263 matches
-
Amintirile copilăriei picurau în suflet... picătură cu picătură. Pe nesimțite, una adevărată i-a umezit geana. Privirea zăbrelită de aburul lacrimei nu mai putea despărți realitatea de afară de amintiri... În zborul lor, fulgii închipuiau imagini de coșmar... Coloane nesfârșite de zdrențăroși cu înfățișări fantomatice se scrug prin nămeții groși... Iată!... unul a căzut. Mâini scheletice se întind să-l ridice. Îl duc ascuns între ei. Mai mult îl târăsc. Nu-l abandonează. E de-al lor. Trebuie să ajungă cu ei
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
înțelepciunea și puterea lui Wu și succesul ei în conducerea Chinei vreme de jumătate de secol. Lângă articole sunt imagini cu Doamna Mao Jiang Ching. Pozele ilustrează vizitele ei în fabrici, comunități, școli și armată. Apare printre masele cu înfățișare zdrențăroasă. Expresia ei e fermă, iar ochii ei privesc strălucitori în viitor. La Beijing, criticile la adresa ei continuă. În săptămâna următoare, vestea agravării stării de sănătate a premierului Zhou, aflat în spital, e pe toate paginile. O săptămână mai târziu, Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
frumoasa Vera, care este și comandanta detașamentului de pionieri. Dar nici să lipsești nu poți. Peste două săptămâni este Centenarul. O să minți și tu că a venit coșarul și ți-a murdărit uniforma și de-aia ai luat treningul ăsta zdrențăros. Cu ocazia asta poți să spui că ți-ai uitat și carnetul de note acasă, În buzunarul de la uniformă. Nu are unde să-ți treacă patrul pe care o să-l iei la botanică. Așa te gândești În timp ce Înaintezi prin viscol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
aproape nimeni pe stradă, ca În Manhattan, toți mergeau cu mașina. Singurii oameni pe care Îi Întâlnea erau fie cerșetori, fie oameni fără adăpost. Iar cerșetorii din Los Angeles o cam speriau. Oriunde altundeva În lume, cerșetorii sunt bătrâni, grași, zdrențăroși și arată ca Moș Crăciun În mizerie, dar În Los Angeles până și cerșetorii erau slabi și Într-o formă fizică excelentă! Văzu unul care mergea chiar În fața ei. Din spate părea un bărbat oarecare, cu mișcări naturale și vioaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
era același pe care îl salvase. — Abdul-el-Kebir? — El însuși. — Dar cum a fost posibil să comită o asemenea greșeală? — Pentru că era un Abdul-el-Kebir bărbierit, curat, îmbrăcat cu un costum de gală, și nu semăna deloc cu prizonierul murdar, bărbos și zdrențăros pe care tata îl târâse după el săptămâni întregi prin deșert. — Sfinte Dumnezeule! exclamă îngrozit interlocutorul său. Și cum de Abdul-el-Kebir se afla acolo? — Pentru că o revoltă populară răsturnase dictatura, readucându-l la putere, dar tatăl meu n-avea de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de ani în urmă, tatăl său era încă un inmouchar mândru de obârșia sa și de sângele care-i curgea prin vine. De-a lungul unei generații, cei din clanul Sayah ajunseseră să fie doar o mică familie de vagabonzi zdrențăroși. Tatăl său cel puțin, știuse să moară în plină glorie și în cel mai bun moment, lăsând scrisă în memoria tuturor una din cele mai strălucite pagini din istoria poporului său. Pe el nu-l aștepta decât o amarnică tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
bătăliei, cei care o capturaseră o împinseseră fără doar și poate cu țevile armelor într-un detașament de muncă. Fără doar și poate o duseseră cu turma într-unul din nenumăratele locuri unde Mama Rusie îngrămădește claie peste grămadă niște zdrențăroase murdare, îndobitocite, care aruncă priviri furișe lipsite de orice speranță - fără doar și poate o puseseră pe Helga mea să scoată cu sapa rădăcinoase din pământul înghețat, cu picioarele grele ca plumbul și degete zdrelite să care moloz și pietriș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
pieptul scofâlcit al bătrânului atârna Crucea de Fier. O prizonieră a ieșit din casă cu pași târșiți cărând în brațe o vază albastră de-o strălucită frumusețe. Femeia avea în picioare niște saboți de lemn legați cu cârpe. Era o zdrențăroasă fără nume, fără vârstă, fără sex. Ochii îi erau ca niște stridii. Nasul degerat îi era plin de pete albe și vișinii. Părea în pericol de-a scăpa vaza, de-a se pierde atât de adânc în propria-i ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
