442 matches
-
cu iuțala gândului prin tot satul cu toate că era miezul nopții. -” Mă duc eu, Nea Niță.” Sări cu gura Ioniță al Păunii, un zdrahon de flăcău ce, de teamă că s-ar putea să i-o ia altul înainte, o și zbughise spre postul de jandarmi din centrul satului, fără să mai aștepte vre-o vorbă de încuviințare și fără să mai privească îndărăt. În jurul hoțului, se strânsese buluc de lume, tot satul, cu mic cu mare. Unii-l căinau alții-l
NIŢǍ AL POPII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369483_a_370812]
-
a ieșit și el la iei de i-a ajutat să liniștească animalul, să-l poată prinde de funie. Am ieșit și noi. Eu mă tot țineam în spatele tovarășilor mei cu gândul să prind un moment prielnic și să o zbughesc spre casă. Dar norocul mi-a jucat mereu feste așa că am fost reperat rapid de tata. - Tu ce cauți , tata, pe aici? Îmi zice mie iar apoi mamei. - Ia uite muiere cine te speria, fiu - to! - Discutăm noi acasă, pe
FANTOMELE de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369485_a_370814]
-
vecinului de vizavi cum a prezentat televiziunea. Cu alte cuvinte nu sunt bani pentru investiții. Nu-i un lucru nou în guvernarea Victoraș. Iar lupta între palate se ascute. Ca să nu latre prea tare cum îi este obiceiul Victoraș a zbughit-o în Tracia spre ași griji piciorul defectat. Mutu rămâne mut. Nu-i stă în obicei să se scuze sau să acuze. Vorbește rar, dar cu greutate. Poporul ar vrea mai multe de la el, dar nu-i permite Legea să
VICTORAŞ VERSUS MUTU de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369754_a_371083]
-
la care trebuia să-ți pui capul sub plapumă când schimbai filmul, să nu-l voalezi. Mai încolo, în ogradă, au dat de vițelușul scos de bunica din țarc, să mai stea la soare. Cum le-a văzut, vițelușul a zbughit-o la fugă, cu coada în sus, dând un ocol larg prin ogradă. S-a oprit în capătul îndepărtat de ogradă, zgâindu-se nedumerit la oaspeți. - Ia să-și tragă Simona și ție, puiule, o poză! Nu fugi, stai pe
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370204_a_371533]
-
și pe tine! Vițelușul prinsese curaj. Nu mai fugea, stătea cu capul în sus și se uita la fete. Corina s-a apropiat la un pas de el, încă un pas, a pus mânuța pe capul lui. Bucuros, vițelușul a zbughit-o într-o nouă tură prin ogradă. - Hai să vedem și oițele de la vecinul de sus! zise Simona. Au sărit un pârleaz de răzlogi de lemn, au urcat prin livadă, până s-au apropiat de gospodăria lui Costan, vecinul din
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370204_a_371533]
-
sârbe. Un iepuraș isteț sări în fața Primăverii, care râse și-l întrebă: - Tu ce vrei, mă? - Vleau și eu mălsisoale! - Ce să faci cu ele? - Să le duc la pădule! Primăvara îi umplu lăbuțele și urechile cu mărțișoare. Iepurașul o zbughi, strigând: - Ia mălsisoale! Ia mălsisoale! Ia Noloșelu’! Ia Ghioselu’! Se îmbulzeau iepurașii, căprioarele, mieii. Toți voiau mărțișoare: - Dă-mi și mie!... Dă-mi și mie!... Dă-mi și mie!... Dar iepurașul le-a spus: -Nu vă dau dezeaba. Mălsisolul costă
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
Le văzuse de fapt în mâna lui Ionel. Anica a tresărit trezită din cine știe ce gânduri și a dat să se întoarcă după ele. Dând cu nasul de Ionel s-a roșit până-n vârful urechilor și, cu un pripit „mulțumesc” a zbughit-o cu bidoanele în mână. Reamintirea fir cu fir a micii idile a făcut-o să se ducă la lada de zestre unde se afla trofeul cel mai scump ei. O „colivie pentru păsărica” cum o prezentau cu surle și
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN. VOL.1 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352827_a_354156]
-
mei! Arată-mi că aveai și tu bani să joci! Altfel pierzi ce-ai câștigat! Credul, scot din buzunar banii pe care-i aveam pentru biletul de autobuz. Individul îi înșfacă și împreună cu binevoitorul meu și ciracii care asistau, o zbughesc care încotro ,lăsându-mă cu buza umflată. Ce să fac acum? Fără bani nu aveam cum să merg cu autobuzul și să ajung acasă. Simțeam că sunt cel mai nenorocit de soarta după cele întâmplate în ziua aia păcătoasa. Merg
CU ROMÂNIA LA FRIZER de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352993_a_354322]
-
