184 matches
-
tapițat cu piele, privind țintă în fundul scrumierei pline de chiștoace turtite. Riscul e prea mare, viața nu e film, îi trece prin minte. La poarta Unității îl latră o droaie de cîini flămînzi, îi dau tîrcoale mîrîind, plini de bale, zburliți, nici vouă nu vă mai aruncă nimeni de mîncare, se gîndește pînă ce soldatul de gardă îl recunoaște în sfîrșit, coboară din post și catadicsește să-i deschidă. Cu ce treburi pe la noi, dom’ Regizor? încearcă să fie amabil, o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
năvăliră, îndoind rămurele în fuga lor, cele patru bagaje. Precum orice bagaj, pentru cunoscători, își vădeau și ele un sex. Iar acestea erau de genul masculin. Cei patru tropăiau transpirați și se apropiară cu danturile lor rânjite. Erau crăcănați și zburliți. Deșuchiați și dezordonați. Cufun- 28 DANIEL BĂNULESCU La balconul întîi, în dosul balustradelor de palisandru, fremătau de suferinți la auzul batjocurilor prăvălite către Numele Sfânt îngerii-mînji, serafimii și heruvimii, cu limbile ca niște felioare de portocală, ferfenițite de scrâșnetul dinților
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pentru cine se dovedi vrednic să le zărească), cupele și tărășeniile de argint ale serviciului de masă. Instrumentele subțiate ale hărmălaiei de lăutari. Paftaua frunții și umerii Pulheriei Cocorăscu, iuțită, către budă, de nevoile cafenii ale cărnii. Trupul bălegos și zburlit al stăpânului casei, Vatracan Cocorăscu, mânând porcii dintr-un jilț, cu furtunul ciubucului de cireș îmbrobodit în jurul gâtului și cu piesa de chihlimbar, de introdus în gură, înșurubată în fund. Zece metri mai gios, pe mâna dreaptă, Casa Oștirii. Tot
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de porumbei, automobile stricate și hârdaie, către gurile pârâiașului Bucureștioara. Adică de unde Bucureștiul, cu asfalturile și cartierele lui, țâșnea, în jeturi cristaline și răcoroase, direct din pământ. Dădură ocol, tartorul evaluând, din mașină, suprafața actualei Grădini a Icoanei, cu tufișurile zburlite și platanii ei, turnați parcă dintr-o sticlă verzui-albăstruie, rotunjită ca fildeșul, unde, pe vremuri, băltea vrăjita apă a Bulindroiului, sau, după cum era alintată 97 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Genelul parșiv încremeni o clipă, cu străinul în spate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îndrăgită piesă a mea, un clavecin, prin burdufurile căruia șuierase somptosul aer al inegalabilului secol al XVII-lea... ... Am avut un zbor incitant și tihnit... Urmat, aproape fără răgaz, de 22 de luni de coșmar, în care pământul isterizat și zburlit al Mozambicului se zvârcolea, din toate nodulele, ori de câte ori te încumetai să-l atingi c-o instalație de izopropan. Nicicând în istorie un trib mai puțin numeros și antipatic de minerale nu s-a luptat, c-o mai detestabilă furie telurică
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
23 aprilie 1988, dintr-o bornă în alta. Păturile mîțoase ce-i fură răsturnate, în noaptea ghețoasă, peste plapumă, se strânseră, zbicindu-se și chircindu-se ca pieile netăbăcite de sălbăticiune. În zori, prinseră a i se învîrti în jurul capului zburlit, netuns, boit jumătate în alb, jumătate în negru, un nor de muște leneșe, cărnoase, albăstrii, asemănătoare scânteilor unei brichete a cărei piatră este pe ducă. Nu-l deranjară și nu le deranjă. La ora 10, cavaleria albăstrie fu spulberată de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să-i spună tatălui. —Salut! Fiona a împins căruciorul Jessicăi într-un din colțurile întunecate ale salonului. Din fericire, fiică-sa dormea profund. —Salut! Jake a încercat să zâmbească, dar era de o paloare cadaverică, iar părul blond, de obicei zburlit, era acum lipit de țeastă din cauza transpirației. Așa cum stătea acolo, puștiul arăta ca de doisprezece ani - un ghemotoc vulnerabil, care tremura de frig. Fiona a fost surprinsă de profunzimea sentimentelor care s-au trezit în ea la vederea băiatului. Din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
el. - Arde! Arde! se deslușea de departe țipătul femeilor. Auziră grinzile căzând la zidari. Focul topise în căldura lui magaziile și sărea peste salcâmii cuprinși de flăcări. Se aprinseseră și duzii din grădina oltenilor. Pe străzi alergau câinii cu părul zburlit. Cineva spunea: - Să se ducă la pompieri, vecine, la gară, c-o trăsură! Stere înțelese că, dacă pârjolul trecea de biserică, se duceau și casele lui. Strigă năprasnic la băiatul de prăvălie: - Pune mâna pe topor și haide după mine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lasă - la propriu - o amprentă ieșită din comun asupra finalului de secol: monograma În formă de fluture cu care Își semnează opera. Dar nu numai atât: vestimentația elegantă, figura compusă ca o mască drăcească (mustăți răsucite, barbă de țap, păr zburlit, ochi străpungători), sarcasmul ce Îl așază pe picior de război cu Wilde, Beardsley și Ruskin, toate Îl fac de neuitat Într-o Anglie care acceptă greu, cu prefăcută și perversă indignare, să fie scoasă din placiditate. Nu e atunci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
