559 matches
-
acel moment m-am gândit fulgerător la Iba. Îmi era teamă că nu am să-l mai văd niciodată. Supraveghetorul a dat drumul la difuzoare și am revenit cu gândul În acel prezent. “Drepți!“ a ordonat din nou. Desculți și zdrențuiți, dar cu capul ridicat, nemișcați, a trebuit să ascultăm mai Întâi imnul național, apoi un discurs al lui. V-aliniați! a țipat supraveghetorul, pe un ton aspru, În timp ce Își aprindea țigară de la țigară. Începem programul zilnic! ...Înviorarea, apoi bem ceaiul
Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
o dată pe lună în afara lunilor de iarnă, când lacul îngheța. Atunci se ridica o instalație de curățenie într-un depozit, unde se fierbeau uneori unele haine. Deținuților li se luau toate obiectele personale și hainele. Ca deținuți, primeau doar îmbrăcăminte zdrențuită. Iarna, deținuții primeau „haine de ploaie” subțiri și li se permitea să-și facă niște sandale ușoare. Fiecare primea un vas pentru mâncare, care putea ține 0,4 l de „supă”. Deținuții al căror vas lipsea nu primea hrană. În timpul
Lagărul de concentrare Jasenovac () [Corola-website/Science/321427_a_322756]
-
Ganelon merg la Modelul Primordial și văd că este avariat, o pată neagră acoperindu-l din centru până la una din margini, având forma Văii lui Garnath. În mijlocul modelului se găsește și o pereche de obiecte: un pumnal și un Atu zdrențuit. Dintr-o peșteră iese un animal asemănător unui grifon, iar alul speriat al lui Random sare în model, unde este sfâșiat de o tornadă în culorile curcubeului. Random lasă o picătură de sânge să cadă pe model, iar cei trei
Mâna lui Oberon () [Corola-website/Science/324212_a_325541]
-
cu arbaletă, care însă îl recunoaște datorită sabiei și îi cruță viața. Contactându-l pe Gérard prin intermediul Atuului, Corwin află că, din cauza diferenței temporale dintre Haos și Amber, el lipsește deja de opt zile. Corwin îi duce lui Brand Atuul zdrențuit al lui Martin, iar acesta recunoaște că el l-a înjunghiat pe tânăr, pentru a avaria Modelul și a-l putea captura pe Oberon. El încearcă să îl convingă pe Corwin să folosească Atuul pentru a-i ucide pe Bleys
Mâna lui Oberon () [Corola-website/Science/324212_a_325541]
-
-n piatră, Și piatra în pietre... Toamnă. Te-ngălbenește bănuiala mea cum toamnele, frunzele. Frunze galbene de salcie, pe lac. Nu mă răsfrîng, mă văd. Dintre creatorii de micropoeme haiku în limba română s-a remarcat și Vasile Smărăndescu. Zădărnicie Zdrențuite visuri pe o panoplie de ceară se tânguie soarelui.</poem> După anul 1989, un nou val de poeți au reușit să se remarce și în acest gen de poezie: Corneliu Atanasiu (1942- ), Manuela Miga (1947-), Ana Ruse, Henriette Berge, Dan
Haiku în România () [Corola-website/Science/335455_a_336784]
-
de la granița de nord, și căsătoria fiicei lui Yoshimoto cu fiul lui Shingen, demonstrase o mare abilitate politică, unind cele trei provincii într-o alianță. Nu era genul de călugăr care să circule în splendidă izolare, cu toiagul și pălăria zdrențuită. Nu era un călugăr Zen „pur”. Se putea spune că era călugăr politic, călugăr militar, sau chiar călugăr necălugăresc. Dar, oricum ar fi fost numit, acest lucru nu-i afecta măreția. Sessai vorbea cu zgârcenie, dar un lucru pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de-acasă m-am urcat să văd ce e acolo... N-avea capacul încuiat, în sfârșit... o mizerie... colecții de ziare foarte vechi, roase de șoareci, cutii pline cu pantofi scâlciați și descompletați, nasturi de toate mărimile și culorile, rufărie zdrențuită, broaște, lacăte, sârme ruginite, toate în lăzi și cutii... Era clar pentru mine, le adusese de la București când se mutase, nu le putuse strânge aici într-un an... Mă întrebam cum trăise Petrică toată copilăria și adolescența lângă acest tată
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
poemele Demonii orașelor, Zeul orașului sau Umbra Vitae. Alteori poetul are limpede viziunea locuirii într-un intermundiu și într-un timp decăzut, din care nu mai e posibilă salvarea: "Ancora grea înnămolită între arcurile dormezei / și lanțul încordat printre cearșafurile zdrențuite / se pierde prin spărtura din tavan, / prin gaura din acoperiș, undeva sus unde trage / cabestanul divin. /.../ Cînd norii se strîng / zăngănind ca niște cutii de tablă / într-o memorie plină de pietre și oase, / nu mai e mîntuire". (Zeul trece
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
