARTICOL DE IULIAN NEGRILĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365806_a_367135]
-
ca pe un vis? Tot ce-am greșit nu-i așa tulbure ca să mă spulbere un biet sfârșit. Ochii mei vii prind iar să scapere ca să mă apere de ce va fi. Nu în zadar sufletu-mi buciumă, în ce se zbuciumă ningând cu clar. Nu am să plâng chiar dacă-n clipele ce vin arìpele am să le frâng. Va trece? Când oare s-a stins al speranței soare pe al meu cuprins, când oare, când oare? Pe unde-au rămas visele
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365868_a_367197]
-
PIATRA PREȚIOASĂ (micuței etiopience) Venită de departe, dintr-un ținut sărac. tărâm secat de apă și chinuit de foame, pe drumuri de tină, prin arșițe și ploi, mica piatră prețioasă A ajuns la noi. Frântă de talazuri, purtată de vânt zbuciumată-n unde, netezită-n val, în cele din urmă a ajuns la mal. Timidă, stingheră, plăpândă și gingașă, cu forme alungite, cu ochi migdalați, și-un trup iubit de soare s-a odihnit o clipă pe plaja primitoare. „Aici e
FLOARE DE NISIP (POEME) 1 de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365971_a_367300]
-
ÎN PALMĂ TA, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția nr. 834 din 13 aprilie 2013. În palmă ta mai lasă-mă să-mi pun obrazul, Să mă cufund în mângâieri cuminți Și cu blândețea lor să potolești talazul Ce-mi zbuciuma sub tâmplele fierbinți. Numai în palmă ta cea aspră și muncita Îmi aflu calde mângâieri de catifea, Aduc tribut sărut pe palmă ta sortită Să schimbe-n armonii năluci sub fruntea mea. Mai înfioară-mă c-o dulce mângâiere, Alunga
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
va sosi de veșnică tăcere În palmă ta să-mi aflu somn spre nemurire. Citește mai mult În palmă ta mai lasă-mă să-mi pun obrazul,Să mă cufund în mângâieri cumințiși cu blândețea lor să potolești talazulCe-mi zbuciuma sub tâmplele fierbinți.Numai în palmă ta cea aspră și muncităîmi aflu calde mângâieri de catifea,Aduc tribut sărut pe palmă ta sortităSă schimbe-n armonii năluci sub fruntea mea.Mai înfioară-mă c-o dulce mângâiere,Alunga demoni ce
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
trupul cu aluri tropicale. Mă ucizi când mai treci, unduindu-te-n umblet, Însă vii și mă scoli, dintre morți, cu-al tău zâmbet. Inima, palmele, gura - ca niște cățele!- S-ar hrăni cu căldura-ți întinsă pe piele; Mă zbucium în patimi și-s nebun de iubire, Îmi aprinzi jaru’-n suflet și-mi ies flăcări din fire... Dă-mi, damă de pică, focul aprig din tine Ca să simt c-am murit, că renasc și mi-e bine! Pe urmă
CÂNTEC PENTRU DAMA DE PICĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365408_a_366737]
-
Apoi să mă dau jos definitiv. Desigur că puteam! Aș fi putut să plec,să fug! Aș fi putut să să nu fi răspuns invitației tale. Dar am ajuns acolo cu un mic scâncet în suflet, un scâncet care mă zbuciuma din când în când, atunci când mă gândeam cum va fi. Știam că te iubeam deja, știam că pot conta pe tine, dar nu eram sigură că și pe mine aș fi putut conta la fel. Cu toate acestea am încercat
CÂNDVA, ODATĂ, UNDEVA ... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365489_a_366818]
-
cât de draga-mi ești? Cum te asemui cu zână din povești? Cum gură ta are o muzică de harpa? Cum ziua te zăresc plutind pe apă? Privind la ochii tăi deschiși strălucitori, Ca roua absorbind lumina-n zori, Mă zbucium tainic că un hoț pribeag, Și îmi doresc să te găsesc în prag Pe pragul casei noastre bun și cald Să îmi mirosi suav a cetina de brad Să îmi dospești prelung iubirea de-asta vară Să o mâncăm numai
SOAPTE DE IUBIRE, DE DANIEL NICOLESCU de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366676_a_368005]
-
