710 matches
-
la cutia care adăpostea instrumentul muzical. O luă, o învârti încet, apoi apăsă pe cele două încuietori, să vadă cu proprii ochi dacă piesa de mare valoare suferise vreun accident. Spre ușurarea lui constată că era intactă și nici măcar o zgârietură, fie cât de mică, nu era pe ea. - Plec. Ești un prost! - Nu. Nu pleci nicăieri. Acum și aici îmi vei spune de ce te lași învins. De ce, Mike? - Pentru că nimeni nu ne ascultă, prostule! Tu nu vezi? Ești chior? - Astăzi
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
și torcea liniștit. Daniel îi puse într-un capac de Green Tea niște apă...pentru orice eventualitate. Elevii scriau în liniște, ca și când aveam inspecție. Treceam printre ei, ca să mă asigur că toți au înțeles ce au de făcut...că micile zgârieturi nu făcuseră textul / cerința de neînțeles. “Dragă Trișpe (scria un băiat, foarte retras de felul lui), azi am vrut să chiulesc de la lucrare...nu pentru că nu mi-am învățat...o să vezi că știu să o caracterizez bine pe Otilia Mărculescu
AVENTURILE MOTANULUI TRIŞPE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349158_a_350487]
-
nasc cu un fel de coadă - o vertebră în plus, din legături incestuoase. În noaptea Sfântului Andrei, sufletul le iese din corp și merge să se lupte cu ceilalți strigoi. Se spune că a doua zi, aceștia se cunosc după zgârieturile de pe față. Strigoii morți sunt spiritele celor decedați care nu ajung în lumea de dincolo, rătăcesc pe drum, fie din cauza faptului că au fost strigoi în viață, fie că li s-a greșit sau nu li s-au făcut rosturile
NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344523_a_345852]
-
așa cum relata inginerul. Hainele fetei erau în dezordine, bluza sfâșiată la piept și a constatat că fata nu avea chilotul pe ea când i s-a ridicat fusta sa scurtă la așezarea pe patul de consult. Pe față avea niște zgârieturi sau mușcături, nu putea să-și dea seama deocamdată. Se uită la inginer cât îi făcea o injecție care să-i mărească presiunea sângelui pompat de inimă și apoi îi montă o doză de glucoză în care introduse o fiolă
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
din arena circului, tulburător de frumoasă, cu ochii violet, și-a pierdut viața în cușca fiarelor, chiar în timpul unui număr de dresură cu feline. Iubea animalele atât de mult încât, așa cum spun cei care au cunoscut-o, nu recunoștea că zgârieturile de pe mâini erau provocate de ghearele lor ci, spunea că-s urme de la tigaia în care întorcea clătitele. „Nu era adeptă a regimului de dresură cu bătaia sau prin înfometare, ci, crescând animalele de mici, le hrănea cu mâna ei
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]
-
la tribunal, instituție care - multă vreme, în mintea lui Albert - reprezenta locul de întâlnire al scursorilor societății. Cunoștințele Mitrului l-au îndrumat către un avocat bun. Acesta, după ce l-a ascultat, l-a îndemnat: - Scoate-ți cămașa să-ți văd zgârieturile! Mitru și-a scos cămașa. - Dute și taie-te pe spinare! Privirea nedumerită a Mitrului l-a făcut să continue: - Taie-te cu o lamă, cu ceva, dar fă-o repede! Apoi scoți certificat medico-legal. Așa o să-l dăm mai
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
ședință la județ. Luni a fost o sărbătoare și medicul nu a venit la seviciu, pisica absentă. Când a reapărut, am alergat să văd cum arată și umflătura care ajunsese de mărimea unei prune, dispăruse aproape complet, tăiată de o zgârietură violentă. Bănuiesc că din instinct și-a rupt-o singură scăpând intuitiv de pericolul infecției care era pe cale să se generalizeze. Mă întorc spre câine convins că mă înțelege: - Ia spune, primesc astăzi un mesaj de la Căpriana? Mă privește fix
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350853_a_352182]
-
plesnește pielea. gândurile îmi fug spre trecut când alunecam, copil năzdrăvan, spre moartea albă a muntelui Omu. nu m-a lăsat să plec departe... tata nu m-a lăsat. mi-a prins mai întâi o mână plină de pământ și zgârieturi roșietice. a apucat și mâna cealaltă. zăpada mă înghițea flămândă. uitasem frica. priveam ochii albaștri ai tatei. știam că voi ajunge iar la pieptul lui... mă întorc în prezent. pe stradă e întuneric. stau ghemuită ca un copil în liniștea
STRADA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351716_a_353045]
-
