374 matches
-
accept că toate astea se întâmplă, cred, și a culminat cu acest...eveniment de azi-noapte și...iată-mă aici - vreau să zic iată-ne - pentru...pentru că vreau ca aceste evenimente să înceteze. - Altfel cunoscute ca evenimente inexplicabile. - Da, am murmurat, zgâindu-mă la terenul plat și dezolant de dincolo de autostradă. Evenimentele inexplicabile, am murmurat. Simțind că terminasem ce aveam de povestit, Miller își schimbă ușor poziția în separeu și zise: - Tehnic vorbind, domnule Ellis, sunt un demonologist. Dădeam din cap deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
o pauză. De tatăl tău și de Patrick Bateman și de ceva creat în copilărie. - Dar care e mesajul? Ce vrea să-mi comunice? - Poate fi un număr diferit de lucruri. Lumea nu mai exista. Nu făceam decât să mă zgâiesc la el. Nu mai simțeam nimic. Totul dispăruse, cu excepția vocii lui Miller. - Uneori aceste spirite devin cine ești. Miller îmi studia reacția. Nu era nici una. - Înțelegi asta, domnule Ellis? Că aceste spirite pot fi proiecții ale eului tău interior? - Cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
reacția dorită? Și ce aveam de gând să-i torn la modul convingător, deși era o minciună? Mai conta? Indiferent ce-ar fi fost, ar fi constituit un nou început. Fraza imediată: Ești tatăl meu și te iubesc. Îmi amintesc zgâindu-mă la fața de masă albă în timp ce contemplam dacă să zic asta sau nu. Aș fi în stare s-o fac? Nu credeam una ca asta și nici nu era adevărat, dar aș fi vrut să fie. Pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
camera fiicei șefului de gară), descind într-o zi înșiși the marines ? Parcă ar fi coborît de pe ecran. (La un moment dat, un tren normal de persoane oprește lîngă trenul lor imobilizat și, preț de cîteva secunde sublime, pasagerii se zgîiesc la soldați : încadrați în ferestrele trenului, aceștia chiar arată ca pe ecran.) în plus, în fruntea lor (în rolul unui căpitan numit Jones) se află Armand Assante, un actor pe care efortul de a apărea în patru-cinci filme proaste pe
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
îmbracă în ținută de seară, ia masa în sufragerie, este servită ca o doamnă din înalta societate de un majordom, era să cad pe spate când am auzit, apoi se retrage în bibliotecă, demnă, bea coniac cu ibricul și se zgâiește la pereți până o dor ochii și adoarme n fotoliu. O scutim de oboseală. Deci avem un majordom. Are o sută cincizeci de ani, pe jumătate surd, pe jumătate orb, dacă era și șchiop chiar că îmi făceam probleme. Mari
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
duc la olimpiada de română, răspund, stăpânindu-mi cu greu nervii și simțind cum toată figura mea capătă culoarea sângerie a nenorocitului de coș de pe frunte. Parcă aș fi un inorog urât, închis într-o grădină zoologică, la care se zgâiește toată liota de vizitatori, pentru că este principalul punct de atracție. Cine spunea că inorogii sunt frumoși? Urăsc inorogii! Bine că nu există! îi sărut pe obraji și mă îndrept demnă spre camera mea, închizând ușa încet, deși îmi vine s-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Clara cât de mult slăbise tatăl ei față de cum îl știa. Ședea țeapăn în fotoliu, țeapăn și mic, inconfortabil în pijamaua străină, și fremăta cuprins de o emoție puternică, neașteptat de puternică. Vorbise nefiresc de pițigă iat și acum se zgâia la Clara prin ochelari cu o privire isco ditoare. Ceva îl contrariase și îl speriase peste poate. Dar, în același timp, părea că așteaptă, că de-abia așteaptă să se pună pe tapet, în sfârșit, ceea ce îl contrariase și îl
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pierduse vremea și că, în privința actelor, treaba era rezolvată. Avea o săptămână liberă la dispoziție și aproape trei milioane de lei în buzunar. Boier! Ieși în curte binedispus și aruncă așa, într-o doară, văzându-l pe Anton că se zgâiește în lungul drumului: "Ce faci, bre, te uiți după liberare?". "Nu, măi nea, după gunoieri mă uit. Că trebuia să vie dă ieri și tot n-a mai apărut. O fi în grevă sau s-a certatără cu domnu' director