albastru-pal și doar pal - cărora soarele și umbrele zburătoare ale norilor le zădărnicesc orice legătură prea evidentă cu o sărbătoare națională, dar fără Îndoială celebrând acum, În cetatea amintirii, esența acelei zile de primăvară, clipoceala noroiului, Începutul oreionului, pasărea exotică zburlită, cu un ochi injectat, de pe pălăria Mademoisellei. 6 A stat la noi șapte ani, lecțiile rărindu-se cu timpul și firea ei devenind tot mai irascibilă. Și totuși părea ca o stâncă a neîndurătoarei permanențe În comparație cu fluxul și refluxul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
neînfricați, orbiți de setea biruinței în fața morții ce fulgera din mii de puști. Răcnetele lor sălbatice în iureșul luptei, îmi răsună în urechi chiar ș‟acu ...ca și goana nebună, a cailor, cu ochii aprinși, cu urechile ciulite și coama zburlită. Pădurarul povestea... povestea, întâmplări înfricoșătoare. Acuma se înțelegea de ce a evitat atâta vreme să le povestească... În tăcerea nopții, se auzea doar pădurea foșnindu-și frunzele și câte un strigăt de fiară, sinistru, care înfiora. De sub tufa de liliac, țârâitul
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de parcă ar fi vrut sa se agațe cu ghearele. Era imens... părea nesfârșit de lung. Încă o zvâcnire spre cer, cu o răsucire în aer și se prăbuși la pământ zvârcolindu-se sub privirile arzânde ale celorlalți, care, cu coamele zburlite și colții rânjind se aruncară asupra lui. Mirosul sângelui îi întărâtară. Urmă un învalmășag, devorandu-și fiecare partea lui. După detunătură, văzduhul tăcu pe neașteptate iar depărtările oftară ușurate, parcă... Deodată hărmălaia de pe creastă amuți, și o tăcere adâncă se
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
negru și lucitor, Într-o Încăpere unde câțiva bărbați și femei obosite Înșfăcau cești de cafea. Încă un gin, spuse domnișoara Warren și Janet Îl comandă. Într-o oglindă de pe peretele din fața ei, domnișoara Warren Își văzu propria imagine, roșie, zburlită, grosolană, stând lângă cineva care oferea o imagine mult mai familiară - zveltă, brunetă și frumoasă. Ce contez eu? se gândi, cu melancolia celor băuți. Eu am făcut-o, eu răspund de ea și, cu amărăciune, eu plătesc pentru ea. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ploaie rece, de toamnă tîrzie, s-a lăsat peste oraș, dînd impresia că n-a avut început și, mai ales, că nu va avea un sfîrșit. Stropi împinși de un vînt domol se strecurau perfid spre pielea înfrigurată, cu perișori zburliți, ca atunci cînd vezi lupul. Umbrelele încercau să ocrotească capetele pleoștite ale rarilor trecători de pe ulița Podișului. Pînă și cîinii, harnici de obicei, s-au adăpostit pe unde au putut, lăsînd paza în seama nimănui. Chiar și pe un timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ele lumina apusului realiza misterioasele afaceri ale descompunerii și difracției. Goana Îi prinsese flori de câmp În radiator, un fir de salcie flutura de antenă ca un steag al victoriei, iar pe capotă i se așternuse o cunună de paie zburlite, de parcă natura care pe el Îl ologise și-l umpluse de noroi, despuindu-l de luciu și de autoritate, pe ea o Îmbogățea În sute de feluri neașteptate. Fauvé o contempla uimit, glasul i se Îngropase din nou În bubuitul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
său ar fi beneficiat, probabil, de perspicacitatea celebrului pastor, portretist și poet Johann Caspar Lavater. Tânărul suplu, dar nu excesiv de înalt avea mâinile lungi, până la genunchi. Caracteristice, cum credea Aristot, celor „curajoși, cinstiți și în largul lor“ ? Părul mare și zburlit ar fi fost însă „semnul fricosului“ ? Se mișca fără grabă, deși părea nerăbdător. Ochi umezi, senini, de copil curios. Fruntea înaltă și lată, sprâncenele stufoase, cum se cereau eroilor, dar nu și nasul lor acvilin. Lavater ar fi urmărit cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mobilitatea liniilor, dar și o bruscă fixitate, de mare efect. Fruntea netedă, obrajii de mătase. Buzele palpitând continuu, umede. Ochii intenși, ape negre, violete, pline de vârtejuri. Părul rărit acum și aspru s-a fixat în rugina unei calote încrețite, zburlite. Ridurile subțiri ale frunții par urmele unei perii metalice care a rănit cu răbdare. Pielea fumurie, trasă, peste pomeții ascuțiți. Fața uscată de vânt și soare, carbonizată, orbitele adâncite, cicatrice în jurul ochilor și la tâmple. Rotește puțin fereastra din stânga, pentru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cravata galbenă. „S-ar trage în neștire. Unii în alții, în neștire. Descărcând totul, totul. Neputință și ură și complicitate.