236 matches
-
Am înțeles, Salim. —Vorbesc serios, Marwan. Și trase din nou piedica pistolului ca să nu existe nici un dubiu. Capitolul 50 Ierusalim, vineri, 4.14 a.m. Se plimba de colo până colo, căutându-l pe Uri printre fețele extatice și chitarele care zdrăngăneau, dar dispăruse. Se ridică, îndreptându-se spre intrare. Atunci îl văzu, fruntea îi era brăzdată de cute adânci de îngrijorare. Stătea în pragul ușii, privind încordat spre stradă. — Uri, ce s-a întâmplat? Nu știu, dar am auzit ceva. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe Myrna să pară reacționară pe tărâmul acțiunilor sociale. Trebuia negreșit să-și dovedească superioritatea față de fufa aceea impertinentă. Luându-și lăuta, hotărî să se relaxeze deocamdată printr-un cântec. Se pregăti, trecându-și limba masivă peste mustață și apoi, zdrăngănind, începu să cânte „Nu zăbovi, mergi în calea ursitei/ Pășește grăbit, cu voia bună alături“. — Isprăvește! țipă domnișoara Annie de după jaluzelele trase. — Cum îndrăznești? îi răspunse Ignatius, îndepărtând cu violență propriile lui jaluzele și privind afară spre aleea întunecoasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
deoarece, din când în când, se pornea să facă un „tur de inspecție“ al sudului, oprindu-se până la urmă la New Orleans ca să mă hărțuiască și să încerce să mă seducă cu tot felul de cântece macabre pe care le zdrăngănea la chitară. Myrna era foarte sinceră; din păcate era și agresivă. Când am văzut-o, după ultimul ei „tur de inspecție“, era destul de plouată. Se oprise prin satele din sud ca să-i învețe pe negri cântecele populare pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
tras asupra lui, toți deodată. Și acum iată aici, asistînd la o nouă tentativă de limitare a libertății sale. Muie! De ce totul trebuie să fie atît de complicat? Nu mai poate un biet diavol să savureze o halcă de stupiditate zdrăngănindu-și lăuta sau mestecînd un fir de iarbă cu o nimfă descreierată Învîrtindu-se morișcă pe burta lui? Primul punct pe ordinea de zi abordat de consiliul demonic este problema reproducerii pe cale sexuală. Este declarată depășită. Motive: nepricepere, ineficiență, excesul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o lumină palidă. Pe strada liniștită și pustie se auzea doar scârțâitul roților unei camionete - poate a lăptarului sau a vreunui țăran care-și ducea legumele la piață. Când au ajuns la colțul din fața băncii, Endō s-a oprit. Vizavi zdrăngăneau ușor obloanele închise ale cinematografului și ale Băncii Ryōu. — Unde mergem, Endō-san? — Ce importanță are? Dacă nu vrei să vii, întoarce-te. Ucigașul și-a dus mâna stângă la piept. Respira greu. Nu ți-am spus niciodată să vii după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
frați sunt, și copilul a spus că opt, și atunci mama a zis, bine, să intre, să nu stea acolo, în frig, deși în casa scărilor nu era frig deloc, și atunci Marius ăsta și-a șters pantofii, iar lemnăria zdrăngănea pe el, făcând o gălăgie de parcă n-ar fi fost doar unul, apoi a intrat în antreu și s-a oprit, dându-și jos de pe umeri tot calabalâcul prins de un soi de hamuri și, cât le-a așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
după defilările de 1 Mai, bunicul a ieșit de pe carosabil, a traversat trotuarul, ocolind băncile de pe margine, a trecut și de locul aterizare pentru elicoptere, duba se scutura atât de tare încât sticlele de bere de la picioare au început să zdrăngăne, iar eu a trebuit să mă agăț de marginea scaunului, bunicul a tras cu mașina direct la limita din dreapta a câmpului, lângă nucul cel mare, unde începea urcușul, a încetinit, a oprit mașina, a stins motorul și mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
O scrută din ochi un lung moment Înainte de a răspunde. - Am cuvîntul tău de onoare că vom pleca de Îndată ce te vei liniști În privința lui? Încuviință un pic cam repede. Fără să clipească. * * * Hobanele agitate de un vînt de 7 noduri zdrăngăneau cu putere, iar ambarcațiunile, deși ancorate la adăpost, păreau cuprinse de o frenetică țopăială care amintea de mișcările dezordonate ale bolnavilor loviți de așa-numitul dans al Sfîntului Guy. Pe puntea pustie, cîteva plase de pescuit uitate, luate pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
