1,442 matches
-
clintești acum, când zbârnâie sufletul tău odihnit. șase în al cincilea loc: regretele și remușcările trec, doi pui de vultur harpagornis, pe care îi ții cu tine, te apucă cu gheruțele lor mici de obraji, ei nu au forța să zgârie, doar aduc sânge în obrajii tăi, să fii împurpurată când va sosi shangdi di liwu, prințul tău adorat, simți penele lor ștergându-ți ridurile frunții multîncruntate, ai răbdare, lași puii de vultur să obosească, pentru a dormi liniștiți. nouă deasupra
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
doar nu ți-am adus porc, ți-am adus gânsac! Te pomenești că nu-i fi mâncat niciodată gânsac fript sau umplut. Ori nu-i fi pus în perne decât puf de gâscă nu de alta, da' cel de gânsac zgârie. Așa-i? MARCU: Să mănănc gănsac? Acuma, pe căldurile astea, așa-i? Carne-mi trebuie la reumatismele mele, fie pe capul dușmanilor! Abia îmi pot trage sufletul, și doar dacă, dimineața, mestec un covrig, acolo. În rest, o cană cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că pisica se târâse până acolo, ca și cum s-ar fi Încăpățânat să moară În acel loc și nu altundeva. În agonia lui, animalul, cu țeasta lovită, Încă mai avea puterea să se zbată, izbindu-și coada de lemnul ușii ori zgâriind cu ghearele În zvâcniri spasmodice. Era o pisică mare, pe care o mai văzuse de câteva ori În curtea clădirii, ba chiar Își aminti că Îl impresionase mult coada ei foarte groasă și lungă, ce și-o purta fastuos Într-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Încleștate și simțeam fierbințeli tăioase pe brațe și glezne. Cu o sforțare care mi-a antrenat Întreg trupul, am reușit să mă smulg din locul acela și, smucind ușa Îngrozit, să ies. Eram gol, murdar de excremente de tot felul, zgâriat pe mâini și pe picioare. Tremuram nestăpânit. Mi s-a părut că aud râsete stridente În urmă, miorlăituri, schelălăituri. Adânc tulburat, cu o senzație de toropeală, m-am târât până În dormitor, pierdut. Mama stătea În bucătărie, pe scaunu-i iubit (avea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ea, trei motani: unul gri, ca și dânsa, altul tărcat, alb cu negru, și cel de la mijloc, de la marginea de aproape de alee, galben. Mai întâi, câteva zile în șir, s-au miorlăit și bătut, mai și căzând pe jos, ori zgâriindu-se. Au tot țupăit, după dragostea lor comună - pisicuța. Ea, în primele zile, a tot fugit: când de unul, când de altul, când de toți.În cele din urmă, s-a lăsat iubită, pe rând, de toți. A și plâns
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
sau unchiul meu, din țări îndepărtate. Tot analizând această imagine în cele mai mici detalii, începea să-mi fie frică; o trezeam pe doică; buimacă de somn, mă strângea în brațe. Avea o respirație fetidă; părul negru și aspru mă zgâria pe față. Dimineața, când deschideam ochii, regăseam aceeași față, doar că ridurile erau mai adânci și mai aspre. Deseori, ca să uit, să fug de mine însumi, evocam zilele copilăriei mele. Ca să mă simt ca înainte de a mă îmbolnăvi, ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ea cu onestitate. "Poate că au și ei dreptate", făcu flegmatic dom' Cuzbășan. Noroc că Veronica se întorsese, după ce curioșii se risipiseră, și-și lipise urechea de ușă. Abia au reușit să-l scoată pe șeful meu din ghearele ei, zgâriat pe față, pe mâini și cu părul plin de zațul ce mai rămăsese în ceștile de cafea pe care i le spărsese în cap. Până să vină o ambulanță, o ținuseră în secretariat, legată cu două perechi de halate și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
văzut cum, deschizându-se un sicriu, o mână de cadavru se-ntinsese s-o tragă înăuntru, că o luase repede la fugă, dar la fiecare pas, se împiedica și cădea sau se agăța de tot felul de arbuști care o zgâriau. - Cred că dacă aș fi obligată să stau singură în fosă- zicea ea - în câteva minute aș muri. Ideea e că n-ai cum să stai singură niciodată. - răspunsese Gerard. - Dar cu cine, mă rog? - Cu cel de lângă tine. Iozefina
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cînd, la sfîrșitul săptămînii, Marychka l-ar fi adus acasă. Ca orice copil inteligent, micuțul Christian n-ar fi rezistat tentației de a se distra cu ea trăgînd-o de coadă - și e aproape la fel de sigur că pisica l-ar fi zgîriat. Se Îndrepta nemulțumită, dar surîzătoare, către studioul de radio. O blondă din linii subțiri; o femeie Încă tînără, cu o privire precaută, căutînd nesigură ceva, ochii albaștri, tenul palid, pomeții un pic proeminenți, obrajii un pic supți și un gît