intenția autoarei), ele banalizează în plus. Versurile sună artificial, nefiresc, iar pe post de tensiune descoperim un fel de dramatism adolescentin, în sensul rău (dacă există și unul bun) al cuvîntului ("învăț coborîrea în picaj, ca o pasăre cu penajul zdrențuit/ de întrebări albe"... - Timp ascuns sub aripi de înger; "te odihneai lîngă berregata sîngerîndă a toamnei/ pasăre țintind o spînzurătoare/ vinovat cu față de înger" - Pasăre țintind o spînzurătoare). Singurele poeme reușite sînt cele în care Florica Madritsch Marin își descoperă
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
carabină și un Harley foarte bine Îngrijit, parcat lîngă ușă. Înăuntru, locanta este Împodobită cu șei crăpate, o pereche de coarne de bivol și lasouri scămoșate; mai sînt cîteva mașini de poker mecanic și o masă de blackjack cu fetrul zdrențuit, la care nu stă nimeni. „Trebuie să fi ajuns În Nevada“, deduce Wakefield. Barmanul urmărește un meci de baschet, la un televizor așezat mult deasupra capului lui. Se Întoarce brusc cînd Wakefield se așează la cîteva scaune distanță de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se sinuciseseră. Odată mi-a spus „bună“ și mi-a adresat un zâmbet dulce, deși abia schițat. Am crezut că l-am judecat greșit, dar mai târziu am descoperit că era beat criță. Întotdeauna avea la el, ascuns în căptușeala zdrențuită a pardesiului negru, un exemplar jerpelit din Fear and Loathing in Las Vegas sau American Psycho. Voia să facă parte dintr-o trupă și să se sinucidă când împlinea optsprezece ani. Deși eu ajunsesem la concluzia că probabil își prelungise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
pentru acest gest. Pe măsură ce băutura gazoasă îi inunda stomacul, în capul lui Alice se instala o senzație calmă și învăluitoare. Se făcuse un foc de tabără, iar flăcările acestuia se unduiau pe fundalul apusului din ce în ce mai profund, ca un steag purpuriu zdrențuit. Alice i-a zâmbit lui Jake și i-a întins paharul. Dar mâna care ținea sticla a ezitat. —Nu te simți terminată? a întrebat-o el pe Alice. Am început să mă simt amețită. Asta da, a mărturisit ea în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
peste cap. Mă bucur că v-am cunoscut, domnule... ăăă... —Hugo. Și, ăăă, mulțumesc... În timp ce își bâlbâia recunoștința către spatele femeii care se îndepărta, Hugo a realizat că ploaia începuse să se înmoaie. De fapt, aproape că se oprise. Găuri zdrențuite apăruseră în norii cenușii, lăsând să se vadă cerul senin. Hugo simțea chiar și soarele mângâindu-l pe spate. Copertina fusese instalată la timp ca să fie strânsă. Cu Theo transpirând sub apărătoarea de plastic, Hugo s-a îndreptat grăbit către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
tivul lung din sfoară, douăzeci de carapace pe fiecare fir, Înnodat cu un clopoțel de metal la capăt. Nepoatele lor scoseseră cincizeci și trei de pături și le așezaseră la aer pe rogojini. Femeile căsătorite au adus cele mai bune haine, acum zdrențuite, pentru a le arăta surorilor lor Împletiturile secrete pe care le păstraseră cu grijă. Secretele deveniseră inutile. Bunicile au agățat șalurile cântătoare de brațele copacilor, din moment ce fetele nemăritate nu vor mai fi acolo pentru a le purta și a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu, nu-mi trebuie nici o protecție, nu-mi trebuie nimic, assolutamente niente di questa maledetta paese, vreau doar să plec, presto, in questo momento, cu copilul care mi-a rămas!” Abia atunci, parcă trezit dintr-un vis rău, sub revărsarea zdrențuită a acelei dimineți Întârziate, Alexandru Întrebă moale: - Unde e Ștefănel? * Cei douăzeci de călăreți nu se clintiseră de lângă contesa Frassetti și de lângă micul Alexandru, așa că, până la urmă, trebuiseră să plece sub escorta lor. Trecuseră În cursul dimineții apa Sucevei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
strigă voievodul. Semnal către spătarul Albu! Să pornească În urmărirea fugarilor! Semnalul cornului de zimbru aduse tresărirea Întregii oștiri a Moldovei. Călărimile domnești, galop pe urmele fugarilor. Era un semnal pe care Îl visaseră, poate, ei, oștenii obosiți, răniți și zdrențuiți, cei care Își știau familiile departe, În bejenie, cei care se rugaseră Domnului Atotputernic să le dea putere În ziua marii bătălii. Era un semnal pe care nu Îndrăzniseră să-l viseze căpitanii de oaste și boierii Sfatului domnesc, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
