203 matches
-
Le țineai dinadins, nu știam de ce... — Erau crizanteme, florile mamei. Ca să fie și ea acolo. De ce voiai să știi ? Iacob al lui Zevedei se apropie și-i ceru voie, ea se trase puțin și el se așeză. Păsările, care se zburătăciră o clipă, refăcură cercul. Cred că noi doi ar trebui să stăm de vorbă, spuse Iacob. Lucrurile s-au petrecut, cum să spun, cam abrupt, ar trebui să reluăm firul de unde l-am lăsat. Cosmina îl privi cu o expresie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
impresia că îi vor scoate ușa din țâțâni și vor năvăli, cu toate arătările acelea în odaie. Apoi se dumiri : — Unchiul ! A dat iar damblaua peste el ! Smulse cearșaful pe care fata îl strângea peste piept să-și acopere sânii zburătăciți de dezmeticirea bruscă a bărbatului. Și-l înfășură de două ori peste coapse și, sărind câte două trepte, ajunse la ușa de la etajul al doilea odată cu gospodinele de la primul etaj, care, nedezlipindu-se de tigăi, se ajutau de ele ca de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
care mai întrerupe omul e vremea pâinii. Vremea pâinii răspândește între oameni sentimentele omenești, așa cum aduce vremea proastă ploaia indispesabilă vieții în întreaga natură. SCHWEINDI (înghite): Nu există o vreme a pâinii, pâinea e fără timp. Au fost vinovați, au zburătăcit în jurul capului Domnului cum fac muștele de rahat în jurul porcăriei. Cu toate astea i-am iubit. I-am luat la noi. Și în ciuda a tot ce-au făcut i-am absolvit. KARLI: Cea mai mare porcărie pe lume este pâinea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Insula Spânzuraților, și primele lui raze orizontale i-au Încălzit pielea, făcându-l să-și mijească ochii. Abia atunci s-a ridicat, și-a scuturat acele de pin de pe pantaloni și a aruncat peisajului o scurtă privire circulară. Pescărușii țipau, zburătăcind În jurul turnului, ale cărui pietre le aurea lumina roșietică de la răsărit. Dincolo de zare, coasta accidentată se profila În negura ușoară a zorilor, cu Înălțimi marcate În perspectivă de diferite tonuri de cenușiu, de la cel mai Întunecat și apropiat la cel
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o prins a țipa / Și-a se văicăra / Că n-au ce mânca / Și cu ce s-adăpa. / Mă-sa a prins a se mișcula / Și-a se văicăra / Că n-are cu ce-i hrăni / Și cu ce-i zburătăci. Nimeni n-o văzut-o, / Nime n-o auzit-o, / Numai Maica Domnului / Din poarta cerului, / Numai ea a văzut-o, / Numai ea a auzit-o / Și a întrebat-o: / Tu, pasăre de fier, / De la stânca de fier, / Ce te
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a întrebat-o: / Tu, pasăre de fier, / De la stânca de fier, / Ce te mișculezi, / Ce te văicărezi? / Cum nu m-oi mișcula / Și cum nu m-oi văicăra / Că n-am puii cu ce-i hrăni / Și cu ce-i zburătăci! / Taci, nu te mișcula, / Nu te văicăra, / Că eu sfat ți-oi da / Puii cum să-i hrănești, / Să-i zburătăcești; / Du-te la N în fugă / Și din cap i-apucă: / Soare sec cu arbalț, / Soare sec cu bubă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mișcula / Și cum nu m-oi văicăra / Că n-am puii cu ce-i hrăni / Și cu ce-i zburătăci! / Taci, nu te mișcula, / Nu te văicăra, / Că eu sfat ți-oi da / Puii cum să-i hrănești, / Să-i zburătăcești; / Du-te la N în fugă / Și din cap i-apucă: / Soare sec cu arbalț, / Soare sec cu bubă-n cap..."314 Supus antagonismului ontologic bine / rău, omul este reclădit din fier, din perspectiva robusteții, a inflexibilității în fața maleficiilor, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
turbion de sfârșit de lume: Danilo, singurul care iese din casă, după ce consumase câteva sticle de alcool așteptând zadarnic telefonul lui Rino, intră cu o mașină de teren în bancomat, spărgându-l, nu înainte de a-și pierde viața. Bancnotele sunt zburătăcite de furtună și de rafalele de apă. Brânzilă, posedat de pulsiunile sale de voaiorist și onanist în fața casetelor cu filme porno, o confundă pe Fabiana (de care Cristiano era îndrăgostit, fără să-i fi dat cel mai mic semn, din
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
