453 matches
-
uriași, fumurii, grei și amenințători. Din când în când câte un fulger spinteca zarea și cădea obosit în apă. -O să plouă!- rupse tăcerea Zina. -Ploaia e mană cerească pentru recoltele boierului!-se bucură Norocel. -De geaba!-zise Zina în zeflemea. Nerăspunzându-i la acel , Norocel o întrebă: -Și ce faci tu acolo la Paris? -Pictez pe pânză! Asta fac...Mâine am să te rog să venim iarăși aici c-am să-mi iau șevaletul și culorile să pictez un peisaj
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
balaurii! Gheorghe ești ca un grăunte, De-o mai duci să o ții minte: ( Dă-ți cu palma peste frunte! ), Ți-o iau alții înainte! Vezi și tu cum trece vremea!... Ieri iubeai ca un făcut, Azi ești bun de zeflemea, De mâncat și de băut... Gheorghe, nu te mai făli! N-ai smuls lumii, laurii, Și în veci nu vei păli, Cu lancea,... balaurii! Nu te da, Gheorghe, bățos!... Că ai trăit și-ai petrecut ... Citește mai mult pentru cei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
balaurii!Gheorghe ești ca un grăunte,De-o mai duci să o ții minte:( Dă-ți cu palma peste frunte! ),Ți-o iau alții înainte!Vezi și tu cum trece vremea!...Ieri iubeai ca un făcut,Azi ești bun de zeflemea,De mâncat și de băut...Gheorghe, nu te mai făli!N-ai smuls lumii, laurii,Și în veci nu vei păli,Cu lancea,... balaurii!Nu te da, Gheorghe, bățos!... Că ai trăit și-ai petrecut... II. SĂ-ȚI FIE DOR
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379831_a_381160]
-
s-au boierit!” “He-he-he, behăi el, s-au ajuns, sau dracu să-i ia, poate le e frică de hoți, hai, urcați-vă, să-mi spuneți unde să opresc că eu sunt în tranzit!” “ ,Înainte!”-îi răspunsei eu tot în zeflemea. “Tot înainte!- repetă el deviza pionierului pe care o știa probabil din copilărie, hai, Marițo, se adresă el apoi mașinii,tu ești rablă, eu cioban și nu facem nici un ban!”, apoi apăsă pe accelerație și mașina plecă ca un bolid
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT- de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381844_a_383173]
-
rânduit mereu spre a avea, nu spre a fi, și-a proptit cariera și talentul pe haz: doar a râs și a acuzat degradarea moral-socială care avea toate cusururile și scursururile, caricaturizând-o, luând-o numai în răspăr și în zeflemea. Eminescu întâi s-a rugat, a mulțumit și apoi a cerut, întâi a plâns cu poporul apoi a râs, întâi a binecuvântat apoi a mustrat, întâi a suferit apoi s-a bucurat, întâi a lăcrimat apoi a surâs, întâi a
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
Cimpoi, membru de Onoare al Academiei Române din 1991 și membru titular al Academiei Republicii Moldova, îi aduce grave acuzații Dlui Boia: “Autorul nu cunoaște opera eminesciană”, nici “eminescologia din ultima perioadă”, substituie judecăți de valoare, bazate pe solide temeiuri științifice “prin zeflemele de mahala”, “nivelul științific se prezintă la cota cea mai joasă din cauza argumentării rudimentare (bun/rău)”, “instrumentarul critic e sărac și învechit, apropiat de limbajul de lemn”. Până aici mai răbdăm cum răbdăm, dar Dl Mihai Cimpoi întrece orice limită
ISTORIC SAU MIT? de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373439_a_374768]
-
cum au vrut, și bulgarii, și turcii, și rușii... mai ales rușii, vecinii tăi!... nu mai zic de unguri, că ăștia se laudă pizdi tăt că cea mai frumoasă parte a trupului tău e maghiară și steagul lor flutură în zeflemea peste limba română iar dacă întrebi pe guvernanți cum de le permite una ca asta ei răspund că nem tudom románul! că nu se pot lua de ei, că pleacă Atila de la guvernare și-atunci, pentru ce mama dracului mai