Piatra - Luceaf ă r, Ap ă Vie Nu po ț i sigila Piatra - Mielul de pe cruce Nu po ț i sigila Piatra - nici Leul care via ță , prin moarte ne aduce! Nu po ț i opri planeta, din goana-i zbuciumat ă , Nu po ț i închide timpul sub stânca cea de lut, Nu po ț i s ă pui o straj ă s-opreasc ă ?NVIEREA Nu po ț i sta împotriva Celui de trei ori Sfânt! Ce-ai vrea s
CRISTOS VĂ-NCUNUNEAZĂ de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 194 din 13 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366701_a_368030]
-
mai bună. Copiii ne pleacă, batrânii ne mor de durere Pe străzi felinare murdare și gemete surde Săraci urgisiți de tristeți așteptând mângâiere... Cei ”mari” sunt hiene și sfâșie suflete crude. Convoaie de gânduri pierdute în râuri de lacrimi Ne zbuciumă fruntea, mocnim în tăceri prizonieri Suntem biet popor ce-i sortit să trăiască în patimi Noi n-avem nici azi și nici mâine și n-avem nici ieri. Mi-e-o silă imensă de cei ce-au promis bunăstare Sătui de minciună
SĂTUI DE MINCIUNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351794_a_353123]
-
Ediția nr. 771 din 09 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Vis Marea se zbate-n furtună și valuri, Aleargă-n neant... Ridic a mirare o mână și Întreb nesfârșitul șocant: Ai prins o speranță, găsit-ai iubirea ori Numai te zbuciumi galant? Marea-mi răspunde-nspumată și-n Aer plutește răspunsu-i incert: La ce este bună speranța Când trupu-ți rămâne inert? Iubirea se cere trăită, nu-i e de ajuns Un simplu sonet! Blând, din înalt, mă privește și luna, ce
ACROSTIH ÎN FAMILIE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351861_a_353190]
-
în: Ediția nr. 1015 din 11 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului În cartea sa “Dezrădăcinare sau Un nou început” doamna Helene Pflitsch (Germania) prezintă drama unei românce care trecuse de prima tinerețe și căreia soarta i-a pregătit o trăire zbuciumată de câțiva ani. Ca orice om, eroina româncă, Emma, aspiră nu numai la împlinirile profesionale, ci și la o dragoste adevărată, indiferent de vârstă. Se recăsătorește dintr-un imbold al unei șoapte care o îndeamnă să facă acel pas în
DRAMA ROMÂNCELOR DIN STRĂINĂTATE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1015 din 11 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352409_a_353738]
-
peste valuri Și-a pus bărcile în hamuri Portu-i luminat de fulger, Uneori vegheat de -un înger! Un pescar țese năvodul Cu privirea în senin Așteptând să treacă larma Și mai bea un strop de vin. O sirenă urcă valul Zbuciumat de plânsul mării, Perlele ce-s în adâncuri S-au jertfit parcă uitării... Pescăruși goniți de dor Duc pe aripi nostalgii, Toamna s-a îmbrăcat în nori Ca Fecioarele în vi... Din mătasea zării gri Se desprind cocori răniți, De
IMAGINI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352559_a_353888]
-
cazonă a politehnicii din Petersburg, unde a fost student, militarizată după sistemul aracceevist, îi smulge accente încărcate de disperare și dezgust:” Dragă frate-îi scria Dostoievski fratelui mai mare-ce trist e să trăiești fără speranțe.Scrutez viitorul și sunt îngrozit ... Mă zbucium într-o atmosferă de îngheț polar, unde nu pătrunde nici măcar o rază de soare. “ Cu această dezamăgire și altele multe, își va renege mai târziu, după șederea în “ casa morților “ din ogna țaristă, pasiunea tinerească pentru ideile socialismului utopic, la
DOSTOIEVSKI GENIUL ROMANULUI RUS ŞI PĂRINTELE EXISTENŢIALISMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350945_a_352274]
-