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
adevărat. De altfel, În prezența noii sale stăpîne, Boule-de-neige era foarte liniștit. Ce se Întîmpla după plecarea ei de acasă știa numai el. Poate că nu se Întîmpla nimic. Într-un tîrziu, doamna Agneta descoperea, totuși, fie că perdeaua fusese zgîriată, fie că vreo cutie cu orez uitată pe masă fusese răsturnată, iar conținutul ei Împrăștiat prin toată bucătăria. Sau găsea cioburile de la o ceașcă spartă ascunse sub dulap. Alteori, cuvertura de pe canapea era trasă pînă În mijlocul dormitorului. Întîmplări simpatice și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pasiv peisajul. Descoperi abia acum că de fapt Baakho era un oraș foarte urît. Nici o casă mai acătării, doar blocuri paralelipipedice, un fel de barăci din beton cu vopseaua scorojită, din balcoanele cărora femei obeze Își supravegheau copiii tembeli care zgîriau pe furiș vreo mașină parcată În preajmă - astfel protestau ei contra inechității sociale - acoperișuri cenușii, oameni mohorîți cărînd ceva În sacoșe, trotuare asfaltate mărginite de vitrine din profile de oțel sudat, străzi murdare, pline de gropi, terenuri virane pe care
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
eu pe unde pot, mă fac că lucrez, mi au dat în primire Academia, Casa Scriitorilor, Muzeul de Artă Populară, toată zona aia, dar la ora asta sînt în retragere, zice, dar ce-ați pățit la arcadă, unde v-ați zgîriat? se interesează. Nicăieri, e un fleac, o nimica toată, îi răspunde, ghinion curat, spune ducîndu-și degetul arătător la tîmplă, dîndu-și în sfîrșit seama că se află din nou într-o postură ridicolă, că avusese degeaba acea discuție interminabilă cu Bătrînul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
era proaspăt ras, lifturile erau blocate, totul era abandonat, hîrțoage în toate încăperile, ici-colo cîte un revolver uitat din prea mare grabă. M-am repezit și eu să pun mîna pe unul, dar cineva mi-a luat-o înainte, se zgîrie pe ochi Roja, nu vă mai faceți sînge rău, dom’ Șef, îl încurajează Tîrnăcop, n-ați pierdut mare lucru, o să vedeți că adevărata Revoluție abia acuma o să înceapă. Naivule, îl ia Gulie peste picior, mă tem că s a și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am pus pe așteptat, eram cu stomacul plin și mintea mi se limpezise. Tot scenariul ăsta se coace de ani buni, nimic nu se petrece întîmplător, îi spuse Bătrînul. Roja simți că încep să-l doară urechile, că muzica îi zgîrie timpanele. Să nu te mire că aflase de toate combinațiile, își aminti cuvintele lui Dendé, știa și că mica noastră afacere se va duce de rîpă, dacă stai să te gîndești puțin nu-i mare filozofie. Fii pe fază, rezolvă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a plecat de pe Moșilor, din fața cinematografului Miorița și a ajuns la dracu-n praznic, pînă la Tîrgoviște în unitatea militară unde l-au mardit pe Pitic, să nu-ți vină să crezi, dar poate așa o să înțelegi de ce Roja se zgîrie acum pe ochi pentru că a pierdut asemenea clipe. Ar fi dat orice să fie în focul evenimentelor. Pe strada Galați, dom’ Colonel, povestea aia o știu și eu pe de rost, cu statuia lui C.A. Rosetti înfășurată într-un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Președinte, sînt cu totul de acord că cei doi trebuie judecați, și poate chiar condamnați la moarte, dar numai în urma unui proces. — Păi ce Revoluție mai e asta? întreabă Monte Cristo însuflețindu-se brusc, dacă pierdem momentul ăsta, o să ne zgîriem pe ochi mai tîrziu, ar fi cea mai mare prostie să le oferim șansa unui proces, e ca și cum i-am lăsa să scape definitiv. Asta ar însemna să trimit pe cineva să-i căsăpească la Tîrgoviște și să dăm a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
