253 matches
-
și livezi, grădini de legume, pe lângă țarini, aveau acces la apă și la imașurile satului (toloaca satului), aveau fâneață și izlaz. Pentru tot pământul aflat în folosința țăranului clăcaș, acesta era dator cu un număr de zile de clacă, cu zeciuiala din produse, cu zile de reparat (meremet) la iazuri, mori, curtea boierească, cu alte daruri și corvezi. în satele de răzeși, țăranii aveau loturi proprii, dar stăpâneau și în devălmășie (pădurea, izlazul, apele), situație care s-a menținut până la începutul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din tot locul, cu tot venitul pi obiceiul țării.” „Obiceiul țării” era cuprins în reglementarea raporturilor dintre boieri și săteni, dat de Constantin Mavrocordat în 1749, prin care boierul avea dreptul la a zecea parte din produsele gospodăriei țărănești. Pe lângă zeciuială, s-au impus pentru fiecare cap de familie 12 zile de clacă pe an. Obștea Filipeni liberă a ajuns, prin vânzarea ocinilor răzășești, obște dependentă de boierii din familia Rosetti. Cel care și-a vândut ocina putea rămâne în sat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
familie 12 zile de clacă pe an. Obștea Filipeni liberă a ajuns, prin vânzarea ocinilor răzășești, obște dependentă de boierii din familia Rosetti. Cel care și-a vândut ocina putea rămâne în sat, pe aceeași delniță, dar trebuia să dea zeciuială și să facă munca de clacă pe moșia boierului. Vechile familii proprietare din Filipeni s-au pierdut, au plecat în alte răzeșii sau au căutat loc de așezare în altă parte, pe altă moșie, satul Filipeni a rămas, s-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Domniței), din fostul ținut al Tecuciului, a fost colonizată cu bejenari bucovineni, la fel ca satul Lunca. Toți cei care se așezau pe moșie boierească sau mănăstirească, uneori chiar răzășească, ca să se hrănească de pe acea moșie, erau datori proprietarilor cu zeciuiala, claca, alte dări și plocoane, după obiceiul vechi, înscris în legile secolului XVIII-lea și al XIX-lea. în Slobozia - Filipeni s-au așezat cei sărăciți, lipsiți de mijloace de trai, care căutau un loc de așezare. Indiferent de unde erau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și astăzi, ceilalți au primit nume de familie după introducerea, în 1864, a Registrelor de Stare Civilă. Toate familiile birnice care au locuit pe moșia Filipeni erau lipsite de pământ propriu; primeau pământ în folosință de la boier, pentru care plăteau zeciuiala și prestau zile de clacă. Chiar după înfăptuirea reformelor agrare din 1864, 1921 și 1945, lipsa de pământ s-a făcut permanent simțită, încât familii întregi erau nevoite să lucreze cu ziua pe moșia boierească și, când n-au mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
XV-lea. ranii fără ocină, pierdută din diferite cauze (vânzare, cedare pentru a scăpa de o pedeapsă, donare silită etc.), puteau rămâne în sat pe moșia și ocina asupra căreia nu mai avea decât dreptul de folosință pentru care plătea zeciuiala și, mai târziu, făcea și 6 zile de clacă. În această situație trebuie să fi fost răzeșii din Filipeni care și-au vândut părțile de moșie și unii răzeși din Fruntești care și-au vândut părțile de ocină boierilor Rosetti
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Ghica al II-lea. În 15 articole „așezământul” stabilește îndatoririle locuitorilor de pe moșiile boierești, mănăstirești și răzășești, fixând claca la 12 zile pe an, repartizate astfel: 4 zile primăvara, 4 vara și 4 toamna. Clăcașii erau datori stăpânilor proprietari cu zeciuiala din toate, inclusiv din grădinile de legume, dacă produceau pentru piață. Acest așezământ al lui Grigore Ghica al II-lea a fost completat de un altul, dat de Grigore Ion Calimah în 28 mai 1768 care precizează: „Locuitorii ce se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
limitând în aceste „păduri oprite” pășunatul vitelor și creșterea porcilor. Numai rediurile și dumbrăvile puteau fi oprite de stăpânii hotarului, dar se putea lua liber lemnul de fag, și căzăturile. În cazul în care lemnul era făcut cherestea, întreprinzătorul dădea zeciuiala. în baza acestor „Așezăminte” s-au așezat locuitorii care au format satul Slobozia și bejenarii care au format satul Lunca. La așezare au fost liberi să ocupe locă de casă, de grădină, să planteze pomi și vie și, atunci când și-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
au ocupat și îngrădit mai mult loc, fără să fie impus la zile de clacă suplimentare. Pentru vite primeau locă de păscătoare și locă de cosire, iar pentru arătură, primea de la proprietar atât pământ cât putea lucra, de pe care plătea zeciuiala. Documentele de cancelarie, dar și cele particulare, de moștenire, de vânzare, abundă în mărturii despre robii țigani care puteau fi dăruiți, vânduți, despărțiți și care se conduceau după dreptul robilor. Când un rob era eliberat (tătari prinși în războaie), intra
