604 matches
-
o universitate din Transilvania. Iată, plusez eu, o fiică a acestor locuri studiază în cetatea carpatină, nucleul etnogenezei românești, cu membrana exterioară întinsă (spre răsărit) până dincolo de Nistru. O garanție în plus pentru perspectiva ADN-ului românesc în aceste margini zbuciumate de vatră strămoșească. Referință Bibliografică: FRUMOASA VALAHĂ DE PE METEREZELE ROMÂNISMULUI TRANSNISTREAN / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 886, Anul III, 04 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Gheorghe Pârlea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
FRUMOASA VALAHĂ DE PE METEREZELE ROMÂNISMULUI TRANSNISTREAN de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 by http://confluente.ro/Frumoasa_valaha_de_pe_meterez_gheorghe_parlea_1370342301.html [Corola-blog/BlogPost/346242_a_347571]
-
mai bună. Copiii ne pleacă , batrânii ne mor de durere Pe străzi felinare murdare și gemete surde Săraci urgisiți de tristeți așteptând mângâiere. Cei ”mari” sunt hiene și sfâșie suflete crude. Convoaie de gânduri pierdute în râuri de lacrimi Ne zbuciumă fruntea, mocnim în tăceri prizonieri Suntem biet popor ce-i sortit să trăiască în patimi Noi n-avem nici azi și nici mâine și n-avem nici ieri... Mi-e-o silă imensă de cei ce-au promis bunăstare Sătui de minciună
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 by http://confluente.ro/Poeme_triste.html [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
stăpânit mereu Ființa-mi răvășită de-un straniu val de mare. Se răzvrătește-n mine-o mulțime de cuvinte: De azi noi suntem unul...ființă adorată... Trăiește nebunia căci clipa-i minunată... Și altele atâtea ce-mi bântuie prin minte... ZBUCIUM O ploaie măruntă de toamnă e-n mine Și-mi biciue trupul și gândul pribeag Sub frunze-arămii rătăcind în suspine Îmi sprijin speranțe de-un firav toiag. Se zbat întrebări iar răspunsuri bizare Încearcă să-mi spună: așteaptă-n tăcere
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 by http://confluente.ro/Poeme_triste.html [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
alin într-un cânt de chitară. Ascult liniștită-n decor de-ntristare Refrenul ce unduie lin și-mi șoptește Alungă tristețea ’ntrupeazăte-n floare Urmează-ți destinul, fetițo, iubește! SINGURĂ-N TOAMNĂ Mi-e sufletul gol și cu pași tremurânzi Mă zbuciumă toamna în vise pierdute Cu mâinile-mi reci peste ochii flămânzi Împrăștiu speranțe spre lumi neștiute. Frunze-ofilite pe-alei mă-nfioară Și vântul prin codri sălbatec vuiește Bruma pe flori și pe ierburi coboară Iar sufletu-mi singur în toamnă trăiește
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 by http://confluente.ro/Poeme_triste.html [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
doresc E să zbor departe,tremurând în noapte, Doar stelelor să le spun în șoapte, Ca- n inima îmi este dulce-amar, Gândirea i-a făcut din nou hotar. Și gândul mării murmura în taină, În asfințit îmbracă altă haină, Se zbuciuma-n furtună și adună Durerea cerului,cu o cunună De luna și de stele se împodobește, În dulce și amar se amăgește. Ce-i inima,cănd gândul pune lacăt? Ce-i gând ,cănd inima îi pune capăt? Mi-e dulce
DULCE-AMAR de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 by http://confluente.ro/cristiana_iliuta_1494816310.html [Corola-blog/BlogPost/379480_a_380809]
-
române. El este domnitorul care și-a împletit destinul cu Vâlcea, lăsând în urma lui mărturii care au creat o identitate acestor locuri, pe care le-a înscris în istoria românilor. În loc de concluzii - Despre mormântul Voievodului Mircea cel Bătrân - o istorie zbuciumată Cu alte cuvinte, așadar, Domnitorul Mircea cel Bătrân a dus aproape trei decenii lupte dure cu adversarii interni și externi pentru pacea și prestigiul Țării Românești. Ziua de 31 ianuarie 1418, atunci când a trecut la cele veșnice, nu a însemnat
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie by http://confluente.ro/stelian_gombos_1482217108.html [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