NU-I ZIUA TA, ŢARĂ! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374981_a_376310]
-
un urcuș spre altitudinea stadiului moral și religios, presărat, nimbat și însoțit de o smerenie și umilință active, fiindcă are de învins vrășmași și dușmani redutabili cum ar fi: uitarea, oportunismul, lașitatea, ipocrizia, slugărnicia, indiferența, ignoranța, sfidarea valorilor autentice, aroganța, zeflemeaua, bășcălia și, mai ales, ateismul. Prin urmare, cu toții suntem chemați la reașezarea în locul acestora a virtuților și aspirațiilor curate și sincere, fapt ce presupune cultivarea unei atitudini ferme și curajoase, plină de responsabilitate și spirit de jertfă ori sacrificiu, ceea ce
ARTICOL – LA CARTEA MAESTRULUI DAN PURIC DESPRE “OMUL FRUMOS” de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372266_a_373595]
-
o parte încă o perdea și a apărut Prezentul. - Eminescu este cadavrul din debara, l-am auzit pe unul Patapievici. A fost un bețiv spunea un terchea-berchea, numit Ianus, avea haine murdare spunea una Raluca Ion, iar poetașul Dinescu, în zeflemea, zicea în redacția „Adevărului”, am și eu speranțe că voi calcă pe urmele mai tânărului meu coleg, mai tanar cu 100 de ani, si ca urmașii Patriarhului mă vor blagoslovi cu titlul de sfânt. Vorbele acestea au căzut că un
ÎN CER CU EMINESCU PRIVIND PĂMÂNTUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348427_a_349756]
-
o parte încă o perdea și a apărut Prezentul. -„Eminescu este cadavrul din debara”, l-am auzit pe unul Patapievici. „A fost un bețiv” spunea un terchea-berchea, numit Ianus... „Avea haine murdare” spunea una Raluca Ion, iar poetașul Dinescu, în zeflemea zicea în redacția „Adevărului”: „Am și eu speranțe că voi călca pe urmele mai tînărului meu coleg, mai tânăr cu 100 de ani, și că urmașii Patriarhului mă vor blagoslovi cu titlul de sfânt”. Vorbele acestea au căzut ca un
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, PRIMA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345096_a_346425]
-
două personaje... antagonice mi s-au consumat sublim primele ieșiri în larg: Catargi și Comarnescu. Embleme ale unei Românii dispărînd, dar care, minunat, prin ele, rezista totuși în dăinuire. Dacă primul, viță boierească, părea să nu știe ce-i gluma, zeflemeaua (de unde și nevoia compensatorie de a-l pune pe vecinul său de atelier, maestru și el, dar cîrcotaș la maximum, să bîrfească devastator), al doilea, Comarnescu, sub avalanșa-i verbală aparent serioasă privind mediul artistic gregar al momentului stătea pitit
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe divertisment, chiar cu riscul facilității, și pe efectul polemic, adesea cu prețul trivializării. Uneori și în Caleidoscop... se recurge la invectivă, la ridiculizarea oponenților pe baza defectelor lor fizice, într-o viziune grotescă (Cioflecării și hilariante), dar predominantă e zeflemeaua subțire, condescendentă și totuși incisivă. O emfază subtil autoironică dă farmec posturii de toreador ori de duelgiu impenitent (Corrida, Racheta, Mănușă). Treptat, pornirile polemice se calmează, făcând loc unui discurs confesiv, liric, în care fantezia, nonșalanța și umorul polizează asperitățile
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
obligatoriu șocantă -, de o afectare aproape ridicolă În pronunție sau În cele mai banale gesturi (de la sorbitul unei cupe cu vin, până la aruncatul zarurilor de joc). Efeminatul stil devine În curând nu doar sursă a prețuirii, ci și motiv de zeflemea. Very macaroni putea Însemna, după caz, și ceva foarte la modă, dar și o caricatură bună de ridiculizat. Dacă am porni, precum câțiva curioși, exact pe urmele unei asemenea caricaturi - o lucrare dintr-un mare muzeu londonez -, am da răspuns
