231 matches
-
lui Lanark: — E acolo. Da, apropie-te, apropie-te, se auzi o voce. Lanark se duse după tablou și descoperi un bărbat solid, rezemat de o grămadă de perne, pe un pat jos. Fața, înconjurată de păr nepieptănat, care stătea zburlit în aripioare și coarne, era statuară și nobilă, în afară de o expresie neliniștită, oarecum lașă. Peste bluza de pijama purta un jerseu din lînă, ambele erau murdare, iar peste pledul care-i acoperea genunchii zăceau cărți și hîrtii, iar în mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că până și vrăbiile care săreau printre gunoaie n-ar fi trebuit să fie așa cum erau, ci cu totul altfel, deși forma le era identică imaginii lor din memoria Ancăi. Tatăl privea pe geamul foișorului, palid și nedormit, cu părul zburlit de vântul rece. Când a zărit-o, a rămas o clipă încremenit, apoi a dispărut de la fereastră. "A tropotit în jos pe scara-n spirală și s-a repezit către mine. M-a-mbrățișat, și am aspirat mirosul lui de chit roșu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
jetul lui fierbinte sau cântase un cântec drăcesc, într-o căldare de sânge clocotit. Din firișoru-ăsta se desfăcură câlți destrămați și norișori de fum ca dintr-o lulea, și flăcăul pătrunse în marea lui împărăție dinlăuntru. Se trezise cu părul zburlit în cap și pe brațe de un lung și jalnic urlet de agonie. Ridicîndu-se de pe o fămeie ca o cadra, pe când genele zorilor pătrundeau prin ferești, un flăcău recunoscuse, în cea pe care-o frământase noaptea întreagă, pântecul care-i
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să fie cel mai mare în grad se așeză invers pe scaun, în fața măsuței pe care se afla manuscrisul, bătu cu palma, mirat, pe ultima pagină, scrisă doar pe trei sferturi, și citi..." Nu mai termină însă fraza. Cu părul zburlit pe brațe, rămase o clipă cu ochii în gol, sări ca ars de pe scaunul cu pricina, înșfacă manuscrisul și, urmat de ceilalți, se repezi pe ușă, lăsînd-o larg deschisă, și mult timp le auzirăm pașii, tot mai stinși, precipitați pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vast, până ce Mircea avu impresia că nu mai urcă, ci se cufundă-ntr-o conductă de ciment cu un ochi de apă limpede pe fund. Cei de jos aproape că nu se mai zăreau, strigătele-ncetaseră, tirajul marelui horn îi zburlea perișorul scurt, îi flutura maieul în jurul taliei. Era ca un suflu răcoros, tot mai puternic, de parcă ar fi fost dus la vale de apa grea a unei cascade ce curgea tot mai repede, proiectîndu-l spre vastitatea lacului de dedesubt. Zburând
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
masă, pe Soile, cuprinzând astfel terariul între brațele lor. Mama se ridică în picioare, ținând marea lepidopteră în palme, și-o slobozi între pereții de sticlă ai terariului. Așeză apoi la loc capacul, de asemeni de sticlă și, cu părul zburlit pe brațe, cu sentimentul unei oribile profanări, așteptară toți trei ca sumbrul sacrificiu să aibă loc. Fluturele ocupa jumătate din spațiu cu aripile lui ce băteau speriate. Se așezase pe peretele opus colțului în care marea fiară se strânsese la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
torentul și se adună în jurul lui Balamber. îl studiau și unii și alții din toate părțile, cu un soi de silă amestecată cu teamă, de parcă le-ar fi apărut înainte o creatură monstruoasă, dacă nu chiar un demon. El se zburli: — Ei! La ce vă holbați? Odolgan, cu un gest nesigur, întinse mâna, arătând spre el: — Dar... ce... ți s-a întâmplat? Mâna aia bandajată... Și pe urmă, ești umflat tot și negru ca o bucată de turbă! — Trăsnetul... trăsnetul ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vreunul din ei, să se poarte urât cu Puiu, câinele începe să mârâie - la început, chiar să latre dacă e cazul și să se îndrepte către atacator, făcându-l în cele din urmă, să plece. Iar Motănel se încruntă, se zburlește, apoi își pregătește ghearele și, la nevoie, le folosește împotriva celui ce nu-și vede de treabă. Uneori mai încasează și el ba o lovitură de cioc de găină în cap, ba o ciupitură de plisc de gâscă pe blăniță
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
aflat? Ce să aflu, jupâne Froim? Tălmăcește-mi ce ai vrut să spui, că eu nu pricep nimic. Ia te uită la el... Lăudată fie sfânta prostie a săteanului. Jupâne, pe mine să nu mă faci prost, că... și-a zburlit mustața moș Dumitru, mlădiind biciușca din mână. Nu te fac prost, bade Dumitre. Și mai lasă biciușca ceea în pace, că doar știi cum se spune la noi. Cum se spune la voi, mă rog? „Zi-i din gură, da