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sau cai „un sprijin”. Așezământul din 1851 intitulat „pentru reciprocile drepturi și îndatoriri ale proprietarului și lucrătorului pământului” recunoaște dreptul de proprietar deplin al boierului, iar săteanul este considerat „chiriaș”. Pentru pământul primit prestează 22 zile de clacă și dă zeciuiala din cereale, iar pentru fânațuri una din cinci. Se recunoaște dreptul țăranului chiriaș de a se muta pe altă moșie după interesul și folosul lui, iar proprietarul avea dreptul s încredințeze moșia cui i-ar conveni mai bine și să
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cuvintele domnitorului nostru Cuza: „Claca este desființată de-a pururea și de astăzi voi sunteți proprietari liberi pe locurile supuse stăpânirii voastre.” Pământurile „supuse stăpânirii voastre” coincideau cu pământurile aflate în folosința țăranilor clăcași, primite de la boier, pentru care dădeau zeciuiala și efectuau zilele de clacă, al căror număr a crescut de la 6 la 12 și de la 12 la 22-24 zile de muncă pe an, la care s-a introdus norma de lucru „nartal”, care nu putea fi efectuată într-o
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
după venirea bejenarilor bucovineni, unii dintre ei și-au plantat vii și livezi. Chiar dacă nu aveau teren propriu, țăranii așezați pe moșia boierească care plantau vii și livezi rămâneau să le stăpânăească ei și urmașii lor, cu condiția să plătească „zeciuiala” (a zecea parte din recoltă). După distrugerea vechilor plantații de vii, în podgorii s-au plantat viță altoi, iar țăranii au cultivat o viță hibrid. Viță nobilă avea la Lunca preotul Ion Păvăluță, iar la Fruntești (Moara lui Conachi) un
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Gheorghe Antohi, se mai făcea „nunta cu vedre” și orații de nuntă. Vadra, după câte se știe, este o unitate de măsură pentru capacități, cu care se măsura vinul. Am făcut atâtea vedre de vin, spuneau gospodarii răzeși, sau plăteau zeciuiala vinului către domnie tot în vedre. Când vorbim de nunta „cu vedre”, avem în vedere două aspecte: câte vedre de vin se „cheltuiau” cu nunta și, al doilea aspect, mirii erau întâmpinați cu vedrele pline cu vin, dar nu știm
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
auzise cuvânt cu cuvânt. Prinzând de veste, eu,Stiliano, de nerecunoscut din pricina bătrâneții, m-am întors la Pavia cu ajutorul lui Dumnezeu și cuocrotirea lui Ago. După ce am pus la punct un plan împreună cu Grimoald, cu pretextul de a încredința trezoreriei zeciuiala regală, am pornit spre capitala regatului. Întâlnindu-mă acolo cu fiul meu, văzând cât de nefericit și de nemulțumit era de mersul lucrurilor, i-am zis să vină cu mine dacă voia și să se stabilească la Benevento, destinația finală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și să se stabilească la Benevento, destinația finală a călătoriei mele. Ansoald a avut grijă de toate cele. Mai întâi s-a dus la Ariberto ca să-i ceară permisiunea să ducă la Benevento pământ din Cividale, sosit în capitală odată cu zeciuiala. A invocat drept pretext dorința lui Grimoald de a se îngropa în acel pământ pentru a omagia memoria unchiului Gisulf. Regele, temându-se de ducele cel războinic, a fost de acord. Preoții catolici de la San Giovanni nu erau precum Teja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
prin a înțelege că practica nu numai că nu voia să renunțe la dobândă, dar că nici nu putea să o facă; a înțeles că dobânda este sufletul creditorului; că dacă se dorește eliminarea acesteia ar însemna și reprimarea noilor zeciuieli ale operațiunilor de creditare; în sfârșit, că dobânda în orice economie abia dezvoltată este o necesitate organică. Era inevitabilă deci ca această conștientizare, dobândită deja de mult timp de către oamenii de afaceri, să intre și în cercul oamenilor de drept
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
catolice sprijinea această idee. Ordinul iezuiților a revenit în Transilvania în 1693. Singurul grup evident numeros care putea fi convertit erau românii ortodocși. Poziția bisericii ortodoxe era extrem de periclitată. Lipsită de o sursă de venit corespunzătoare, deoarece nu putea percepe zeciuiala, clerul local depindea de onorariile primite în schimbul serviciilor lui și de donațiile unei congregații obligată deja să plătească o taxă bisericii recunoscute sub jurisdicția căreia se afla regiunea în care locuia aceasta. Adeseori, preotul era nevoit să-și cîștige existența