să mai apeleze la vălurile poetice anterioare. Autorul poemului Apoi s-au din Week-end printre mutanți oscilează, încă, între Literatură și viață: "dar dacă nu sunt decât un supraviețuitor (aici/ e chiar vocea mea am alungat îngerașii de/ ghips am zburătăcit muzele am închis tratatele am/ uitat totul dintr-o dată privesc pe geam/ într-o altă lume privesc în oglindă într-o altă lume/ viața a trecut și moartea a trecut numai sângele meu/ continuă să curgă numai inima continuă să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sărutate/ De țărăncile bătrâne/ Târându-se în genunchi/ Pe lespezile cu inscripții chirilice ;/ Megafoanele/ Transmițând slujba/ Până în curtea plină de corturi,/ Până în șoseaua pe marginea căreia/ Sunt parcate mașinile/ Așteptându-și sfințirea;/ În timp ce credința -/ Asemenea rândunelelor/ Care pătrund sub cupolă/ Zburătăcite de clopote -/ Se rotește speriată,/ Se lovește de pèreții pictați/ De Pantocrator,/ Coboară/ Și se așază cuminte în frescă". (În frescă) O adevărată frescă, în dimensiuni mici, a vieții cotidiene, în care credința, îngerii, timpul, aglomerația, oamenii, condiția poetului sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sucindu-i gîtul, în timp ce ea îi înfige un pumnal în inimă. Ceea ce nu-l împiedică apoi să se întindă liniștit pe saltea, pe cînd ea aude pe cineva intrînd în casă și: Femeia deschide ușor ochii. Vîntul se ridică și zburătăcește păsările migratoare pe deasupra trupului ei. Scriitură durasiană, sobră și sacadată, mister și poezie per sane. De fiecare dată cînd se termină o poveste începe o alta. Ca în 1001 de nopți sau în faimoasa Conferință a păsărilor, de Farid Al-Din
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
scuturarea pomilor dimineața pe răcoare (<<când răsare mândrul Soare, măi, măi!>>, n.n.), strângerea (adunarea) cărăbușilor și omorârea acestora prin fierbere (subl.ns.)”. Ciorilor li se pregătise, de asemenea, un martiriu pe cinste dar și „onoarea” de a fi „hăituite” și zburătăcite de toată suflarea satelor, precum cărăbușii: „...pentru distrugerea cuiburilor de ciori se va cere la fel concursul organizațiilor specificate mai sus, se va desemna un responsabil cu conducerea acțiunii în comună, care va împărți comuna pe sectoare fixând pentru fiecare
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
194, r. 1 : „De ce lași pe Veronica să se zbuciume?” -dojenirea unei atitudini evazive, generatoare de suferință; prietenul încurajează idila, transformându-se în conciliator și mediator pentru ambii parteneri ai cuplului; r. 11 : „de-abia a treia zi ne-am zburătăcit, ca vrăbiile, fiecare pe la vatra lui” distracția și veselia între oameni dragi se realizează fără limite cronologice, ca în povești, durând trei zile și trei nopți. 14 Către NICOLAE GANE p. 195, r. 17 19 : „numai caracuda, urgisită de soartă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
și tutun, vorba ceea, vom ajunge și acolo... Când ne-am văzut la umbra brazilor uriași din fosta curte a mănăstirii Păun, ne-am așezat răsuflând din greu după atâta urcuș. Pe măsură ce îmi recapăt suflul și mintea începe să se zburătăcească: Dragă ieșene, știi tu când se pomenește pentru prima oară despre existența viilor aici în Bucium? De vreme ce ai pus întrebarea, cred că ai și răspunsul. Așa că îl ascult - mă ia la vale ieșeanul. Îmi place cum ai adus-o din
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
apa Prutului, fânețe, loc de prisăci și scutirea de dări a 12 poslușnici. Și din nou „supt Codru”. Parcă simt răcoarea și murmurul codrului cu frunze răscoapte și neînchipuit de frumos colorate în plină toamnă, gata să cadă... Cu gândurile zburătăcite către acele vremuri, tropăim pe cărarea ce ne duce spre mănăstirea Cetățuia. Iată-ne în fața porții ce trece pe sub „Turnul Pelerinului”. Ca să ajungem mai repede în târg, ne lăsăm să alunecăm pe toboganul unei cărări ce curge prin păduricea de sub
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
J.W. Goethe. Poftim, dă-i glas! “Mireasma asta (a florilor de viță n.n.) nu te mișcă, ci te uluiește, e ceva de-a dreptul magnific. E ca o muzică foarte mare, extraordinară”! Lăutarii parcă adună una câte una notele zburătăcite din inimile noastre și le așează în zumzet de cobză, tril de vioară și ritm de țambal... Această muzică te învăluie și fără să-ți dai seama te acoperă cu valurile ei... Trag din nou cu ochiul pe cele scrise
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cunoscut-o. Directă, țanțoșă, cotropitoare. Ar început să ne vizităm după acea primă seară în care mi-a invadat intimitatea. Știa că mă văd și cu alte fete. Știa însă și că le poate suplini pe toate. Nu știu cum le-a zburătăcit pe celelalte, știu doa că la un moment dat am rămas doar cu ea. Și, culmea, nu simțeam lipsa celorlalte abuziv îndepărtate. Mă umpleam cu ea în fiecare noapte, plecând nesătul din pat, doar cu gândul la noapte următoare. Când