Autor: Adriana Neacșu Publicat în: Ediția nr. 834 din 13 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului În palma ta mai lasă-mă să-mi pun obrazul, Să mă cufund în mângâieri cuminți Și cu blândețea lor să potolești talazul Ce-mi zbuciumă sub tâmplele fierbinți. Numai în palma ta cea aspră și muncită Îmi aflu calde mângâieri de catifea, Aduc tribut sărut pe palma ta sortită Să schimbe-n armonii năluci sub fruntea mea. Mai înfioară-mă c-o dulce mângâiere, Alungă
ÎN PALMA TA de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345729_a_347058]
-
religioase - omul acestui secol în care apare această mișcare de revigorare a Ortodoxiei, mișcare ce a apărut în secolul trecut și se menține până azi, și care se vede în fața unui creștinism în căutare de autodefinire, căutare de multe ori zbuciumată de mici revolte inter-religioase de gen: excomunicări, inadvertențe, ne-conformism etc., uneori politicul axat pe orientări diferite de preocupările ecleziale fructificând aceste scăpări teologice. Dar frumusețea, așa cum s-a sugerat mai sus, nu este automutilare spirituală, căci nu orice suferință
CIPRIAN IULIAN TOROCZKAI, TRADIŢIA PATRISTICĂ ÎN MODERNITATE: ECLEZIOLOGIA PR. GEORGES V. FLOROVSKY (1893-1979) ÎN CONTEXTUL MIŞCĂRII NEOPATRISTICE CONTEMPORANE, EDITURA ANDREIANA, SI de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/356226_a_357555]
-
de hârtie în pale de vânt, succesiunea aproape mecanică a tristeților din acea dezamăgire care vine, în mod fatal, după o bucurie prea mare, ca și când trebuie să plătești cu ceva mereu; deseori și invers, ca soarele care iese după ploaia zbuciumată de vară, încercând mereu să mă supun acestui ciclu natural de compensații și astfel să-mi temperez entuziasmele prea clocotitoare în reacțiile personale cu care funcționez și acum. În unele weekenduri mai libere de gospodărie și alte probleme, îmi place
CONSUELA STOICESCU SCRIE ŞI TRADUCE VERSURI PE MUZICĂ DE VIVALDI ŞI DEBUSSY de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355891_a_357220]
-
Pulverizat spre nicăîierea: Mic fir de colb înnisipat Suflat de vânturi vechi în stoluri, Șiruri de șiruri ce s-au stins... O za, un zvon, un gol de goluri, Un zero în zerouri prins Când Pacea-n Tot, tentaculară, Se zbuciuma pulsând intern Să-și rupă pânza membranară Ca o globulă într-un stern... Un gol - Nimic din vechi implozii - Trecând prin sine, un cordon Ce-și trage capu-n locul cozii Precum un ochi întors în somn... În liniștea atemporală
TOAMNĂ FATALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354839_a_356168]
-
Intenția lui Genu Ștefănescu era să rămână doar câteva zile în Spania și-apoi să revină în America. Pleacă din Algeciras, spre Madrid, traversând cu trenul Andaluzia cea plină de farmec și pitoresc, trecând prin Toledo, orașul a cărui istorie zbuciumată răzbătea prin toți porii lui spre sufletul vizitatorului, lasă în urmă apoi Alcazarul, ca ,după 19 ore de drum, să ajungă în gara madrilenă. Madridul îi rezervă surprize plăcute, pentru că aici cunoaște o comunitate românească de elită, atipică, de care
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355419_a_356748]
-
Poeme > Rasfrangere > VALURILE VIEȚII Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 280 din 07 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului În zori, Fereastra sufletului meu s-a deschis, E fereastra prin care privesc Oceanul vieții, Valurile lui urcă și coboară, Se zbuciumă valurile... Nașterea și Moartea Urcă și coboară în ritmul lor, Din Cer predestinat. Sufletul meu, Neobosit albatros, își deschide aripile Plutind deasupra Oceanului vieții, Sărutând luceferii. Inima-mi șoptește: "Se-apropie noaptea, Femeie, Șuvițele părului tău încărunțesc... Auzi? Se scurge
VALURILE VIEŢII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355523_a_356852]