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fără nici un cuvânt, și, peste treizeci de secunde, dădea replica, întregită, a Venerii Callipyge de la Siracuza - atât de albă, că părea mai goală decât o femeie goală. Dar într-o zi apăru omul de doi metri! În preajma lui i se zburlea puful de pe buze, i se congestionau nările, i se dilata abdomenul spre el, ca într-o mișcare de maree. Și, de-a lungul întregii tinereți, colega de universitate, fina și delicata Elviră, cu frumusețea ei abstractă, model schematic pentru realizări
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
zvonul vântului ș-al ploii. Prin golul porții căscate vârtejul amesteca vreascurile cu spume. Morarii mutau lanțurile de la un buhai la altul. Slabă, lumina le scotea fețele din întuneric : cu căciulă neagră, unul încleșta din măsele iar sprâncenele i se zburleau. Sub căciula care albea posomorât, jumătate din obrazul celuilalt se arăta bărbos. - Mai dăm drumul la unul ! răcnea el. Puternice, apele bubuiră, acoperind din nou gemetele stihiei. La vale, pe argea, se înspumau creste de val. Cu clipiri surde, revărsarea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
împinge gol înapoi. Pe platforma crudă de beton se întind rogojini. Numai după ce s-a turnat planșeul a apărut, în salopete albastre și flanele roșii, un furnicar de oameni. Un bărbat smolit, cu cotleți argintii sub chelia în jurul căreia se zburlește părul, dă autoritar din mână. Dialogurile se precipită temperamental. - Bă, tu aruncași vălătocul ? - Ce zvârli găleata asta, fire-ai tu al dracu’ cu târtița ta ! Hai, ad-o aciia. Nu mai da. Trage la tine. Așea. - Mă, Băgică ! Toarnă imediat o
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
medicamente miraculoase, dătătoare de viață, ce curățau arterele și netezeau pielea. Și ce spusese doctorul Müller părea să fie adevărat: deși avea numai patruzeci și doi de ani, fața Îi era scofâlcită, Împovărată de gușă, iar părul alb i se zburlea În părțile laterale ale capului, În timp ce tatăl meu, la patruzeci și opt de ani, lăsând la o parte cearcănele, era posesorul unui ten măsliniu fără riduri și al unui păr des, lucios și negru. Nu degeaba Îi spuneau ei Formula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
unui automobil ciudat. O rablă cu pături pe banchete. Pe lunetă era lipit un abțibild cu un păstrăv prins În cârlig. Șoferul purta o șapcă roșie. În spațiul micuț de deasupra bentiței ajustabile care-i Încheia șapca se vedea părul zburlit de pe gâtul lui cu cicatrice. Îmi simțeam capul moale, de parcă ar fi fost Înfășurat În tifon. Eram Învelită Într-o pătură veche, țeapănă și presărată cu paie. Mi-am Întors capul și m-am uitat În sus și am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
zece ori de ieri până acum! Nici măcar nu te-ai deranjat să-mi spui că ți-ai schimbat zborul! Și te-aștepți să găsesc eu tot timpul o soluție? o Întrebă Kitty rece. — Nu-mi place deloc chestia asta, se zburli Desert Rose. N-am nevoie de nici o mașină de la Matthew sau de la tine. O să iau un taxi. — N-ai bani de taxi, o să te duca Suzanne. — N-am nevoie de Suzanne, nici de mașina lui Matthew. N-am nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cum stăteau lucrurile, îmi puteam cere scuze. Nu, hotărât lucru, nu prea era timpul pentru bătăi de cap sau mustrări de conștiință. Se însera. Dinamo juca pe Anfield Road. De văzut, n-am văzut cum mustața lui Ian Rush se zburlea într-un vestiar, nici cum pupilele lui Kenny Dalglish prindeau să sfârâie și să scapere ca jarul, nu l-am auzit nici pe Whelan fornăind și, cu siguranță, mi-a scăpat fenomenul acela ciudat care făcea ca palmele lui Țețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ludicul accentuează contrapunctic gravitatea situației (se știe bine, alternanța ironie-gravitate, ca tensiune a contrariilor, este un mecanism generator de sensuri deschise în scriitura modernă, ca și în cea romantică). Amănuntele vestimentare, superflue într-o situație-limită, ca și limbajul popular ("părul zburlit") duc la un pince-sans-rire specific scrierilor lui Emil Botta. Gnomii, ursul, licornii sunt "Arătări minunate", exponenții unui spațiu sacralizat, prezențe fantastice mai mult decât reale. Aceste arătări aparțin unui timp suspendat. ("Arătare", în DEX, prezintă următoarele accepțiuni: "Acțiunea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
