1,495 matches
-
ochii și mă gândesc la ele: Zinzin stă cocoțată în vârful unui copac în parcul din centrul orașului. Este îmbrăcată într-o rochie de seară, ruptă în fâșii înguste, de parcă cineva ar fi pus-o acolo să prindă muște. Printre zdrențele de pe ea se zărește un trup împlinit, încă pietros. Stă cu o vioară în poală și se uită absentă în zare. Din când în când o droaie de copii ai străzii se urcă alături de ea și încep să cânte frenetic
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se lua după ea și nu o lăsa să cumpere lucruri scumpe, "dar frumoase" pe care nu avea cui să le vândă în țara ei. După Marea Revoluție Mondială, oamenii de-abia își mai duceau zilele, se mulțumeau cu orice zdreanță, numai să îi acopere, au început să mănânce prost, de aceea comercianții care o protejau pe Aide s-au hotărât să nu o lase la mâna bișnițarilor din țara vecină. Niște hiene care se năpusteau la "fătucă" de cum o vedeau
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, la încheietura mâinii i-au apărut stigmatele, aleargă prin orașul pustiu, aleargă prin parcul orașului, cântă cu vioara înfiptă în claviculă, cântă amarnic, și-a sfâșiat hainele de pe ea de durere, aleargă în zdrențe cu corpul șiroindu-i de sânge, se văd urmele biciului, peste spate, peste coapse, peste piept, cântă amarnic la vioară, se apleacă peste arcuș ca peste un pod, aleargă, aleargă, o droaie de țigănuși o urmează, se opresc sub un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
moarte, nici una adevărată! Născocirile, frazele frumoase, asta mă obosește. Mă voi strădui să storc acest ciorchine. Dar conține el oare cea mai mică urmă de realitate sau nu? Nu mai știu nimic. Nu știu unde mă aflu. Nu știu nici dacă această zdreanță de cer, de deasupra capului meu, dacă aceste câteva palme de pământ pe care stau aparțin orașelor Nișapur, Balkh sau Benares. În orice caz, nu mă mai încred în nimic. Am văzut atâtea lucruri contradictorii și am auzit atâtea cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu tîmplele grizonate, cu o privire extrem de tristă, cu un început de lordoză, în vacuumul încăperilor goale, modeste ale fostului strălucitor salon 1900, seamănă într-adevăr cu revenirea Cenușăresei de la bal, cînd trăsura se transformă în bostan și rochia în zdrențe. Există un timp plenar, al tuturor posibilităților și chiar și atunci în mijlocul armoniei generale acest preaplin creează o undă de neverosimil, de aer oriental de o mie și una de nopți, halucinant și fragil. Între două pahare, cei patru pun
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
fi liniște, că totul va reintra în normal. Să știi că te-am urmărit întruna, recunoaște Angelina, gîndindu-se la mișcările Delfinei în fața bancului de lucru, o fi din cauza oboselii, fetița asta nu mai face față, prea stă să bibilească fiecare zdreanță de parcă ar fi fost începătoare, are nevoie de cîteva zile de vacanță, și ce dacă trebuiau onorate comenzi peste comenzi? Cu o mică atenție îți puteai rezolva problema, cîteva zile la munte sau la mare, aer curat, deconectare, și te-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
împușcăturile răzlețe venite de pe acoperișuri, fofilîndu-se în patru labe pe lîngă parapetul care fusese ciuruit între timp de gloanțe de la un capăt la celălalt. După doar cîteva mișcări descoperi că drumul îi era barat de un morman de carne și zdrențe năclăite în sînge. Două cadavre, bărbat și femeie, căzute unul în brațele celuilalt, găurite parcă fiecare exact în aceleași puncte vitale, se încăpățînau și după moarte să rămînă în încleștarea lor fatală. La început, încercă în zadar să îi despartă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-vă la ei cît sînt de speriați, cu un singur bobîrnac i-am putea împrăștia ca pe niște popice, norocul lor că nu ne stau în cale, altfel am fi fost obligați să-i călcăm în picioare ca pe niște zdrențe. Uite dacă tot te interesează așa de tare itinerarul, se îndură cineva din nou să-i satisfacă curiozitatea băgîndu-i o lanternă în ochi, am să ți-o spun și pe asta. Dar promite-mi c-o să-ți ții gura și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