la articolul cu pricina. Și am privit o vreme fotografia tristă a lui Werner Noth spânzurat de craca unui măr, fără să bănuiesc cine era cel spânzurat. M-am uitat la fețele celor prezenți la spânzurare. Erau majoritatea femei, niște zdrențăroase anonime informe. Și am început în mintea mea un joc, numărând în câte feluri mințise coperta revistei. Mai întâi, nu femeile îl spânzurau. Trei bărbați uscățivi se ocupau de treaba asta. În al doilea rând, femeile din poză nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
asupra gestiunilor trecute, care arătau toate o completă utilizare a creditelor, moș Costache se socoti proprietarul de drept și de fapt al cuielor, grinzilor și cărămizilor și începu din nou să le miște de la locul lor. Descoperi doi lucrători cam zdrențăroși, cu priviri cam încurcate, cu care se ascunse în odăile din față și intră în lungi conferințe arhitectonice, cu tot gerul ce se lăsase la începutul lui decembrie. Ce voia să facă? Se văzu când oamenii se puseră să care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
scumpă. Dar nu insista, nu căuta să te folosești de slăbiciunea mea. Dumneata însăți ar trebui să mă încurajezi să fac ce fac. Aglae se exasperă: G. Călinescu -Eu să te îndemn să lași pe Olimpia, după ce te-am luat zdrențăros?! - Doamnă! protestă cu dignitate Stănică. - Banditule!Aglae și Olimpia consultară un avocat. Acesta le vorbi așa: - Fără îndoială că doamna e aceea care are dreptate șisoțul caută numai pricini de divorț. Motivele invocate sunt neserioase, în speță, fiindcă nu se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
este să fii atât de tânăr, se gândește Margot. Iar ei să treacă peste tine cu stupida lor îngâmfare de oameni mari, să-și arunce replicile unul altuia ca pe o minge într-un joc în care tu, biată Cendrillon, zdrențăroasă și cu mâinile crăpate și roșii, nu ai voie să intri, ci doar alergi, caraghioasă, pe margini ! Tu nici măcar nu exiști pentru nimeni și nici măcar dreptul supărării nu-l ai ! Nici măcar nu ai voie să-ți explici până la capăt dreptatea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prima oară ! A îndurat foame, frig, a avut febră tifoidă, dizenterie, a stat și-n lazaret... Și totuși, uite, că atunci a scăpat... Păi scapi, de ! Scapi, dacă ai zile... — El a avut. S-au trezit cu el, slab și zdrențăros, ca o umbră : au crezut că e un cerșetor ! Era peste tot o teribilă debandadă, se termina războiul, plecau nemții, veneau trupele aliate, o formidabilă sărbătoare ! Lume pe străzi, de dimineața până seara, flori, drapele, ardeau depozitele și tot ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
S a întors târziu, bietul Papa, cu hainele în neorânduială, fără baston sau pălărie... Veniseră nemții, ieșise o busculadă, și Papa, erou !, a scăpat, ascunzându-se într-un gang... Și în timpul cât erau în casă numai femei au văzut un zdrențăros care tot dădea târcoale. Ce să facă, să-i dea ceva de pomană, o pleca ? Să nu miște nimeni, să creadă zdrențărosul că-i casă părăsită ? Pentru că, așa cum spui și dumneata, madam Delcă, toată lumea trăia în zilele acelea cu spaima
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a scăpat, ascunzându-se într-un gang... Și în timpul cât erau în casă numai femei au văzut un zdrențăros care tot dădea târcoale. Ce să facă, să-i dea ceva de pomană, o pleca ? Să nu miște nimeni, să creadă zdrențărosul că-i casă părăsită ? Pentru că, așa cum spui și dumneata, madam Delcă, toată lumea trăia în zilele acelea cu spaima jafului și cu ideea că au să dea buzna mahalalele în casele mai avute. C-au să fie tulburări. Dar n-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în zilele acelea cu spaima jafului și cu ideea că au să dea buzna mahalalele în casele mai avute. C-au să fie tulburări. Dar n-a fost nimic. Deci ele se tot frământau : să alerge să încuie poarta ? Și zdrențărosul, adică Spiridon, că el era, pe de-altă parte, se temea să intre, să nu fie nemții încartiruiți. Pe urmă, după război, Spiridon a intrat funcționar, făcuse Școala Comercială, s-a însurat cu o domnișoară care lucra la Telefoane, au
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Susan, iubirea mea. Lumea se oprea să vadă cele două vehicule; bărbați și femei așezați pe marginea drumului, În fața casei, Îi priveau cum trec; cîțiva copii traversau În fugă strada și Întorceau capul să se uite cu ochii lor iscoditori, zdrențăroși, respingători. O stradă Întortocheată, alta mai dreaptă acum și mai largă și oamenii strînși pe trotuare de o parte și de alta și noi Înaintăm. Polițistul le face semn să treacă, respectuos, poftiți, poftiți, arătîndu-le drumul cu mîna Întinsă. „Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