Tu nu îmi ești aproape, îmi ești indepărtat, Sunt sutele de ani în care m- ai uitat, Sunt clipele acelea în care eu nu sunt, În care nici tu nu pari a fi pe-acest pământ, Te caut și mă zbucium, dar totul e părere, Trăim trăiri de oameni născuți pentru durere, Ți-e dor de mine însă zilnic tu mă pierzi, Pentru că-n nebunia clipei n-ai timp să mă dezmierzi, Eu te iubesc pe tine, nu ce-ai putea
SILVANA ANDRADA by http://confluente.ro/articole/silvana_andrada/canal [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
IDEALTu nu îmi ești aproape, îmi ești indepărtat,Sunt sutele de ani în care m- ai uitat,Sunt clipele acelea în care eu nu sunt,În care nici tu nu pari a fi pe-acest pământ,Te caut și mă zbucium, dar totul e părere,Trăim trăiri de oameni născuți pentru durere,Ți-e dor de mine însă zilnic tu mă pierzi,Pentru că-n nebunia clipei n-ai timp să mă dezmierzi,Eu te iubesc pe tine, nu ce-ai putea
SILVANA ANDRADA by http://confluente.ro/articole/silvana_andrada/canal [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
inimii” care „n-are contur/ când iubire țâșnește matur/ în orice gând/ aripi mari fluturând”, îl poartă prin labirintul amintirii iubitei căreia încearcă să-i fure „dragul de demult/ tinerescul tumult/ ce-a izbucnit luminos din obscur”. Hoinărește, poetul, „Aiurea”, zbuciumându-se prin „hăuri meschine” dar nepierzându-și speranța de-a zări... seninul... Din penelul cuvintelor curg „Culori” care îi pigmentează trăirile, recunoscându-și într-o pictură lirică inedită, trăirile: „Pictez febril/ și mâzgălesc brutal/ numai cu alb, dar el mereu
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_1396311035.html [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
lista sa de studii teologia și medicina, dar a renunțat la toate acestea, în urma unor vise revelatorii, încercând să caute cunoașterea ce nu poate fi găsită decât în sine. A plecat în Olanda, deoarece viața sa în Franța era prea zbuciumată pentru el, afectându-i concentrarea asupra muncii. În Olanda a locuit 23 de ani, aproape tot timpul la țară, meditând, studiind, scriind. Acolo i-au apărut cele mai importante lucrări - „Discursul asupra Metodei” și câțiva ani mai târziu, în limba
TATĂL FILOZOFIEI MODERNE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1454112521.html [Corola-blog/BlogPost/370138_a_371467]
-
prelucrarea datelor la recensământul de la sfârșitul secolului al XX-lea. Biserica pravoslavnică rusă cantonată într-o serie de canoane și tradiții întâmpină greutăți de penetrare în conștiințele unor tineri, care consideră cultele occidentale și chiar sectele mai potrivite cu existențialismul zbuciumat de astăzi. În mediul rural încă se păstrează atmosfera vechilor datini; mii de lăcașe de cult au fost refăcute, alături de edificii noi, prin contribuția comunității. Încercările de modernizare în acest domeniu trebuie să înceapă cu adoptarea stilului nou în fixarea
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
este nimic real, dar nu reușisem, continuând să sufăr, fiind părtașă la toate fazele lui. Fusesem permanent însoțită de o oarecare luciditate, pentru că doream să scap cumva, să fug de acolo oriunde, sau să mă salveze cineva, într-un fel, zbuciumându-mă în același timp să găsesc chiar eu soluția. Fără nici un efort, îmi aminteam în amănunt tot visul și toată oroarea ce pusese stăpânire pe mine treptat, de la început și până în final, când simțisem că explodez sub presiunea ei, fiindcă
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 by http://confluente.ro/dorina_georgescu_1486126752.html [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
moment dat, s-a rătăcit; era liniște, o liniște suspectă, codrul întunecat o speria întotdeauna, fetița a luat-o la fugă printre tulpinile uriașilor copaci... Fugea ca nebuna prin ochiuri de întuneric și nu știa încotro fuge, plângea și se zbuciuma... S-a trezit din fuga ei în Valea Spânzurătorii într-o poieniță plină de flori, era tot liniște și tot întuneric... Se așeză jos lângă vizdurele unui izvoraș ce curgea din buza dealului... Își răcori fața, bău apă din căușul