restul o să mă ocup eu. O singură rugăminte am la tine, l-o fi lingușit cu tonul lui mieros, de azi înainte o mașinuță cu șofer o să te aștepte la scară, așa că vezi să nu mă faci de rușine, aruncă zdrențele astea de pe tine și fă-ți rost de niște țoale ca lumea. Uite aici și material de ajuns, i-a pus pe masă un teanc de bancnote, și ăsta e doar începutul, i-a promis, apoi a dat să iasă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sumedenie de cutii de carton, lăzi de lemn, mese, scaune, alte bucăți de mobilier, grilaje metalice, un butoi din tablă de două sute de litri, o saltea cu arcuri, țevi și capace de canal din fontă, saci de cînepă umpluți cu zdrențe și frunze uscate. — Să mă ia mama dracului dacă de data asta n-o să murim cu toții! strigă Dendé sărind pe scaunul șoferului, bîlbîindu-se de frică, începînd să bîjbîie cu palmele pe bord, în torpedoul gol, deasupra casetei volanului, în jurul contactului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în ciornele aruncate la gunoi, să intri în vorbă cu tot felul de martori oculari. — Ar fi trebuit să le tragi cîte un glonț în cap și gata, zice Roja, ce atîta sentimentalisme, cînd ai de-a face cu niște zdrențe ca astea? — Nu m-a ținut, recunoaște Tîrnăcop, frecîndu și palmele de dungile pantalonilor. — Cel puțin acum e limpede că Armata trage încă în populație, zice Roja. — Și n-o să se potolească pînă cînd toate scursorile de teapa lui domnul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
melci otrăviți, sare la gâtul inocenților sau dă de mâncare pisicilor, șoareci morți de frică, lăsând peste tot petice de hârtie scrise În mare grabă. Kawabata: Uite, Închid ochii și-mi Închipui că am dat la o parte mormanul de zdrențe sub care am dormit, și am intrat Într-o lume care miroase numai a flori. Antoniu: Termină, lichea buboasă, șarpe mustăcios, măgar scheletic, hahaleră ponosită, umbră fără sânge, cârpă leșinată, uiți că nu avem ce mânca astăzi? -Mai zici că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Întristează, filozofează, cârtește, fabulează, Înflorește, de cinci ani de zile... Noaptea s-a lăsat pe nesimțite și Antoniu ar vrea să-și continue cu voce tare istorisirea, dar Kawabata a adormit din nou, cu trupul acoperit de câteva straturi de zdrențe. I se face milă de această dihanie adormită, cu care Împarte În porții egale, copioase, mizeria. Din cocioaba lui Ben, se aude lătratul anemic al câinelui. E semnul că bătrânul cloșard Îi vorbește! Antoniu deschide cartea cu Psalmi și Începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
le pierdusem.,, -Mai bine mi-ai face un ceai se tânguie Kawabata. Văd steluțe palide prin fața ochilor și oasele mele străvechi, scârțâie. -Îți fac, cercopitecule. Se vede de la o poștă că nu mai ești bun de nimic. Sunt infirmierul tău, zdreanță bătrână. Dar de mine cine o să aibă grijă, când mă vor invada bolile? -,,Uniunea Europeană,, pe care o pupi În cur toată ziua și-mi Împui mie capul cu ea. Ea va fi mama ta, amanta, vecina de treabă, casa ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
două rulote În care-și duc traiul vreo douăzeci de suflete, de la prunci care merg de-a bușilea, până la bătrâni rufoși cu fețe supte, care și-au uitat numărul anilor. Cele două ,,case,, jalnice, mâncate de rugină, și decorate cu zdrențe ciudate, au peste acoperișul găurit, puse de-a valma, Împotriva ploilor, bucăți de tablă, cartoane, saci de plastic, toate fixate cu cauciucuri și anvelope de mașină uzate, ca vântul, În năvala lui neiertătoare, să nu le arunce Încotro vrea el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
beat mort. Refuzasem oferta lor de Crăciun, nu din teama unei izbucniri de mânie și violență, ci din teama de a nu da dovadă de prea multă supușenie. Simțeam nevoia să mă retrag pentru a mă înveșmânta din nou în zdrențele demnității și rațiunii mele. „Ei” mă lăsaseră gol pușcă. Acum speram să-mi recompun o jalnică aparență de respect de sine jucând, în fața lui Rosemary și Alexander, rolul soțului înșelat. Exprimat mai simplu, aveam nevoie de timp ca să mă pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-mi sufle mingea. De parcă aș fura dulciuri de la o fată, reflectă uitându-se la Greta Harassowitz care continua să sară coarda cu o expresie nemiloasă și codițe fluturânde. Fischl o zbughi În față imediat. Oi fi fată, Knisch, sau vreo zdreanță? Mai să nu te creadă omu’ când te vede așa de nerușinat. Cre’ că-i din cauza parfumului, adăugă pe un ton mai filosofic, ținându-se de nas, În timp ce Winkler, care tocmai băgase mingea În coș, executa un dans de războinic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