Le văzuse de fapt în mâna lui Ionel. Anica a tresărit trezită din cine știe ce gânduri și a dat să se întoarcă după ele. Dând cu nasul de Ionel s-a roșit până-n vârful urechilor și, cu un pripit „mulțumesc” a zbughit-o cu bidoanele în mână. Reamintirea fir cu fir a micii idile a făcut-o să se ducă la lada de zestre unde se afla trofeul cel mai scump ei. O „colivie pentru păsărica” cum o prezentau cu surle și
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
Gândi el în sinea lui: ,,Potcoava o-așez în cui, Belșugul hambarului, Iar inelu-l dau în dar Fetei unui gospodar, Poate-ajung și la altar!" Mergea Aricel pe cale Ca-ntr-o zi de sărbătoare, C-o mână pe cingătoare, Când o zbughi pe furiș, Dintr-o tufă de măcriș, Strâns de-urechi cu un bariș, Cu blanița-catifea, Iepurililă ce plângea De durere de măsea. Neatent și speriat, Imprudentul a intrat Cu dintele cariat În potcoava nou găsită Ce-l scăpă într-o
ARICEL -DOCTOR FĂRĂ VOIE de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353733_a_355062]
-
pivniței și după ce l-am tras încet după mine, am coborât treptele cu viteză, mai să cad în nas. Iepurașul se plimba pe grămada de nisip în care țineau la păstrat morcovii pentru iarnă. Când mi-a simțit prezența, a zbughit-o în culcușul lui sau mai exact în salopetele lui tata-mare. M-am aplecat și l-am luat în brațe. Tremura mai să-i cadă inima în palma mea. L-am încălzit la pieptul meu și am început să scot
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
de piciorul lui Klaus. Dan întinde mâna să mângâie. Căprioara nu s-a speria ci, din contră, îl împungea cu capul ca un cățel. Idila a durat câteva secunde bune după care căprioara a ridicat capul a atenție apoi a zbughit-o urmată imediat de pui. - Cum i-a comunicat puiului un posibil pericol? Nici nu s-a uitat la el. - Dacă ai observat aceasta începi să faci mari progrese. Deși nu vorbesc articulat toate animalele și chiar copacii comunică prin intermediul
UN ACCIDENT ACCIDENTAL de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357765_a_359094]
-
având asupra sa, străin de ceea ce îi dăduse Dumnezeu la naștere, un ciomag pe care lelea Catrina îl ținea după ușă pentru nevoi ca aceasta. Mare-i fu mirarea femeii când văzu că, de la poartă, câteva umbre de trupuri o zbughiră pe drum în jos, iar dinspre ușa chilerului doar o singură momâie se grăbea să sară gardul. A doua zi, după ce-l ocărî bine pe Ion că umbla ca strigoiul prin sat și c-a lăsat-o singură în calea
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
cât roata carului” - pâine semi-albă cu cartofi, de patru kilograme - și tăia o bucată, pe care o așeza pe cântar. Întotdeauna, mai adăuga câte o mică felie pentru a atinge greutatea corectă. După ce mulțumeam și îngânam un „săru’ mâna”, o zbugheam spre casă cu bucata de pâine strânsă la piept, molfăind felia, care mi se părea mai bună decât orice prăjitură. Ioan CIORCA Referință Bibliografică: FELIA DE PÂINE / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1658, Anul V, 16 iulie
FELIA DE PÂINE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357741_a_359070]
-
a stăruit o vreme senzația că intrarea într-o lume atât de diferită parcă ne ștergea de pe creier lumea din care am venit și ne simțeam nou născuți pe aceste tărâmuri. După ce ne-am luat în primire frumosul apartament, am zbughit-o împreună cu Mara la bazinul de înot în aer liber, iar Andaluza cu Tibi au plecat să facă aprovizionarea cu alimente. Până să se întoarcă ei, a trecut ceva vreme. Nouă ni s-a părut o adevarată veșnicie. Eram flamande
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
Zorii încep să spargă liniștea nopții prin zborul ciocârliilor ascunse printre brazdele de grâu unde au dormit peste noapte. Când Victor sa aplecat să ia un nou braț de grâu, un iepure a sărit din maldărul de grâu și o zbughește pe răzor, speriindu-l de moarte. Victor se grăbește iar în urmă încep să se vadă snopii aruncați în dezordine. A avut spor acum pe răcoare, însă dacă nu reușește să termine toate brazdele de legat până se ridică soarele
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
dar bărbatu-său era deja la ușă. - Dragă, dacă nu-ți convine culmea modernă, fug să cumpăr sârmă galvanizată și ți-o montez pe cea clasică... Dar nu termină fraza că paiele măturii îi răvășiră părul din cap. Atunci, o zbughi pe scări și nu se opri decât la barul din colțul blocului gâfâind ca o locomotivă. - Dă-mi repede o halbă să mă răcoresc! - îi strigă barmanului. - Dar ce ești așa transpirat? - Fac antrenament pentru maratonul olimpic de anul viitor