în cercetarea jurnalistică a tuturor abuzurilor grave, săvârșite de unii polițiști în județ. Rezultatul: i s-a desfăcut contractul de muncă cu litera «i». Împletește macrameuri ca să-și cumpere pâine. Cum mă vede dl Zainea Năstase, simt că i se zburlesc solzii. A absolvit cursurile Facultății de Drept. Nu știe nimic despre cazurile amintite mai sus, nu vrea să discute fără acordul șefilor de la Brăila. Nu mă crede că am închis reportofonul și mă las pipăit: dacă am alt aparat? Sună
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
arma pe foc automat și îl apucau crizele? S-a tras în Guvern din blocurile din stânga.” “Atunci am rămas râncaci” Victor văzuse și el urmele de gloanțe pe fațada Guvernului. Povestește sacadat și uneori își așază mustața care i se zburlește. Știe ea de ce. “S-a tras din blocul în care era Țiriac, unde era discoteca Why Not. M-am dus acolo de nebun și am găsit tuburi de cartușe pe 24 decembrie. M-am dus pe clădirea de unde s-a
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
să-l scarmene În orice caz, dar acum uite că le dădea bătaie de cap Carmincha... „Ar trebui să i-o coacem tîrfei ăsteia“. Cam prost-crescut și Chinezu ăsta, o făcuse tîrfă În fața fetelor și acum ele Începeau să se zburlească la el, ai grijă cum vorbești, pune-ți lacăt la gură, fii cuviincios. Și mai În glumă, mai În serios, Încît nu puteai ști dacă se răsfață sau sînt cu adevărat furioase, spuneau că dacă voi Îi luați apărarea ăstuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
geamuri; câmpul îmbracă o haină argintie - brună; săgeți frânte de cârduri de cocori și rândunele străpung cerul; norii fug goniți de vânturile înălțimilor; rânduiți în unghi cocorii își încep pribegia; pădurea are în răstimpuri înfiorări; solzii frunzelor mărunte s-au zburlit pe ramură; pădurea tace melancolică; unduiau lin funigeii; cu galben și cu roșu își țese codrul ià; logodna semințelor blânde cu lutul bătrân; vânturi grele bat în geamuri; tonuri de bronz și aur fără strălucire alternează cu portocaliul palid de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lutul bătrân s-a terminat, iar covorul le va adăposti până la primăvară. În spatele meu, era râulețul. I-am privit suprafața lucie pe care unduiau lin funigeii. În oglinda de cristal a apei se vedeau solzii frunzelor mărunte ce s-au zburlit pe ramură și rânduiți în unghi, cocorii care își începeau pribegia. M-am întors acasă mulțumită că am reușit să o văd și să vorbesc cu ea, toamna. Mihaela Pascu, clasa a IV-a C Se apropie toamna Atunci când lunga
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sclipeau sfinte și-n cale-i făceau loc. Era prima zi de toamnă. Delia Arhiri, clasa a V-a A Se apropie toamna O primă frunză s-a desprins tremurând temător din teiul din fața casei și solzii frunzelor mărunte sau zburlit pe ramuri, semn că toamna harnică a venit din nou la noi cu alaiul ei de bogăție și belșug. Pe cerul fumuriu de toamnă se zăreau rânduiți în unghi cocorii, care-și începeau pribegia lor lungă și obositoare. Soarele nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ce, cum ar veni, sunt acum, da’ și-n cele ce, cum s-ar zice, mâine vor râde la soare. — Bine, bine, da’ cum poate El să fie chiar în toate? - întrebă cu naivitate Iovănuț. — Ei, asta-i acum! - se zburli Metodiu. Uite că poate! — Bine, preacuvioase, dar cum? — Măi băiete, măi! - spuse îngrijorat și surprins Metodiu. Măi băiete, măi, băiete, bag sama că ție-ți place maieutica, măi!... Episodul 19 LA HOTARELE MOLDOVEI Și tot așa, târâș-grăpiș, ba vorbind una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ovidiu era un mecanism ce nu mai putea fi stopat. Și totuși, nimic din aceste schimbări nu-i creau Carminei senzația de trăinicie. În apropierea blocului era un plop, îl privea adesea pe fereastră, uneori stătea încremenit, alte ori își zburlea frunzele iar dacă vântul era ca o boare, cânta, un clinchet la frunzelor era măreț, chiar spectaculos. Într-o zi a fost tăiat. Nu s-a întrebat nimeni cine și de ce a făcut-o. Trecând pe lângă locul gol Carmina călca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]