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mi venea În cap decât un număr dintr‑un vechi musical intitulat: „Omul care a spart banca la Monte Carlo”. Un flâneur ce hoinărește prin Bois de Boulogne, cu un aer indiferent. Și foarte bine dispus. Și, desigur, lumea se zgâiește la el. Lucrurile, dacă nu se Întâmplă la Paris sau nu intră În atenția Parisului, nu se Întâmplă delocă Balzac, pântecoasa sobă veche, duduind gata să explodeze, a făcut din această observație un principiu de bază. Lucrul pe care Parisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de atâta epuizare intelectuală, la redactarea listei. Dar se pare că în zilele noastre nevestele au devenit foarte miloase cu soții lor și nu vrea să- i mai vadă ștergându-i prin magazine sudoarea cu mâneca umblând printre rafturi și zgâindu-se la etichete. Pentru ele devine o priveliște chinuitoare să-l vadă umblând cu hârtiuța ca să găsească biscuiții ăia fără zahăr sau un kil “din-aia-care-nu-e-prea- prea-dar-nici-foarte-foarte-numai-să-vezisă-fie- proaspătă! Eu ca bărbat, ce să zic, m-am învățat cu lista demult. Jugul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ei, o umplu de groază. Izbi ușa de perete. Mamă, sunt bolnavă. Am să mor. Când Sanda se dumiri ce se petrece cu fata ei, o pregăti cum se cuvine și-o întinse sub așternut. Ochii negri ai Luanei se zgâiau la ea, așteptând vindecarea. Aflând că în fiecare lună va trece prin acest coșmar, ea se îngrozi și mai tare. I-a fost cumplit de greu să se acomodeze cu ideea că devenise domnișoară. Renunță la antrenamente iar Savinschi încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pregătească spectacolul. Era un adevărat ritual în familie, pe care Luana îl apăra cu strășnicie. Cortina, improvizată dintr-o pătură, ascundea ultimele retușări ale protagoniștilor. "În sală", părinții așteptau să vadă noile realizări în materie ale odraslelor. Când Luana se zgâi din spatele cortinei și întrebă " Ce faceți, nu aplaudați?", ei începură să bată din palme îndelung și zgomotos. La ridicarea "cortinei", spectatorii îi văzură pe Dan și Ema aliniați în fundal, cu Luana proțăpită în fața lor în chip de dirijoare. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la masă. Băiatul o tot fixă până când fetele, izbucnind în râs, se ridicară și ieșiră. În timp ce se îndreptau spre stația de tramvai, priviră în urmă și văzură că tânărul le urmărește pas cu pas. Urcară în primul tramvai și se zgâiră pe fereastră. Băiatul, rămas în stație, se uita în urma lor. Vorbiră despre această întâmplare și Cristina își tachină colega pentru cucerirea pe care o făcuse. Seara, la ieșirea din cantină, dădură nas în nas cu băiatul din cofetărie. Își continuară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
iau razna. Foarte bine. Numai atât ai de spus? Ce-ar mai fi? Agasată, fata strigă: Nu știu, dă-mi un sfat, găsește o soluție. M-am săturat să stau de vorbă doar cu pereții. Zilnic, ore în șir, mă zgâiesc pe balcon, ca o nebună, să văd oameni, să simt că există ceva în jurul meu. De ce nu te plimbi? Du-te la spectacole, fă-ți prieteni. Eu sunt de acord să faci tot ce vrei. Mulțumesc, domnule Escu. Ești foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de frig și de oftică. De-a lungul străzilor se înșirau tarabe pline de toate mărunțișurile lumii. Atârnau, ca la bazar, haine, jucării, papuci de casă, într-o obositoare multitudine de culori. Înghesuiți în spațiul neîncăpător, vânzătorii de tonetă se zgâiau prin gemulețul minuscul la potențialii cumpărători, ademenindu-i cu lucruri ieftine și de proastă calitate. Luana bănuia cât de îngustă putea fi viziunea unui tonetar vizavi de lumea din afară. Iarna zgribuleau ca vrăbiile, sub mușcătura cruntă a gerului. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că da. Bine, atunci hai să vedem. Încercă o serie de comenzi la tastatură, apoi dispăru sub biroul ei, astfel încât numai fundul, învelit în blugi albaștri decolorați, îi rămase la vedere. Era un fund drăguț. Darcey încercă să nu se zgâiască prea tare la el. Dar nu se putea abține. —Bun. Se ridică și zâmbi. Nu e vina ta. Conexiunea e de vină. Ai nevoie de un cablu nou. — Poți să-mi faci rost de unul chiar acum? întrebă ea. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
se gudurau pe la picioarele noastre, dornici de companie. Într-un sătuc pierdut În marele Nord sosirea unui grup de turiști nebuni constituie un eveniment despre care se va vorbi probabil tot restul anului. SĂtenii abia or fi așteptând să se zgâiască la niște Qallunaat - oameni albi - complet săriți de pe fix și or fi cu toții strânși la primărie. Așa mă gândeam, dar când am intrat În sala de oaspeți de la primărie, care aducea cu cafeteria de la noi din campus - mare, urâtă, dar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