FAC ANTRENAMENT! de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350684_a_352013]
-
doi soți căzură pe gânduri. Le fusese milă de o cotoroanță care umbla cu necuratul. Se temeau ca nu cumva făcăturile și vrăjile sale să nu aducă năpastă familiei și slujbașilor. Așteptară până se făcu seară și, după ce baba o zbughi călare spre codru, stăpânii pătrunseră în încăperea acesteia. Ce descoperiră acolo îi îngrozi: oase de pește, gheare de păsări, un craniu de om, fel de fel de ierburi și un miros de mortăciune. Undeva, la capătul patului în pernă, găsiră
XIV. BLESTEMUL (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340380_a_341709]
-
următorul dialog: „Mamă, spune-mi în ce zi m-am născut, fiindcă una din prietenele mele vrea să-mi ghicească viitorul.” „Fata mamei, te-ai născut exact în noaptea în care s-a bășit Abu Hasan.” Auzind acestea, Hasan a zbughit-o și dus a fost în lume; pentru totdeauna. Nu înainte de a-și spune: „Bășina mea a devenit, cu adevărat, o dată! Se va vorbi despre ea de-a pururi.” * Suntem în anii ’80. Printre puținii care mai au curajul să
O noapte cât o eternitate () [Corola-blog/BlogPost/338763_a_340092]
-
de ispravă, da ficioru trăbuie să trăiască și el cumva!” În a doua poveste, Dumnezeu și Sânpietru sunt rugați de un căprar să se uite puțin de caprele lui, ca să fugă el până acasă. De cum a plecat căprarul, caprele au zbughit-o pe stânci, care încotro. După ce-au alergat după ele zadarnic câteva ceasuri, Sânpietru a zis: „Doamne, cheamă-l pe Hăl Rău să grijească el de capre.” Diavolul a și venit și, de atunci, umblă el cu caprele. Mai
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
Cred că merita să fie imortalizată de un penel celebru. Și începutul a fost făcut. Fără sângerări. A fost o descărcare simultană care ne-a ridicat într-al șaptelea cer, fără nici o excitare prealabilă. După ce ne-am odihnit puțin a zbughit-o de lângă mine apoi am auzit portița casei. Dumnezeu știe unde a plecat. A revent după mai mult de-o oră cu un bărbat mai în vârsta și s-au sus direct la tatăl ei. După altă oră cei doi
NUNTĂ-N MAHALA de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341195_a_342524]
-
până voi ieși din sat. Odată gata planul stabilit, imediat am adormit dar aveam un somn iepurește, la primul zgomot să mă pot trezi. Cum am simțit mișcare prin cameră și pe ăi bătrâni părăsind odaia, cum și eu o zbughii din pat. Am căutat repede în lada cu haine ceva mai acătării, hainele pe care le îmbrăcam de obicei când mergeam la biserică că de, ajungeam la oraș și cu ele la subțioară, pe ușa din fața casei m-am ascuns
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
fel de bogăție?.. Îmi aruncați reproșul, indignați. O lacrimă rămasă între bărbați Ca un simbol de mare omenie. O lacrimă ce și-a pierdut stăpânul Și cum de moarte oare s-o salvez? Când ea încă nerotunjită în văz O zbughi din ochi cu plinul. O lacrimă din an în an purtată A bucurie și a mari dureri... (C-o lacrimă acuma-s mai bogată), În ea se vede ziua cea de ieri... O lacrimă - e cheie ori lăcată?.. La micul
CUVINTELE MELE de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341891_a_343220]
-
își scoase cuțitul din buzunar, curăță peștele, îl tăie în bucăți și începu să-l mănânce așa crud cum era. Nu avea un gust prea bun dar totuși îi astâmpără foamea. Ispas, văzându-l ca a terminat de mâncat, o zbughi afară și se mai întoarse cu un pește. Marinarul îl mâncă și pe acesta și adormi. Se trezi peste câteva ore cu o senzație de mai bine, dar totuși piciorul îl chinuia foarte tare. Lânga el erau așezați trei pești
ISPAS, MOTAN GRAS... (POVESTIRE DE PE MARE) de GEORGE R. ROCA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342287_a_343616]
-
din volum îl are ca protagonist pe Viorel, un puști din clasa a II-a, în care nu e dificil să-l recunoaștem chiar pe autor. O întâmplare hazlie tulbură liniștea casei : motanul zis Vărgatul fură peștele vecinei și o zbughește cu el în gură, spre veselia băiatului Viorel și a vecinelor. Prozele nu sunt spectaculoase, nu sunt pline de peripeții, ele sunt bucăți de viață rămase în amintirea autorului, pe care, cu talent și iscusință, el le aduce sub ochii
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]