259 matches
-
S a întors târziu, bietul Papa, cu hainele în neorânduială, fără baston sau pălărie... Veniseră nemții, ieșise o busculadă, și Papa, erou !, a scăpat, ascunzându-se într-un gang... Și în timpul cât erau în casă numai femei au văzut un zdrențăros care tot dădea târcoale. Ce să facă, să-i dea ceva de pomană, o pleca ? Să nu miște nimeni, să creadă zdrențărosul că-i casă părăsită ? Pentru că, așa cum spui și dumneata, madam Delcă, toată lumea trăia în zilele acelea cu spaima
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a scăpat, ascunzându-se într-un gang... Și în timpul cât erau în casă numai femei au văzut un zdrențăros care tot dădea târcoale. Ce să facă, să-i dea ceva de pomană, o pleca ? Să nu miște nimeni, să creadă zdrențărosul că-i casă părăsită ? Pentru că, așa cum spui și dumneata, madam Delcă, toată lumea trăia în zilele acelea cu spaima jafului și cu ideea că au să dea buzna mahalalele în casele mai avute. C-au să fie tulburări. Dar n-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în zilele acelea cu spaima jafului și cu ideea că au să dea buzna mahalalele în casele mai avute. C-au să fie tulburări. Dar n-a fost nimic. Deci ele se tot frământau : să alerge să încuie poarta ? Și zdrențărosul, adică Spiridon, că el era, pe de-altă parte, se temea să intre, să nu fie nemții încartiruiți. Pe urmă, după război, Spiridon a intrat funcționar, făcuse Școala Comercială, s-a însurat cu o domnișoară care lucra la Telefoane, au
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sînt Închise. Trece un cuplu, sînt destul de În vîrstă și par marcați de efort, Ana vede la ei aceeași Îngrijorare. Dinspre spital se aud voci și mașini, dar toată zona are un aer părăsit. În cele din urmă, găsesc trei zdrențăroși, care stau pitiți după o gheretă și vînd niște brazi la fel de zdrențăroși. Mama ei spune că precis i-au furat de undeva. Dar Ana nu-și poate lua ochii de la săgețile luminoase care traversează din cînd În cînd cerul - se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de efort, Ana vede la ei aceeași Îngrijorare. Dinspre spital se aud voci și mașini, dar toată zona are un aer părăsit. În cele din urmă, găsesc trei zdrențăroși, care stau pitiți după o gheretă și vînd niște brazi la fel de zdrențăroși. Mama ei spune că precis i-au furat de undeva. Dar Ana nu-și poate lua ochii de la săgețile luminoase care traversează din cînd În cînd cerul - se aud răpăituri pe diverse tonalități, Întîi dintr-o parte, apoi, ca un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
deghizare reușită! Așa că mi-am făcut curaj și am coborît la gineco, unde am găsit o companie selectă de doamne care fumau În jurul scrumierei cu picior, identică cu cea de sus, toate brunete și slăbănoage, În niște capoate sau halate zdrențăroase, ete fată că veni și lunganu’, s-a auzit o voce plină de grație, mă, ai o țîgară? Bineînțeles că aveam, bineînțeles că aveam tot ce Îmi trebuia ca să ducem la capăt povestea asta romantică. Bună seara doamnelor, hăhă, fată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai privească în urmă. Deși chiar și spatele ei proiecta stăruitor acel zâmbet viclean cu care Daniel o văzuse apropiindu-se de el cu doar câteva clipe mai înainte. În apropiere, un bătrân îmbrăcat într-o pufoaică gri, murdară și zdrențăroasă, cu căciulă pe cap, se oprise în mijlocul intersecției și i adresa răstit lui Daniel; răstit și plin de reproș, dar și de compătimire, compătimirea unui vagabond: Acuma du-te și ia-l și tu de ureche pe adevăratul vinovat! Dar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Susan, iubirea mea. Lumea se oprea să vadă cele două vehicule; bărbați și femei așezați pe marginea drumului, În fața casei, Îi priveau cum trec; cîțiva copii traversau În fugă strada și Întorceau capul să se uite cu ochii lor iscoditori, zdrențăroși, respingători. O stradă Întortocheată, alta mai dreaptă acum și mai largă și oamenii strînși pe trotuare de o parte și de alta și noi Înaintăm. Polițistul le face semn să treacă, respectuos, poftiți, poftiți, arătîndu-le drumul cu mîna Întinsă. „Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