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
fostul cler ortodox, Leopold I a emis un decret, Diploma din 1699, care legaliza unirea și acorda clerului bisericii unite aceleași drepturi și privilegii ca și cele ale catolicilor. Preoții erau scutiți de obligații sub formă de muncă și de zeciuială. În 1700, un sinod general al bisericii a acceptat articolele Conciliului de la Florența. Ulterior, Leopold I a dat un al doilea decret prin care erau reînnoite asigurările date anterior. Atanasie a devenit capul bisericii unite. În ciuda așteptărilor lui și a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
cont de sensibilitățile locale sau conservatoare. Schimbările depășeau cu mult cele mai extremiste idei ale lui Joseph al II-lea. S-a pus capăt sistemului seniorial; țăranii urmau să primească tot pămîntul pe care îl lucrau. Corvezile datorate moșierilor și zeciuiala către biserică au fost desființate fără compensații. A fost introdus Codul lui Napoleon și toți oamenii au fost declarați egali în fața legii. Impozitele însă au rămas. Multe nemulțumiri au fost provocate de menținerea sau chiar mărirea taxelor către stat deja
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
implementarea unor astfel de măsuri s-a dovedit imposibilă, au fost introduse noi reguli de controlare a abuzurilor vechiului sistem. În deceniul al cincilea, liderii comunităților creștine au primit sarcina de a percepe impozitele pe cap de locuitor și apoi zeciuiala. Practic însă s-a făcut foarte puțin pentru stîrpirea corupției extrem de răspîndite din acest sector al administrației. Erau implicate prea multe interese "legitime". Atît funcționarii otomani cît și notabilii creștini considerau această sursă de venit drept o parte a recompenselor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
9 hectare), iar celor care aveau numai o vacă li se atribuia doar 5,7 acri (2,3 hectare). Țăranul care nu poseda nici un animal își putea păstra casa și grădina, sau circa 0,5 acri (0,2 hectare). În schimbul zeciuielii și al corvezilor de care era privat, boierul urma să primească o compensație. Țăranul plătea taxe statului timp de cincisprezece ani, iar guvernul îi despăgubea la rîndul lui pe moșieri. Pămîntul țăranului era considerat inalienabil vreme de treizeci de ani
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
era de departe cea legată de emanciparea țăranilor. În aprilie 1848 au fost emise la Buda, iar în august la Viena legi referitoare la țărănime. Măsuri asemănătoare au fost luate de sabor în iunie. Toate obligațiile țăranului față de senior, inclusiv zeciuiala, corvezile și alte plăți au fost desființate. Țăranilor urmau să li se aloce loturi de pămînt. Era plătită o despăgubire, fixată la suma apreciată că ar fi primit-o stăpînul domeniului într-un interval de douăzeci de ani; acest standard
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Melchisedec, reiki, terapii complementare etc.). Dar să o luăm pe rând. Regele Dreptății Melchisedec l-a binecuvântat pe Avraam, părintele comunității religioase, care a devenit important în diverse religii pentru iudaici, creștini sau musulmani. Avraam i-a dat lui Melchisedec zeciuială, dijmă, lucru ce semnifică o mare importanță deoarece acesta nu era obligat, el fiind iudeu și făcând parte din preoții care erau descendenții lui Aron. Melchisedec este Regele Păcii sau regele Salemului (melech ha shalom) și semnifică Regele Dreptății (Melech
Agenda2003-39-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281524_a_282853]
-
averile mănăstirești, luând practic satul de sub epitropia mănăstirii și punând-o sub cea a orașului, putem vorbi de schimbarea stăpânului... Dependența față de celebra mănăstire lasă însă un gust amar. La 1743, obligațiile înseamnă douăsprezece zile de muncă (corvada boierescului) și zeciuiala "din pâine, din fânaț, din prisăci cu stupi, din pomiți și din tot locul, pe obicei" (iată pentru ce protestau sătenii). Ce-i datora humuleșteanul mănăstirii la începutul secolului următor o precizează un document din 1820: cele douăsprezece zile de
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
cum e cea a lui Herodot, mărturiile despre petrol sunt mult mai sărace, urmare și a utilizării lui la scară mai redusă. În fapt, chiar și la începutul secolului al XIX-lea, când codicele lui Caragea și Colimachi scuteau de zeciuială păcurarii, petrolul avea puține întrebuințări. Din țiței se extrăgea doar păcura groasă, restul fiind considerat fără valoare. Se folosea doar la unsul osiilor, ca medicament pentru bolile de plămâni și de piele și, pe scară redusă, la iluminatul convoaielor de
Agenda2003-36-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281440_a_282769]