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
să putem ajunge sus până la stea, să vedem ce este? - Ca să înțelegi lucrurile trebuie numaidecât să le și pipăi? - Dar cum altfel, stăpîne? zise Auta. Marele Preot întoarse capul spre fereastră și stătu o vreme așa. În frunzișul de sub fereastră zburătăceau păsările. - Nu e oare o stea căzătoare? întrebă deodată sclavul. Bătrânul își întoarse într-o clipă ochii spre el. - De ce n-a căzut? Se mai gândi un timp, apoi zise cu o luminiță ciudată în ochi: - Să nu-mi ceri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cu atâta ardoare n-are nici cea mai mică valoare artistică, smulg de pe suport pânza încă neuscată și-o sfâșii cu dinții, mă arunc apoi ca un dement între oameni, nu fac decât să-i sperii ca un câine rău zburătăcind un stol de păsărele și-mi spun, consolându-mă pentru o vreme, n-a venit încă timpul! Să fi văzut părintele Ioan dincolo de cuvintele mele toate acestea?! Pe cerul întunecat al verii cad în rafale stele, mi-am terminat țigările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
despre direcții și înălțimi. Am ajuns acolo fără a căuta prea mult... Îngerașii își aveau cuibul undeva dincolo de munți înzăpeziți, unde nu ajungea picior de om sau priviri indiscrete care să le tulbure lumina. I-am zărit de departe cum zburătăceau cu aripile de lumină, reflectând sclipirile aurii ale soarelui. Bucuria și veselia lor inocentă erau ca niște clinchete de clopoței în liniștea zorilor. M-am apropiat de oaza de lumină, pășind încet și atent, să nu-i sperii. La poartă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
lume. Te învățăm, dar tu ce ne înveți pe noi în schimb? Vă învăț să vă jucați de-a învățatul... Bine, hai să ne jucăm! M-am jucat cu îngerașii până seara, când s-a întors vestitoarea și nea găsit zburătăcind bine dispuși. Stând acolo în cuibul lor parcă uitasem că veneam din alt loc și aveam un drum de urmat, parcă nu exista timp și secundele erau fără șir... am plecat mai departe cu mai multă inocență și entuziasm decât
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
țigări Pinguin, mentolate. Finala Campionatului Mondial de fotbal se joacă la Santiago de Chile. În finală se Întâlnesc tot Brazilia și Cehoslovacia. Învinge Brazilia cu 3 la 1. Fără Pelé. Accidentat. Iar tu, ca un pui de Jveisk, te tot zburătăcești fără să ai habar de meci pe „ulița cehă”. Vezi un ghemotoc de hârtie și, așa, cu sifoanele În mână, Îi tragi un șut năpraznic. În hârtie, Învelită cu grijă, o cărămidă. În mult frământata istorie de luptă a poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
colivie în mână. Se pregătea să scoată canarul la soare. Dar când s-o atârne, cuiul se dizlocă și colivia se prăbuși. Doamna scoase un strigăt de disperare: „Vai, Pichín al meu!“ Augusto se repezi să recupereze colivia. Bietul canar zburătăcea înspăimântat înăuntru. Augusto urcă în imobil, cu canarul agitându-se în colivie și cu inima în dinți. Doamna îl aștepta. Oh, vă mulțumesc, vă mulțumesc, domnule! — N-aveți pentru ce, doamnă. — Pichín, dragule, Pichinito! Hai, liniștește-te! Nu vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sub zăpada dindărătul zidului de piatră, nimerise peste Mesalina, cerșetoarea cea mai amărâtă, dintre cei mai săraci cu duhul boschetari ai orașului, pe care noaptea viscolită și cravașa crivățului înverșunat o mânaseră din urmă, până aici, așa cum stihiile Istoriei îi zburătăciseră, din Cadrilater și până în Moldova, segmentele sorții ei amarnice de neam de refugiați. Toate aceste tărășenii nu se răsfrânseră asupra grabei lui Vladimir către repaus, provocându-i vreun dezacord! Nu, câtuși de puțin: el se prăvăli pe omătul moale, începând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cu burți grase și dungi maro pe gâturile lungi, pasc tacticos firele de iarbă de la marginea drumului îngust. Copitele calului le obligă să sară în lături cu aripile larg desfăcute și imediat încep să protesteze cu găgăiri stridente. Câteva găini zburătăcesc năuce peste drumul plin de gropi. Un nechezat subțire se rostogolește în ecouri lungi, ca o chemare repetată ce face armăsarul să fornăie zgomotos și agitat. Ușor Bălane, ușor...spune bătrânul în timp ce strânge puternic hățurile în mâini. A simțit iapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]