porunci ea, trăgîndu-l de mînă. Dar degeaba. Se proțăpise acolo, cu călcîiele apropiate, vîrfurile depărtate și mîinîle pe lîngă corp. Era mai Înțelept să-l lase puțin. Cerșetorii intrară În vorbă cu el și prinseră să-i zîmbească, inofensivi, dar zdrențăroși. Erau foarte mulți, țărani de la munte, bărbați și femei, bătrîni și invalizii În cea mal mare parte. În clipa aceea se deschise poarta laterală a colegiului și apăru o femeie Îmbrăcată ca o călugăriță, dar purtînd coc; Împreună cu ea Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urmă te Îndoapă cu o masă sățioasă, care udă cu răbdare douăzeci de metri de pămînt În curtea din spate, din aprilie pînă-n august, pînă ce iarba crește frumos, iar apoi dă drumul la douăzeci de copilandri slăbănogi, negricioși și zdrențăroși s-o calce În picioare și s-o distrugă În douăzeci de minute În timp ce-i croiește cu nuiaua peste piciorușele jegoase; noi, acest bătrîn, fiicele lui și nepotul lui, trei funcționari de bancă, un desenator, doi tineri care lucrează la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
noaptea, În jungla fierbinte a mahalalelor pline de vagabonzi, cînd copleșiți de averi trecătoare - plutitorii, hoinarii, semivagabonzii care alcătuiesc mulțimea declasată a celor fără nume, fără adăpost, fără rădăcini, ce bîntuie prin țară. Aceștia sînt tăciunii umani ai pămîntului. Aspri, zdrențăroși, cu fețe ridate și brăzdate, cu trăsături șterse, banale, anemice, oamenii aceștia au aerul că În chiar dimineața aceea au ieșit tîrÎndu-se din vagonul unui tren sosit În triaj dintr-un alt oraș sau că au coborît dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ticăloșii ăia... ăi doi care-au trecut În goană pe drum pe doi cai furați, fugeau mîncînd pămîntul de parcă-i fugărea tot iadul... da, totul mi-e la fel de limpede În minte acum ca și atunci, și cum arătau... doi soldați zdrențăroși, plecați peste grumazul cailor, pe care-i biciuiau din răsputeri, cu cravate la gît, iar capetele cravatelor fluturau spre spate Întinse și țepene de parcă fuseseră scrobite și călcate - asta ca să-ți dai seama cît fugeau de tare - și ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
încă pachetul de cărți într-o mână, stătea în fața pragului unui labirint nesfârșit. Își scoase căciula de blană și își trase sufletul în atmosfera umedă încărcată cu miros de gunoaie. Sfori cu haine erau legate de-a lungul coridoarelor. Copii zdrențăroși și zgomotoși alergau pe sub ele, nebăgând în seamă granițele invizibile dintre atât de multe vieți alăturate. Undeva, ascuns privirii, un joc de cărți era în toi. Porfiri putea auzi râsete și măscări, cărți lovite și sunet de monezi. În timp ce căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Înclină capul și părăsi magazinul, cuprins de o rușine mai adâncă și mai fierbine decât i-a fost dat să cunoască vreodată. § Dimitri îi conduse pe coridorul atât de îngust, încât fură nevoiți să meargă unul după altul. Neinvitat, portarul zdrențăros îi urma. Avea o stupiditate atentă pe față, iar gura cu buze groase îi atârna deschisă, semn evident că nu voia să îi scape nimic. Încăperea, care cu greu putea fi numită cameră, era un spațiu ciudat rămas după construirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
aproape nimeni pe stradă, ca În Manhattan, toți mergeau cu mașina. Singurii oameni pe care Îi Întâlnea erau fie cerșetori, fie oameni fără adăpost. Iar cerșetorii din Los Angeles o cam speriau. Oriunde altundeva În lume, cerșetorii sunt bătrâni, grași, zdrențăroși și arată ca Moș Crăciun În mizerie, dar În Los Angeles până și cerșetorii erau slabi și Într-o formă fizică excelentă! Văzu unul care mergea chiar În fața ei. Din spate părea un bărbat oarecare, cu mișcări naturale și vioaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
întoarsă pe dos, important e ca eschimosul chiar să aibă față de eschimos, de aia a venit pe lume. În ce-l privește pe măscărici, problemele vor fi mult mai serioase, și asta numai pentru că e un măscărici sărac. Dacă, în locul zdrențărosului amărât care este, ar fi un măscărici bogat, o culoare vie, oricare, strălucitoare, stropită cu paiete împrăștiate la nimereală pe pălăria conică, pe cămașă și pe pantaloni, ar rezolva problema. Dar măscăriciul e sărac, sărman între sărmani, poartă niște bulendre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se află dedesubt. Dar problema nu era asta sau, cel puțin, nu era numai asta. Lucrul Îl Înțelesese cealaltă aripă a emigrației atlantidiene. Cunoștințele oculte ale egiptenilor trecuseră de la Hermes Trismegistul la Moise, care se ferise strașnic