alții n-au fost mai breji, intervine Gulie, au avut doar intuiția de-a face exact ce făceau și înainte, așa că uite-i acuma cum s-au instalat în primele rînduri. — Acuma înțelegeți de ce-mi vine mie să mă zgîrii pa față cînd mă gîndesc că puteam să le dau planurile peste cap? Să-i scot la raport la un singur ordin, să-i fac pe toți să ia poziția de drepți în fața noastră, să n-aibă curajul să mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și încerca să facă ceva util. Începea să cotrobăie prin sertarul în care aduna tot felul de nimicuri și, pînă să dea de lama subțire pe care o căuta, se înțepa în acele de cusut, se julea în șurubelnițe, se zgîria în desfăcătorul de conserve, dar nu scotea nici măcar un icnet, strîngea din dinți, își ascundea perfect suferința. Poștășică se prefăcea că nu și dă seama ce se petrece, își pocnea degetele, apuca lama cu grijă, și încerca să facă conversație
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și mult mai puțin mesajul, profunzimea textului, filozofia lui. Și atunci, nu m-am Întrebat de două ori dacă greșesc, nu mi-am smuls hainele de pe mine când am greșit, nu m-am Împiedicat de regrete și nu m-am zgâriat pe față de furie. M-am privit de fiecare dată cu un fel de superioritate rece și m-am gândit la ce ar trebui să mai născocesc, ca să-mi complectez arsenalul de renunțări. La mine n-am vrut să renunț dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și am înaintat așa un timp, cu capetele scoase afară pe ambele laturi ale mașinii. Trupul ei se zdruncina și sălta lângă mine ca un sac fără cap și am simțit din nou cum stofa aspră a paltonului ei îmi zgârie mâna. Indicatoare mari portocalii în colțul de lângă Hyde Park ne arătau drumul spre Knightsbridge și în lumina lor mi-am aruncat o scurtă privire spre însoțitoarea mea. I-am văzut umerii puțin aduși și apoi, dezvăluit doar pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
brațul imobilizat. Ne-am rostogolit unul peste altul pe podea. M-am lăsat peste ea cu toată greutatea, încercând să-i prind din nou mâna. Întinsă acum cu fața în sus, îmi opunea rezistență, încercând să mă împingă, să mă zgârie și să mă lovească în burtă cu genunchiul. Se lupta ca o smintită și, fapt cu adevărat remarcabil, pe toată durata încăierării noastre, nu scosese nici măcar un singur țipăt. Ne împiedicau pe amândoi hainele, iar pe mine mă mai împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Își căuta probabil țigările de rezervă, pe care le ținea acolo. Se pare că nu le găsea, căci se ridică și se duse În cealaltă parte a camerei. Mai Întâi trase sertarul comodei cu un sunet Înfundat de cretă care zgârie tabla, apoi scotoci În spatele draperiilor și, În final - stați - În final, după scaunul pe care Îmi pusesem hainele. Mai aveam puțin și-i șopteam prin ușile șifonierului că țigările mele Moslem erau pe masa din camera de zi, dar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Apollo când nu deschideam? — „Prietena“ lui Sascha - și, Îndoindu-și degetele arătătoare, Else trasă semnele citatului În aer - vorbea de scenele din documentarul filmat la Apollo. Sascha lucra acolo. Prietena interesată de asta. Dar te numea „Anton“... — Anton? am Întrebat, zgâriind cu unghia de la degetul mare unul dintre mânerele scaunului cu rotile. Lemnul Întunecat și neted dezvăluia o crăpătură cu un model interesant. Cred că e o greșeală. Odată ne-am Întâlnit cu Lakritz. Se poate să se fi referit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de examinat, deschise ghidul Baedeker, pentru că era un lucru curios să-l găsească atât de grijuliu Împachetat. Se uită la pagina de gardă și citi cu dezamăgire numele de Richard John trecut cu un scris mic și aferat, de mână, zgâriat cu penița, dar sub acesta se afla o adresă, Casa Școlii, Great Birchington-on-Sea, care merita ținută minte. Clarion putea trimite acolo un om care să-l intervieveze pe administratorul școlii. Acolo se putea ascunde un subiect bun. Ghidul părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să nu-i spun nimic lui Hunter legat de Sophia, am Început eu. Nici să nu pomenești. O să creadă că ești paranoică, interveni Tinsley, care nu stătea o clipă locului, se agita ca o nebună. Dumnezeule, materialul ăsta de tweed zgârie rău. Poți muri de mâncărime? — Și chiar sunt paranoică? am Întrebat. Dacă eram pur și simplu paranoică, era un lucru bun, căci asta Însemna, prin definiție, că nu se Întâmpla nimic rău de fapt. —Nu neapărat. Mi-aduc aminte cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]