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398768900.html [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
parcă mereu în preajmă: Pornea de la o idee, colinda cu ea din Antichitate până la moderni, se oprea îndelung în Bizanț și termina într-o exprimare personală. Deși era o inteligență excepțională, în fond era un mistic. Deși avea o viață zbuciumată de toate tensiunile contemporane, părea un ascet. Ardea în el o tainică sacralitate. Înainte de a gândi, el simțea, înainte de a da, el primea ideea. Sub calmul acela academic se petrecea o ardere secretă până la incandescență. El vedea-iată de ce m-a
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1496285915.html [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
Și sufletu-nfioară... Să fiu iubirea care E mai presus de toate... Să fiu același eu Cu tine...zi și noapte! Vis în noapte Pășesc hoinar în noapte Cu gândul călător Să caut cumva acolo Al dragostei izvor Căci inima-nsetează, Se zbuciumă în piept De când te chem iubito Și-n noapte te aștept... Și dacă pașii tăi Mai rătăcesc și-acum Ne-om întâlni odată Pe al iubirii drum Și-nvăluiți în noapte Vom împleti iubirea Cu dorul și speranța Ce-aduce
POEMELE IUBIRII 13 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 by http://confluente.ro/maria_luca_1438512142.html [Corola-blog/BlogPost/372102_a_373431]
-
1) Autor: Berthold Aberman Publicat în: Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017 Toate Articolele Autorului „Opera mea o datoresc femeilor, fără ele n-aș fi cunoscut infernul” (Dante Alighieri) În acea zi frumoasă de vară, după o noapte destul de zbuciumată în care visele se succedaseră, transpirată, puțin speriată, a deschis ochii. Soarele invadase dormitorul, singurul loc în care se regăsea la trezire, cât de cât odihnită după forfota saloanelor prietenilor pe care le frecventa mai mult pentrua se achita de
IMPREVIZIBIL (1) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 by http://confluente.ro/berthold_aberman_1488892812.html [Corola-blog/BlogPost/359783_a_361112]
-
Poeme > Constiinta > VALURILE VIEȚII Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1174 din 19 martie 2014 Toate Articolele Autorului În zori, Fereastra sufletului meu s-a deschis - E fereastra prin care privesc oceanul vieții; Valurile lui urcă și coboară; Se zbuciumă valurile - Nașterea și Moartea Urcă și coboară în ritmul lor Din Cer predestinat. Sufletul meu, Neobosit albatros, își deschide aripile Plutind deasupra oceanului vieții, Sărutând luceferii. Inima-mi șoptește: "Se-apropie noaptea, femeie, Șuvițele părului tău încărunțesc... Auzi? Se scurge
VALURILE VIEŢII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1395237607.html [Corola-blog/BlogPost/347904_a_349233]
-
Acasa > Literatura > Proza > GOLFUL LINIȘTIT Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1751 din 17 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Golful liniștit Astăzi, sunt mult prea zbuciumată de gălăgia ce alungă liniștea de la porțile sufletului meu. Mi-e dor de armonie, de acele zile când liniștea coboară lin din lumină, alungând furtuna și panica stârnite în suflet. Mi-e sufletul un porumbel călător care-și caută echilibrul
GOLFUL LINIŞTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1445053111.html [Corola-blog/BlogPost/375736_a_377065]
-
și seamănă cu linia vieții, atât de întortocheată uneori. Au trecut anotimpurile peste lume, multe primăveri și toamne am străbătut, dar drumul spre liniște, nicicând nu l-am mai regăsit. Am pierdut-o pe cărările întortocheate ale vieții, în nopțile zbuciumate de griji, când somnul, pasăre capricioasă, zbura de la mine și mintea mi-era preocupată doar de traiul zilnic și de „cutremurele” ce zguduiau, din temelii, lumea în care trăisem până atunci, dezechilibrându-mă. Obișnuiam ca în fiecare toamnă, să urmăresc