“ Colegul Vornicu, nebărbierit, buzele mult subțiate, dunga mustății nesigură, perii rebeli năpădind pungile fălcilor, gura, gâtul, bărbia. Ochii acoperiți, sprâncene zburlite, mâinile moi, cu palme umede, ieșind din manșete scorțoase. Cămașă albă, cu mâneci lungi, descheiată, fără cravată. Colegul Manole tăifăsuiește cu colegul Vornicu, în fața biroului plin de fișe hașurate. — Știi, plecăm mâine dimineață în concediu. — Da, am auzit. — Mergem cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
romantic maladiv al amorului, nici măcar fiul nebun de neconsolare. Un căutător, însă, onest, prin tranșeele cotidianului. Nasul drept și subțire, buza de jos împinsă ușor înainte. Mâinile lungi până la genunchi ar caracteriza pe cei curajoși și cinstiți ? Părul crescut și zburlit ar fi semnul fricosului ? Solitar avid de comunicare și acord ? Apatic sau abrupt sau amețit în pustiul din jur și în bătălia cu sine, interceptând excesiv apelurile și replica celor de care nu se deosebește poate decât pentru că el încă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se codea pe colina cu iarbă măruntă. Leonard însă, deși derutat de spini, se găsea la adăpostul lanului de buruieni. Oricât s-ar fi îndârjit ocupantul, tot n-ar fi putut să secere cu mitralierele toată câmpia aceea cețoasă și zburlită ca o țeastă de nebun. De-acuma speranța i se transformase într-o bucurie mocnită. Aproape că râdea cu nasul înfipt printre bulgări. Îl ucidea însă setea. Gâtul i se uscase până în stomac. Fumul înțepător al luptei secase orice picătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
trebuit să țină doar punga... și gata s-a umplut. Avea acum nuci prea multe culese și a strigat fericit de recoltă: - Kenane... n-ai o pungă? Ele zâmbeau de punga lui și de Kenan, care se ivise din iarbă zburlit, cu ochii mijiți de somn, - Nu-ți ajunge nici pentru jumătate de borcănel ! și i-au dat ele o pungă frumoasă, încăpătoare; s-au așezat în iarbă și au sporovăit toți patru... nu mai știe ce! Erau agronoame, economiste dar
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Eu vreau să-i trimit și-o dedicație! Unul amestecat rău de tot: - Pe mine să mă prindeți amândoi din toate părțile sensibile, dar de una mai tare! Și-au continuat tot așa întărâtați. Puțin busculat, muștruluit și cu părul zburlit și-a luat tălpășița cu filmul plin cu poze. A doua zi articolul era gata publicat în ziarul studențesc de mare tiraj, desigur nu chiar așa ci în stilul ușor democratic nerespectând adevărul; gașca grămadă la Decan, exmatriculată din toate
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
strigă zâmbind cu toată fața. O să-ți aduci aminte, Ivan, și-o să-ți ridici brațul, o să-ți ridici brațul către noi, și ai să ne binecuvântezi. Câinele începu deodată să geamă, apoi privi speriat în jurul lui și, tremurând, cu părul zburlit, o luă la goană pe marginea drumului. Rănitul deschisese ochii, dar nu mai avu putere să întoarcă capul și să-l privească. Privea acum de-a dreptul către cer, și cu atâta intensitate încît nici lumina grea a după-amiezii de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a trebuit să însoțească fiecare car în parte, încât în zori de zi arăta ca un ogar fugărit peste măsură. Ei, cum ți se pare? Iți place treaba Cocoșitule? l-a întrebat Pâcu cu un zâmbet șiret ascuns sub mustața zburlită. Ihâ! Imi place - a răspuns Iordache gâfâind. Numai să nu-ți placă cumva, că ai dat de dracu’. Tu știi că eu și cu Dumitru ne am pus obrazul la Aizic pentru tine. Ihâ! a răspuns cu un singur cuvânt
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
el, Întorcând mereu capul Înapoi, să vadă dacă nu-l mai caută altcineva. Când l-a ajuns, a Întins mâna să-l prindă de braț... ― Să nu te atingi de mine, că... - l-a avertizat Petrică din spatele celor două mustăți zburlite - ridicând bastonul amenințător! În fața unei lovituri iminente, portarul, Înfricoșat, a ridicat mâna pentru a se apăra... În cele din urmă, s-a retras ca un câine pocnit peste bot... ― Așa! Mama voastră de trântori! Tu, care atunci când glonțul secera vieți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]