câmpie, era halucinația unei câmpii. Era visul rău al unei câmpii care se pierdea spre Răsărit, dincolo de Nistru, În stepele unde tătarii Crimeii mureau striviți de furia nebună a unui comandant de oști numit Amir Baian. Un mesager umil și zdrențuit sosise, În acea dimineață, În fața căpitanului Oană. Căpitanul Îl privise și Înțelese că nu era nici umil și nici zdrențuit, ci doar trebuia să pară astfel, ca să poată trece prin infernul Țării de Jos fără a trezi bănuieli. Mesagerul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
unde tătarii Crimeii mureau striviți de furia nebună a unui comandant de oști numit Amir Baian. Un mesager umil și zdrențuit sosise, În acea dimineață, În fața căpitanului Oană. Căpitanul Îl privise și Înțelese că nu era nici umil și nici zdrențuit, ci doar trebuia să pară astfel, ca să poată trece prin infernul Țării de Jos fără a trezi bănuieli. Mesagerul Îi părea cunoscut. Avea trăsături mongole, era scund, nu avea vârstă (mongolii arătau la fel Între douăzeci și șaizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
liberalilor moderați, cari n-au pățit decât ceea ce le-am prezis noi de la întîiul moment de șovăire politică. Cunoscând lumea, le-am prezis că într-o zi, dezabuzați și dezgustați, se vor aduna împrejurul stindardului lor, pur odinioară, pătat și zdrențuit azi prin o involuntară complicitate cu roșii. Ei n-au știut, mulți nici nu și-au putut închipui ce va să zică roșu. Astăzi o știu pe deplin, deși cam târziu. Cu totul altundeva bate vorba noastră. Opt și cu-a brânzei
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cameră? Toată coliba este o dărăpănătură. După aceea, când am intrat Înăuntru, ce să văd? Coliba era aproape În Întregime dărâmată și intra apă În ea prin toate părțile, numai un colț era puțin mai uscat, unde avea niște paturi zdrențuite. Locul unde stătea semăna mai mult cu un cuib de vulturi iar nu cu o chilie de pustnic. Atunci l-am Întrebat pe bătrân. Cum poți să stai aici? Toată chilia este spartă și intră Înăuntru ploile și vânturile. Bre
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
și să trăiască În atâta sărăcie cu noblețe duhovnicească. Peste puțin timp am aflat că Bătrânul Trifon adormise. Am mers Îndată la coliba lui și l-am văzut acoperit acolo, În colțul lui, În cuibul lui, nu cu păturile lui zdrențuite, ci cu puțin pământ, cu care se acoperă și mai marii lumii, cei care mai Înainte se acopereau cu pături de mătase și de catifea. Bătrânul Trifon a plecat la cealaltă viață de Schimbarea la Față a Mântuitorului, În 1978, la nouăzeci
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
unei înțelegeri care momentan ne-ar fi scăpat de neplăcerile cestiunei izraelite; în fine tot Rusia va fi știind de ce nu i-a convenit comedia unor discuțiuni violente din partea unui democrat compromis, {EminescuOpXI 210} care voia să-și cârpească haina zdrențuită a popularității sale prin acuzări aduse guvernului imperial. Toate dovezile de mai sus ale d-lui C. A. Rosetti se prefac în acuzări contra amicului său politic, carele, fără a fi sentimental, a jucat rolul lui Jules Favre în fața unor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ne-am dus la petrecerea din North Shore; am parcat-o după aceea într-unul din marile sectoare de umbră de pe lângă templul Bahai, ca să ne mângâiem, să ne îmbrățișăm și să tremurăm la baza acelui delușor religios înconjurat de lumina zdrențuită a lunii. Lucrurile păreau normale dar nu erau, nici pentru ea și nici pentru mine. Când ne-am întors a vrut să se mai uite o dată la sricăciuni, căci îi era teamă pentru mine. Nu am vrut să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mele. Dar a apucat să-mi șoptească : va veni, cândva, un copil cu tatăl lui. Dă-i asta copilului: o să știe ce să facă. Și mi-a pus în mână asta." Bătrânul a scos din sân o bucată de pânză zdrențuită, care fusese violet. Învelea cât se putea o cutie neagră. O cutie mică puteai s-o ascunzi în podul palmei. Tata mi-a făcut semn s-o deschid. Înăuntru, strălucea o ostie albă. Una singură. Știam ce este. Apucasem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-o cumnată-sa? Și m-am înghesuit și eu în piață, pe lângă ea. Nu mai văzusem atâția oameni laolaltă. Și ce furioși erau toți! Ce mai strigau unii la alții! Nu vedeam mai nimic, mă încurcasem printre picioare prăfuite, haine zdrențuite și murdare, da'i auzeam "Barabba! Barabba!" și mă țineam strâns de poala maică-mii, dar ea nu vedea și striga altceva. Nimeni n-o lua în seamă. Și atunci, cu cumnată-sa (altă nebună, mi-am zis!), a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]