porunci ea, trăgîndu-l de mînă. Dar degeaba. Se proțăpise acolo, cu călcîiele apropiate, vîrfurile depărtate și mîinîle pe lîngă corp. Era mai Înțelept să-l lase puțin. Cerșetorii intrară În vorbă cu el și prinseră să-i zîmbească, inofensivi, dar zdrențăroși. Erau foarte mulți, țărani de la munte, bărbați și femei, bătrîni și invalizii În cea mal mare parte. În clipa aceea se deschise poarta laterală a colegiului și apăru o femeie Îmbrăcată ca o călugăriță, dar purtînd coc; Împreună cu ea Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dramatic cum se reflectă convingerile lui Diogene în viața lui. Protagonistul piesei este un ins obsedat de ideea de libertate. Exilatul din Sinope, izgonit pentru falsificare de bani, apare la banchetul lui Aristodem desculț, cu o manta veche, largă și zdrențăroasă, un băț grosolan și o desagă, fără a arbora însă atitudinea umilă obișnuită la cei dependenți de generozitatea altora (p. 107). Diogene îl interpelează pe Aristip pentru faptul că acceptă o poziție de subordonare față de amfitrion : Salut pe filosoful Aristip
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
iluzie, și arta de a produce zguduiri de pământ și de a influența curenții subpământeni... Pe urmă, vai, el se convertește; dar ceva din știința lui rămâne, se transmite, și acum Îl regăsim aici, În gura și În mintea acestor zdrențăroși cărora voi le spuneți idolatri. Dragă prietenă, ceva mai Înainte dumneata te uitai la mine ca și cum aș fi fost un ci devant. Cine trăiește În trecut? Dumneata, care ai vrea să dăruiești acestei țări ororile secolului proletar și industrial, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
distanță pe câmp, învățați să facă instrucție cu puști de lemn sau aliniați unii în fața altora și instigați să iasă din anonimat și să sară la bătaie. Haosul este susținut de diriginții cu măști și glugi, ca niște ciori negre zdrențăroase și de către monitori, niște sadici îmbrăcați în veste, care se animă subit la cel mai mic semn de nesupunere. Jonathan află curând că monitorii sunt adevărații stăpâni ai acestui univers și că el, ca elev nou, în clasa a VI-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
loc unde râul se înfundă în nămol , descoperă un chei dărâmat, cu pilonii de lemn înclinați la unghiuri diferite, ca dinții de țap. Țărmul din spatele cheiului este plin de mișcare. La auzul zgomotului făcut de motorul bărcii, sute de oameni zdrențăroși se îmbulezesc pe mal, întinzând mâinile, strigând spre albi. În spatele lor, focurile luminează întunericul și un miros puternic, înțepător, de fum și de excremente, străpunge nările lui Jonathan. Calm, profesorul dă ordinul de amarare pe țărmul îndepărtat. Asta nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai multe ori, spărgându-i craniul și Înfigându-i ciocanul În creier. Așa cum am spus și mai devreme, prietenii noștri din serviciul de salubritate au găsit corpul. Prietenii tăi din serviciul de salubritate Toal. Eu n-am prieteni din ăștia zdrențăroși. — L-au lăsat să zacă acolo ca pe un gunoi, clatină Gus din cap. — Poate că iera un gunoi. Pizda măsii. Mi-a scăpat. N-ar fi trebuit să spun asta. Se uită cu toții la mine. Pentru căcănaru care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
armată, care voia să dea un exemplu, și pentru judecător, care căuta un vinovat. Cei doi puști sunt plimbați pe străzi. Îi păzesc doi jandarmi care se umflă în pene. Oamenii ies ca să-i vadă. Doi copii, doi jandarmi. Doi zdrențăroși, hirsuți, cu uniforma în paragină, fețele nerase și ochi ce se învârt în toate părțile, cu stomacul gol și pasul nesigur, ținuți de către doi jandarmi adevărați, înalți, puternici și roșii în obraji, cu cizmele ceruite, pantalonul la dungă, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o poveste obișnuită pentru vremurile tulburi în care trăiam. Doi prizonieri din Armata Română și unul neamț, rătăcit nu se știe cum printre ei, eliberați dintr-un lagăr de muncă forțată la patru ani după încheierea păcii. Toți trei slabi, zdrențăroși, murdari, dar în viață. Simion trăia ! Fără nici un răgaz și fără ca ei să ceară ceva, i-am luat în grijă. A trebuit să îi țin bine ascunși, să caut de mâncare și haine cu ce să se primenească. Ovidiu Frunză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]