briceagului se rupse În timp ce Încă se mai muncea cu Încuietoarea. Scopul ei era evident pentru oricine trecea prin fața compartimentului. Transpiră puțin pe frunte, devenind frenetică În graba ei. Dacă sunt prinsă, asta Înseamnă concedierea, se gândi ea. Cea mai ieftină zdreanță din Anglia n-ar suporta așa ceva și dacă sunt concediată, o pierd pe Janet și pierd orice șansă În privința lui Coral. Dar dacă reușesc, se gândi ea, răvășind, Împingând, rupând, vor face orice pentru mine În schimbul unui asemenea subiect. Alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
printre oamenii care aleargă în cealaltă direcție. O femeie cu un exponometru atârnat de un șnur în jurul gâtului zice: — A chemat cineva salvarea? Lângă niște cărucioare de cumpărături pline cu gunoaie, în lumina reflectoarelor, stau mai mulți oameni îmbrăcați în zdrențe, tencuiți pe față, care beau apă din niște sticluțe albastre și-și lungesc gâtul în direcția din care vin eu. De-a lungul bordurii se aliniază camioane mari și rulote, între care plutește mirosul generatoarelor diesel. Peste tot zac pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Lumea a reușit să-l filmeze. Au apărut poze pe internet. Pisica, porcul spinos sau coiotul mai stau un minut, iar Mântuitorul de pe Șosea le leagănă capul în brațe și le vorbește în șoaptă. La două minute după ce fuseseră niște zdrențe de blană și oase, hrană pentru coțofene și ciori, căprioara, câinele sau ratonul o ia la fugă, întreg, vindecat, în perfectă stare. Ceva mai jos de noi, de dom’ sergent și de mine, pe autostradă, un bătrân își trage camioneta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în mașină; bărbatul a sărit jos și a luat-o la fugă spre echipa de muncitori. Le-a strigat să aștepte. A zis că ar putea să dea o mână de ajutor. Câinele era doar un hoit putred în niște zdrențe de blană. Bărbatul era tânăr, blond, cu plete blonde fluturând în rafalele stârnite de mașinile care vâjâiau pe lângă ei. Avea o țăcălie roșcată și cicatrice care îi brăzdau amândoi obrajii, chiar sub ochi. Cicatricele erau stacojii, iar tânărul a băgat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
el stă cu chirie undeva pe lângă bazar și l-a și părăsit Panait pentru unul de la Politehnică, iar ăsta nou i-a vândut cărțile la anticariat. Un val de iubire îmi inundă sufletul. Lumina, lumina ajunge și la mine... - Hai, Zdreanță, hai cu tata... - Ce, ce... - Vorbeam singur, mă pregăteam pentru cursuri. - Fug, am o mulțime de treabă! A, și mi-a spus să-ți spun că nu prinzi semestrul ăsta concurs, că nu sunt bani și, oricum... Se grăbește-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
am trezit în orașul vechi. Știu drumul cu ochii închiși! - Fiecare cu Budapesta lui... Mai dă-mi vin. S-a ridicat dintr-odată: - Uită-te în jur, uită-te... tu nu vrei nimic de pe-aici? Am casa plină de zdrențe, de vechituri lăsate de alții când s-au dus, s-au dus, s-au dus, unde-i soare și bine. „Eu plec în Canada... na-ți frigiderul, mai sunt și niște pahare și-o zaharniță...”, „M-au angajat în Germania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu știu cum, ai uitat cu desăvârșire pe unde-s răspândite, acum te-agăți de toate și le răstorni. Nu suntem nici marionete, nici manechine, ci doar niște excrescențe, niște licheni în simbioză cu debaraua și dulapurile, un fel de îngrijitori ai zdrențelor, de cerberi ai mulțimii de lucruri din jurul nostru, adunate cu mare consecvență, suflete de gunoieri îndrăgostiți de dejecții și vechituri. Dacă te uiți și la orașul ăsta pestriț, cu blocuri și chichinețe, cu tot felul de improvizații și turnulețe asimetrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de balot incapabil să facă singur un gest, Îi astupă gura cu un căluș dintr-o bucată ruptă din propria-i cămașă și Îl obligă să se rostogolească pînă În fundul cavernei, unde rămase Întins cu fața În jos, ca o zdreanță tremurătoare. - Dacă Încerci să scapi, mă-ntorc și te fac bucăți, a fost tot ce i-a mai spus, Înainte de a camufla cu pietre și crengi intrarea În peșteră. CÎnd se simți mulțumit de treaba pe care o Încheiase, convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]