din zonă (Bilboquet, Dynasty, 2001, eventual Pirates), care ofereau seri tematice speciale, cu spumă, striptease masculin sau vedete porno. La Loc rămâneau doi-trei băieți cu firi visătoare și cu sexul mic, care de altfel se mulțumeau să rămână În cort, zdrăngănind fără convingere o chitară dezacordată și fiind tratați de ceilalți cu un dispreț obiectiv. Bruno se simțea aproape de acești băieți; dar, adolescentele fiind oricum imposibil de agățat, nu s-ar fi dat În lături, vorba unui cititor al revistei Newlook
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
oricât dorește ! Câteva săptămâni ? A trecut doar o zi și m-a adus la disperare. Îmi petrec după-masa la bucătărie, făcându-mă că am accese de surzenie. Ori de câte ori mă strigă Melissa, dau blenderul sau radioul la maxim sau încep să zdrăngănesc cu tăvile. Dacă are nevoie de mine să vină ea. În cele din urmă, apare în ușa bucătăriei, îmbujorată de nervi. — Samantha, te-am strigat ! — Serios ? Ridic ochii nevinovată de la untul pe care-l tai bucăți pentru a face aluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
palmă. — Iar ăsta e de la mine, spune Nathaniel, băgându-se iute. Îmi întinde un pachețel învelit în hârtie cerată, și toată lumea se întoarce să vadă ce e. Desfac pachețelul și în mână îmi cade o brățară drăguță de argint cu zdrăngănea. N-are decât o singură zdrăngănea pe ea : o lingură minusculă de lemn. Pufnesc iar în râs. Un șorț cu volane și acum o lingură de lemn. Mi-a amintit de ziua când ne-am cunoscut, spune Nathaniel, și gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
spune Nathaniel, băgându-se iute. Îmi întinde un pachețel învelit în hârtie cerată, și toată lumea se întoarce să vadă ce e. Desfac pachețelul și în mână îmi cade o brățară drăguță de argint cu zdrăngănea. N-are decât o singură zdrăngănea pe ea : o lingură minusculă de lemn. Pufnesc iar în râs. Un șorț cu volane și acum o lingură de lemn. Mi-a amintit de ziua când ne-am cunoscut, spune Nathaniel, și gura i se lățește într-un surâs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de șampanie și un șervet. Apoi, imediat ce mă asigur că nu mă vede nimeni, fug la toaleta femeilor. OK. Asta e partea cea mai dificilă. Mă încui într-o cabină și aștept un sfert de oră în liniște absolută. Nu zdrăngănesc nimic, nu strănut și nu chicotesc când o aud pe o fată care-și repetă discursul de dat papucii unui tip pe nume Mike. Sunt cele mai lungi cincisprezece minute din viața mea. În cele din urmă, deschid cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Pe bune acum. Ce naiba vrea ? — Plec ! strig. Lasă-mă în pace ! — Nu poți să pleci ! Îl aud cum accelerează pasul pe scări, așa că bag și eu viteză. Mi-am interpretat partitura - despre ce ar mai fi de vorbit ? Pantofii îmi zdrăngăne în timp ce cobor iute treptele, apucându-mă de balustradă ca să-mi mențin echilibrul. Dar chiar și așa, Guy câștigă teren. — Samantha, e o mare prostie ce faci ! — Ba nu e ! — Nu te pot lăsa să-ți distrugi cariera din... dorința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
milieu vernil, telefonul încă mai sună. Câtă lume nu atârnă astfel, pe toată întinderea pustie, de câte un firav alo! Câte nu sunt legate prin asemenea fire, văzute sau nevăzute, îngropate sub pământ și pe sub oceane, răsucite prin văzduh sau zdrăngănind prin ionosferă unde dau ture uriașele ceaune gata să amplifice șoapta cea mai perfidă și să difuzeze poruncile vremii până hăt! Cine știe unde! Întreg pământul poate fi închipuit precum un ghem de fire de toate culorile prin care călătorește înmulțită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
de pe un scaun învecinat îl dojenește: Nu trebuia să alergați așa, la vârsta dumneavoastră... Vă e bine? Domnul Popa nu-i răspunde, nici n-ar putea. O fulgeră numai cu privirea. Ofensată, doamna întoarce capul în partea cealaltă. Toanta! Tramvaiul zdrăngăne către Ziduri Moși, Costache închide ochii, învelindu-se într-o mantie de plăcere, ce dacă inima îi face acrobații prin piept. Merită! Plăcerea e să birui lumea, să nu te lași! Asta e! Domnului Popa, fost contabil la Cooperativa Tricotajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
zile a bătut orașul în lung și-n lat, o băbuță măruntă într-o rochie ponosită de catifea, cu guler de dantelă. Așadar iat-o acum, cu picioarele în galoși, tocmai aici, pe scaunul din spatele șoferului în autobuzul roșu care zdrăngăne din toate încheieturile pe drumul său înghețat la marginea orașului, în această dimineață de iarnă. Privește și ea pe fereastră cum privesc toți soarele roșu și rece. Se uită și vede, nu vede? Figura ei, buzele care murmură ceva, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