să le comunice zdrențăroșilor lui cu burțile Încă pline de mană - cărora le oferise cele zece porunci, căci pe acelea măcar le puteau Înțelege. Adevărul, care e aristocratic, Moise Îl introdusese, cifrat, În Pentateuh. Asta o Înțeleseseră cabaliștii. „Gândiți-vă“, ziceam eu, „totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de șase rogojini din capul scării. Un bătrân slab ca așchia stătea pe o plapumă jerpelită din care ieșeau câlții. Era rezemat de perete, cu picioarele întinse. Avea pantaloni pe el, dar în loc de cămașă purta un pulover de damă roșu, zdrențăros. — Atunci noi plecăm acasă, spuse femeia. Bătrânul nu i-a răspuns. Și-a turnat în ceașcă un lichid negru dintr-un ceainic din lut și l-a sorbit zgomotos. După ce-au plecat femeile, a continuat să tacă, bându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Pentru bucata de drum până la Adria ne-am folosit de poșta regală, schimbând caii la fiecare douăzeci de mile, și de vaduri sigure, chiar dacă dificile, cum era cel de pe râul Adige. Am înaintat repede, mirându-ne de cât de mulți zdrențăroși se perindau în grupuri, de bordeluri și de numeroasele cartiere ca vai de capul lor. Am înnoptat la hanul de la Piove, și a doua zi după-amiază am ajuns la Adria. Nu avuseserăm parte de primejdii, drumul era bun, și soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ultimele sale cuvinte: - Ești doar un nebun, nu un credincios. Un lucru puteai totuși să-l spui, dar nu te-ai priceput: „Ca om mi-e milă de tine!“. Doar atât trebuia să-mi spui, nu să-l invoci pe zdrențărosul acela fricos. Lepra, tu o ai în suflet. Tot ce mi-a zis ființa aceea mi-a rămas întipărit în inimă precum fierul încins în carne, lucru de care mi-am dat seama mulți ani. Mai târziu eram atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
decât cei mai buni medici ai Bizanțului? Călugărul nu s-a intimidat și, în timp ce eu și Giuliano făceam temenele, a rămas drept și neabătut. Nu și-a plecat nici ochii, ceea ce l-a iritat pe Heraclion, care a continuat: - Un zdrențăros bătrân lipsit de maniere! Garibaldo, calm și abia șoptit, nu s-a lăsă mai prejos. - Tu ești rege peste un mic univers menit să devină praf și pulbere. Eu nu mă plec decât în fața regelui care din pulbere poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
schimb, am dat de o odaie înecată în praf și pustie. Atunci am întrebat un cizmar care-și avea maghernița în apropiere dacă văzuse pe cineva. Mi-a răspuns că a văzut cu o zi în urmă un individ cam zdrențăros cu o desagă în spinare. - Fie ca Regele cerurilor să mă ierte, domnule. A intrat în casa aceea părăsită și deja de un an aflată în proprietatea curții regale. Nimeni n-ar fi avut curajul nici măcar să treacă acel prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înăuntru. Trăia ca un porc în cocină, obligându-și nevasta să-și vândă trupul pe bani. Am văzut cu ochii mei: sub gunoiul dintr-un coș imens, ascunsese o comoară cu care și-ar fi putut cumpăra șapte palate. În privința zdrențărosului, domnul meu, l-am văzut plecând în zori. Un tip ciudat, ce mai, n-am priceput nici măcar dacă era tânăr sau bătrân. M-am întors la cancelarie, cugetând la aceste misterioase întâmplări. Aveam la mine acel Akathistos, și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
străinii veneau din toate direcțiile. Aceasta era moștenirea lăsată de Sara și de Avraam care, se spune, îi primeau la fel pe prinți și pe cerșetori. Așa că, în fiecare dimineață, Rebeca primea pelerini înăuntru frumosului ei cort. Stătea cu fiecare - zdrențăros sau strălucitor - și nu se grăbea cu săracii. Stăteam cu femeile ei în timp ce își primea oaspeții. Mai întâi, o femeie care nu putea avea copii s-a apropiat și a implorat-o pentru un fiu. Oracolul i-a dat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
bătăliei, cei care o capturaseră o împinseseră fără doar și poate cu țevile armelor într-un detașament de muncă. Fără doar și poate o duseseră cu turma într-unul din nenumăratele locuri unde Mama Rusie îngrămădește claie peste grămadă niște zdrențăroase murdare, îndobitocite, care aruncă priviri furișe lipsite de orice speranță - fără doar și poate o puseseră pe Helga mea să scoată cu sapa rădăcinoase din pământul înghețat, cu picioarele grele ca plumbul și degete zdrelite să care moloz și pietriș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]