urmă-le a rămas sufletul roșu al orăteniei întins pe zăpadă". Spaima eroinei se declanșează însă abia în urma unui accident de o aparență trivială: "numai când colțul plicului din buzunarul paltonului i-a înțepat degetul, atunci ochii i s-au zgâit deodată, căci au văzut, într-o urmă de ciuboată, o pojghiță mică de sânge închegat". Acesta din urmă devine o metonimie a frigului paralizant, a morții prin îngheț, a suspendării oricărui flux vital. Aceste rânduri încheie un prozopoem al lichidului
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
e unul singur. Mingea ricoșează din panoul de care-i prins coșul, trece peste capetele celor șase și aterizează la picioarele celui singur. Acesta o prinde când sare în sus cu o iuțeală care le ia puștilor piuitul. Când se zgâiesc la el, îl văd scrutând norii albaștri de fum de la focurile de buruieni, o siluetă neagră, ca un coș de uzină, profilată pe cerul după-amiezii de primăvară, plantându-și atent picioarele, învârtind nervos mingea în fața pieptului, cu o mână mare
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
crezând că e doar scriitura/ ceea ce anca scâncește an corpul tău/ rămas imobil,/ aproape de capătul drumului" (Capătul). Pocitaniilor li se acordă cadrul cuvenit, radicalizat, infernal: "E greu să fii copilul pocit al lui Darwin!/ E greu să vezi/ cum se zgâiește prostimea la tine/ când ănfuleci pitici an cockteiluri grele,/ de fum și pucioasa? (Poemul atomic). Marginalizarea creatorului e consemnata fără ănconjur: "Azi mi se spune/ că el a bătut de mult/ și doar eu n-am auzit/ cum șerpește au
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
o astfel de ipostază. Fetele concrete, care aveau propriul lor cerc în fața blocului, nu jucau niciun rol în viața băieților, chiar dacă, prin cine știe ce miracol, vreunul dintre noi reușea să pună mâna pe vreo pagină de revistă porno la care ne zgâiam toți. Jucam fotbal și ping-pong până se întuneca de tot, mergeam la filme (western-urile, filmele polițiste și seria cu Rocky erau la mare căutare) și la meciurile de fotbal ale echipei orașului, comentam câte în lună și în stele
Alte legături bolnăvicioase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7734_a_9059]
-
adînc croite și tot mai ofensiv aduse în prim plan. Ce ar putea să înțeleagă bietul recrut, că doar lui îi este adresată emisiunea, din toate acestea? Cum de rîs nu prea are de ce, nu-i rămîne decît să se zgîiască pofticios în partea superioară a bebelușei, apoi să se retragă solitar prin ungherele cazarmei și să stea acolo pînă îl apucă dezertarea. Dar cînd tocmai se pregătește să sară gardul, cineva îi arată cu degetul printre crengile unui corcoduș unde
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
partea superioară a bebelușei, apoi să se retragă solitar prin ungherele cazarmei și să stea acolo pînă îl apucă dezertarea. Dar cînd tocmai se pregătește să sară gardul, cineva îi arată cu degetul printre crengile unui corcoduș unde, evident, își zgîiește, la rîndu-i, ochiul său ciclopic, nimeni alta decît... camera de rîs. Și apoi totul se poate lua de la capăt.
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
multiple săli de așteptare. Odinioară, în vremea arșiței, alergam prin conducte, muncitorii scurmau în pământ pentru canalizare. Apoi conductele s-au preschimbat într-un tunel pentru poezie. Am călătorit cu Budila-Express, prin dimineața tinerelor doamne, într-o carte de iarnă, zgâindu-mă la faruri, vitrine, fotografii. Ninsoarea era electrică la fanion. La sfârșit am găsit blindajul final. (fragment dintr-o carte în curs de apariție la Editura Charmides)
California (pe Someș) by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/2798_a_4123]
-
simt cum ma ard privirile milioanelor de oameni care au crezut și în mine, ca american ce sunt, care m-au așteptat și pe mine ca să-i salvez, în timp ce și eu mestecam, ca un imbecil, pop-corn și chewing-gumm și mă zgâiam la filmele cu tone de sânge pe perefi si-mpuscaturi cât într-un război mondial, traindu-mi viafa că pe-un joe programat pe computer și crezând că nu există fericire mai mare decât aceea de-a fi american... Suntem
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]