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a ceea ce se cheamă „viață pariziană”. Ei reușesc să stilizeze cotidianul cu atâta frivolitate și inconsistență, Încât Își atrag o puzderie de porecle: gandins, gants jaunes, cocodès, petits crevés1. Grandoarea Leilor pare să se fi stins, dispărând În spatele unor biete zeflemele. Tocmai de aceea, Într-un moment În care dandysmul francez devine, contrazicându-și doctrina, oarecum prozaic și, implicit, futil, forța ostentației lui Baudelaire are valoarea unui jet revigorator, fie și numai pentru un deceniu. Deoarece, după 1867, anul morții sale
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
români din secolul al XIX-lea care Îi introduc În scenă pe tinerii filfizoni din București ori Iași au o amprentă de neconfundat. Rareori tonul lor se Încarcă de simpatie fățișă. Confecționează descrieri neutre, dar cel mai adesea varsă multă zeflemea prin vârful peniței. Până și filfizon, așa cum Îl notează dicționarele, rămâne total depreciativ. Chiar atunci când Îl Întâlnim pomenit - poate pentru prima dată - la Ion Ghica, e vorba despre lălăiala smintită a lui Manea Nebunu’: „Fivrelzon! Fivrelzon!”. Cu alte cuvinte, Într-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
comparându-l cu portarul de la Carlton House, de o corpolență monstruoasă, poreclit Big-Ben, sau rostind În plin Hyde Park: „Cine-i bărbatul ăla gras?”. Bărbatul care tocmai trece, adevărat, destul de dolofan, nu e altul decât Alteța Sa. De la suita aceasta de zeflemele scăpate de sub control i se vor trage, În fapt, lui Brummell dizgrația și mai apoi exilul. Dandylogul Barbey d’Aurevilly se dovedește a fi nu doar teoreticianul dietelor aspre, ci are mereu grijă să nu depășească el Însuși măsura la
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
comerț verbal, replicile - pregătite cu un Întreg arsenal retoric tipic dandy - au valoarea unor sentențe, oricât de derizorii sau de stupide ar fi. Sunt rostite cu acel timbru inimitabil și colportate apoi săptămâni În șir ca vorbe de duh memorabile. Zeflemea, ironie, cinism, care, În loc să incite, să stârnească agresivități, fascinează, atrag, fac victime sigure. Iar dacă ne-am referi la strategiile seductive prin arta conversației, să nu uităm că În istoria dandysmului din Anglia s-a pomenit chiar despre conversaționism ca
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
iubise și fusese - ca să zicem așa - unic curtezan al relației lor. Regentul Începea să Îmbătrânească. Se Îngrășase, iar acest polip care atinge frumusețea și o ucide lent În Îmbrățișările sale moi Îl prinsese și pe el. Brummell, cu veșnica sa zeflemea și cu acel orgoliu de tigru pe care Îl dă succesul, luase de câteva ori peste picior strădaniile de cochetă neputincioasă În fața dezastrelor timpului, care Îl compromiteau pe prințul de Wales. Cum la Carlton House era un portar de o
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
palimpsest, dar nu trebuie decât o Întâmplare pentru ca tot ceea ce credeai pierdut să reapară, lizibil, puternic, strălucitor. În zilele noastre, Puritanismul rănit - Împotriva căruia dandysmul a pornit un război crâncen, mai curând hărțuindu-l decât atacându-l frontal, cu săgețile zeflemelei sale ușuratice -, se ridică și Își Îngrijește rănile. După Byron, după Brummell - cei doi mari ironici atât de diferiți, dar exercitând o influență poate egală -, cine ar mai fi crezut În forța bătrânei moralități anglicane? Ei bine, ea nu mai