GOLFUL LINIŞTIT de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1445053111.html [Corola-blog/BlogPost/375736_a_377065]
-
alb... Foarte bine! Să mă învăț minte. Acum... ce mă fac eu? Cum scot capul în lume? Cum apar eu la serviciu ca divorțată așa, din senin? Dar dacă era deja în pușcărie, ce naiba mai făceam acum? Uite cum mă zbucium și lui nu-i pasă! Nu a avut nici curajul să-mi spună în față. Du-te la chelnărița ta, soțul meu drag! Eu vorbesc? Tocmai eu care...". Odată venit acest gând, s-a repezit la telefon și a tastat
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_22_.html [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
de ceea ce îi fusese hărăzit prin naștere. Începe deportarea țiganilor în Transnistria și Maia - Marița se trezește pentru a doua oară, alături de noua ei familie pe drumul spre moarte. Scriitorul Ion C. Gociu aduce astfel în romanul său un moment zbuciumat din istoria poporului nostru, un moment despre care se știe destul de puțin și se vorbește și mai puțin. Dincolo de Nistru, în lunca Bugului, punctul terminus al călătoriei șatrelor de țigani, Marița îl va cunoaște pe Trifu din „șatra lui Mihai
MAIA SAU ROMANUL SURPRIZELOR de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Helene_pflitsch_1396450245.html [Corola-blog/BlogPost/341873_a_343202]
-
Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 930 din 18 iulie 2013 Toate Articolele Autorului NAVIGÂND PE MĂRI... Gânduri navigând pe mări, Înfruntând aprige furtuni, Iluzorii țărmuri peste zări, Zburând neîncetat peste genuni. Ele pleacă din inima în clocot, Care se zbuciumă în a vieții luptă, Bătăile ei fac mai puțin zgomot, Atunci când amintirile-și ascultă. Bătrână trecută prin mulți ani, Rezistă prin magice forțe îndrăznețe, Uită de greutăți și de dușmani, Se bucură acum de bătrânețe. Astfel de gânduri aleargă în
NAVIGÂND PE MĂRI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 by http://confluente.ro/Navigand_pe_mari_mihai_leonte_1374136393.html [Corola-blog/BlogPost/364244_a_365573]
-
de cais Și crângu'-ntreg zâmbește-a frumusețe, Vezi fluturi... ocolind-o cu blândețe, Prin cânt de păsări care-și dau binețe Parfumu-i plin de soare și noblețe Se cuibărește-n minte-ți ca un vis. Prin ochiu'-nchis se zbuciumă culoare, Ca-ntr-un miracol câmpu-i plin de flori Și mii de stele -n sute de culori, Precum prin rouă, razele din zori Aruncă peste suflet... cu fiori. E-atâta primăvară... într-o floare ! Referință Bibliografică: Atâta primăvară într-o
ATÂTA PRIMĂVARĂ ÎNTR-O FLOARE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marin_bunget_1428123685.html [Corola-blog/BlogPost/362998_a_364327]
-
Intenția lui Genu Ștefănescu era să rămână doar câteva zile în Spania și-apoi să revină în America. Pleacă din Algeciras, spre Madrid, traversând cu trenul Andaluzia cea plină de farmec și pitoresc, trecând prin Toledo, orașul a cărui istorie zbuciumată răzbătea prin toți porii lui spre sufletul vizitatorului, lasă în urmă apoi Alcazarul, ca ,după 19 ore de drum, să ajungă în gara madrilenă. Madridul îi rezervă surprize plăcute, pentru că aici cunoaște o comunitate românească de elită, atipică, de care
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Exilul_romanesc_la_mijloc_de_secol_xx_un_alt_fel_de_pasoptisti_romani_in_franta_canada_si_statele_unite_0_1_2_3_4_5_6_7_8_9_10.html [Corola-blog/BlogPost/355419_a_356748]
-
înțepe-n cord. Să mi te scoată toamna din retine căci între noi există... DEZACORD! Ești impulsiv, orgolios, feroce. (În dimineți de toamnă mov, faci crize). Și fierbi ca mustu-n dimineața rece, Indiferent, ca foca pe balize. Ești agitat și zbuciumat ca marea când o lovește cu-aripa bastardă, Un albatros ce-și culcă înserarea, Într-un hamac de stride retardă. Tu ești o stâncă, iară eu talazul. Oricât aș încerca să te evit, Nu reușesc să nu ți-ating obrazul
ACUPUNCTURĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marioara_nedea_1476436879.html [Corola-blog/BlogPost/380079_a_381408]