înainte ca subconștientul meu să mă bage cu adevărat în bucluc. Momentele exact de dinainte de trezire sunt întotdeauna cele mai înșelătoare. —Au! Futu-i! M-am luat cu amândouă mâinile de cap, ca să fac să tacă grămada de fiare care zdrăngănea înăuntru. Poftim! zise Hawkins întinzându-mi două pastile de solfadeină 1 și un pahar cu apă. —Laudă ție, zeiță Solfadeină! zisei eu, înghițind tabletele. Hawkins, ce nevastă bună o să fii tu într-o zi. N-ar fi trebuit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
are pe mână tatuajul cu Celine Dion și care obișnuiește să-și introducă adversarii în tocătorul de mare capacitate? Când îmi va apărea la ușă polițistul corupt, fluturând o legitimație sau arătând o insignă din metal ordinar, punând întrebări încuietoare, zdrăngănind cătușele și urlând într-un final “În numele legii te arestez, tot ceea ce spui poate fi folosit împotriva ta?!” Hai să revenim. Hai să... ne revenim. În primul rând trebuie să deschid geamantanul. De aici pleacă totul, de la geamantan. Chiar, ce
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
poate fi nimicadevărat din punctul de vedere care ne privește. Ți-am spus că te iubesc, nu sunt dădaca ta. Otilia îl trase pe Felix de o mână, așa cum ședea cu genunchii pe taburet, îl sărută, apoi cu cealaltă mână zdrăngăni fantezist pe pian, încheind: - Va să zică, totul e în regulă! După puțină gândire, Otilia zise: - Apropo, am primit o scrisoare foarte caraghioasă de latanti Aglae et companie, însă cineva semna în ea: Isus Cristos. Probabil, în bătaie de joc. Cine să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o vioară, cu care umplea de lamente oribile toată casa. Mânuia vioara cu pasiune, cu încăpațînare, dar fără nici o metodă, în vreme ce Aglaei îi intrase în cap că va putea dovedi Otiliei că Titi al ei cântă mai bine decât "zdrăngănește" ea. Titi era înconjurat de atâta simpatie geloasă din partea mame-sei și surorilor, încît, dacă progresul lui ar fi fost în dependență numai de asta, ar fi ajuns în curând un Paganini. Din nefericire, nu avea nici o îndemînare și nici deșteptăciunea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ocnit, dacă o dădeai pe politica de sistematizare a Partidului, o loba evaziv. - Marele arhitect, degajă el în doi peri. - A belit, în doi ani, o fâșie lungă de cinci kilometri. Și lată cam de doi... tot kilometri... anunță Guzganul, zdrăngănindu-și sextantul. Cele mai țepene și zdravene pe picioare căsoaie ale Bucureștiului... Dar de traseul binecuvântat al Bucureștioarei mira-m-aș dacă va mai apuca, serios, să se atingă... Și, mai ales, de încolăcirile ei, dinspre adevărata vărsare. Pe care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
își spuse încrezător Laur, necrezând totuși în iminența unui altfel de final. A pus ceasul să sune la ora 6. Nici nu știe dacă a ațipit când clopoțelul a sunat voios, n-are piedica pusă și imediat îl oprește din zdrăngănit. Se scoală aiurit, a dormit greu în aceste câteva minute sau ore. Acum este refăcut, este calm, este curios și este disperat< îl așteaptă meseria lui. Trebuie să se conecteze la viață, știa că-n clipa următoare va continua să
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pe ea sunetul pieselor galbene de cinci lei, adunate în tejgheaua cea nouă de tablă. Câteodată își uita mâna în bani, mângâind alama sunătoare. Până vorbeau lucrătorii, îi așeza frumos, fișic după fisic, apoi îi răsturna pe o parte, să zdrăngăne. Îi era ușor acum să toarne țuica în cinzecuri și să umple litrele cu vin. Gunoierii deschideau ușa, desupra căreia Stere atârnase un clopoțel. Acesta suna de câte ori intra cineva. Zgomotul vocilor amestecate, mai puternice sau mai scăzute, îi dădea o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de fier după plocon. Locuința brutarului se vedea de departe, odăi lângă odăi, cu acoperișul înțigluit și geamuri verzi la cercevele, deasupra, de 99 Îndulceau lumina soarelui. Câinii au început să latre, Aglaia a strigat la lăutari și vioristul a zdrăngănit la ăilalți arcușul, făcând un Mulți ani trăiască pentru cei din casă. Vecinii nașului au ieșit la porți, s-au uitat la muiere și au strigat la proprietar. Acesta era, ca omul după somn, cu ochii mici. A deschis porțile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]