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Christi, Stan Bostan, Virus, Critic etc., D., poligraf școlit și gazetar de oarecare notorietate, colaborează, rutinier, la ziare și reviste dintre cele mai diverse din primele decade ale veacului trecut: „Moș Teacă”, „Foaia populară”, „Moda ilustrată”, „Apărarea națională”, „Epoca”, „Patriotul”, „Zeflemeaua”, „Forța morală”, „Tribuna literară”, „Cronica”, „Tribuna familiei”, „Observatorul”, „Duminica”, „Românul literar și politic”, „Revista albă”, „Țara”, „Biruința”, „Universul literar”, „Ileana”, „Dunărea de Jos”, „Gurița”, „Viitorul”, „Alandala”, „Versuri și proză”, „Săptămâna politică și culturală”, „Drepturile femeii”, „Noi pagini literare”, „Universul”, „România
DIMITRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286772_a_288101]
-
din gazetele umoristice ale momentului. El practică acum un comic alert, ușor, compunând „gogoși”, „curiozități”, „zigzaguri”, uzând de alegorii și de hiperbola dibaci meșteșugită, debitând cu vioiciune anecdote uneori pipărate, chiar licențioase, strecurând ironii subțiri sau pline de echivocuri. De la zeflemea la caricatură și până la sarcasme, saltul, sub masca jovială și puțin cabotină, se produce pe nesimțite. C. pare că se amuză, făcându-i și pe cititori părtași, însă șarjele lui - se observă asta și în parodii, și în pamflete - sunt
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
când își schimbă domiciliul (De închiriat). Cam zevzeci, ei nu sunt lipsiți de șiretenie și, cu o exuberanță aiurită, pun la cale farse, păcăleli (C.F.R., 1 aprilie), care provoacă situații de un comic inept sau de-a dreptul lugubru. Dacă zeflemeaua e un agrement în vacuitatea existenței lor amorale, iar calomnia, o descărcare a umorilor rele, obiceiul de a trimite scrisori anonime e încă un gest prostesc, ce denotă o funciară neseriozitate. În acest univers marcat de ușurătate, dar care poate
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
eseu, având ca dominantă drama cunoașterii, prezentă subiacent în povestiri. Scenariul parodic este evident: Carabăț, profesor de filosofie, ține o importantă conferință sub cupola circului - asociat, din nou, cu metafizica -, și un „Abracadabra” rostit aici pare a maimuțări cuvântul întemeietor, zeflemea cosmică ce prelungește nota urmuziană și în universul romanesc. SCRIERI: La țărmul clipei, Iași, 1971; Am inventat o planetă, pref. Liviu Leonte, Iași, 1978; Spațiul dintre cuvinte, Iași, 1981; Sfera cu raze inegale, Iași, 1985; Dincolo de geamanduri, Iași, 1990; Când
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
profeți, nici un intelectual român nu s-a sinucis pentru o idee, românii sunt totdeauna călduți, poporul român este un popor orizontal, vegetativ, „înțelept din lipsa de curaj și de afirmare”. C. este și el, ca toți din generația sa, împotriva zeflemelei și, în genere, detestă „blestemul balcanic”. Nu pune preț nici pe ortodoxie, pentru că ea ne-a închis în noi înșine și ne-a vegheat tăcerea în istorie. Creștinismul nostru este de nuanță pastorală și, zice moralistul, chinul românului este să
CIORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
și Toane sau vorbe de clacă, 1874). Nu a fost neglijată nici revista teatrală, în această direcție manifestându-se I. Negruzzi care a scris Beizadea Epaminonda (1885), pe muzică de Eduard Caudella, iar cu D. R. Rosetti, Nazat! (1886) și Zeflemele (1888). Tragediile și dramele trezesc și ele interesul, îndeosebi cele cu subiecte din istoria națională. După Lăpușneanu-Vodă (1878) de Samson Bodnărescu, își face loc Gaspar Grațiani, Domnul Moldovei (1888) de I. Slavici. Se pare însă că preferințele mergeau mai ales
CONVORBIRI LITERARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]