mângâi strada pe care gheața acoperă primii mei pași... mă strigă tata, îngrijorat de căderea mea. îl liniștesc atunci când îmi aude râsul... de fapt plâng. mi-e dor de căderea de pe Vârful Omu, de pământul și mâinile mici pline de zgârieturi, de întoarcerea pe drumul unei copilării aproape de sfârșit... strada îmi simte plânsul. îmi răspunde. teii de pe margini, fără frunze acum, își scutură zăpada pe umerii mei. e semn de prietenie... Referință Bibliografică: strada / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
STRADA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 716 din 16 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351716_a_353045]
-
ședință la județ. Luni a fost o sărbătoare și medicul nu a venit la seviciu, pisica absentă. Când a reapărut, am alergat să văd cum arată și umflătura care ajunsese de mărimea unei prune, dispăruse aproape complet, tăiată de o zgârietură violentă. Bănuiesc că din instinct și-a rupt-o singură scăpând intuitiv de pericolul infecției care era pe cale să se generalizeze. Mă întorc spre câine convins că mă înțelege: - Ia spune, primesc astăzi un mesaj de la Căpriana? Mă privește fix
NUMAI ÎNTREBĂRI, CAP.11 de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351071_a_352400]
-
ședință la județ. Luni a fost o sărbătoare și medicul nu a venit la seviciu, pisica absentă. Când a reapărut, am alergat să văd cum arată și umflătura care ajunsese de mărimea unei prune, dispăruse aproape complet, tăiată de o zgârietură violentă. Bănuiesc că din instinct și-a rupt-o singură scăpând intuitiv de pericolul infecției care era pe cale să se generalizeze. Mă întorc spre câine convins că mă înțelege: - Ia spune, primesc astăzi un mesaj de la Căpriana? Mă privește fix
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351072_a_352401]
-
Domnul. Asta era prin luna Mai. în Noiembrie, copilul trebuia să vină din Portugalia, pentruca era convocat la Naționala. în timpul ce mergeam cu soțul meu cu mașina, am avut un mare accident, ne-am rasturant, dar fără să avem nici o zgârietura. Atunci o voce tot asa îmi spunea: “Mariano, Dumnezeu ți-a mai dat o șansă. Mariano, Dumnezeu ți-a mai dat o șansă.” în '92 am început să mergem mai des la Elim. în '93 vine Nelutu și-l face
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356497_a_357826]
-
ședință la județ. Luni a fost o sărbătoare și medicul nu a venit la seviciu, pisica absentă. Când a reapărut, am alergat să văd cum arată și umflătura care ajunsese de mărimea unei prune, dispăruse aproape complet, tăiată de o zgârietură violentă. Bănuiesc că din instinct și-a rupt-o singură scăpând intuitiv de pericolul infecției care era pe cale să se generalizeze. Mă întorc spre câine convins că mă înțelege: - Ia spune, primesc astăzi un mesaj de la Căpriana? Mă privește fix
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 11 de ION UNTARU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355777_a_357106]
-
tu faci la fel! - Ei, bunico, când eram copil, mâncam fructele direct din pom. Atunci nu se stropeau pomii cu fel de fel de chimicale. Acum îi stropim, de aceea ți le spăl. Când coboram din pomi eram plină de zgârieturi și sângeram. Opream sângele cu un pumn de țărână fină de pe drum și nu făceam infecție. Apoi mergeam la gârlă și făceam baie. Ei, ce timpuri! - Bunico, dar ce insectă este aceasta, lunguiață și cu aripi verzi? - Este o libelulă
INSECTARUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356664_a_357993]
-
am strigat să nu-și rupă cămășile, că o să ia bătaie acasă. Dar luptătorii noștri n-aveau urechi să audă asemenea vorbe de împăciuire, lupta mergea înainte. Și nu se lăsară până nu-și făcură unul altuia o mulțime de zgârieturi, cămășile ajunseseră bucăți, iar nasurile li se umplură de sânge. Atunci, unul din ei a luat-o la fugă spre casă, în timp ce celălalt amenință: „Las' că-ți arăt eu, mâine! Cazi tu în mâinile mele!” Mie-mi plăcea să mă
SETEA DE IERARHIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371033_a_372362]
-
la pământ. Dar el nu se lăsa, se zbătea. A început să scoată ghearele, să mă zgârâie pe față. Nici eu nu m-am lăsat, aveam și eu gheare. După ce ne-am chelfănit mult, și după ce ne-am umplut de zgârieturi, eu am zbughit-o în clasă, bocind, să mă jelesc învățătorului. Demonstrasem, însă, că sunt cel puțin egal la bătaie cu rivalul meu, pe nume Gigi al lui Tudose. Nu ne-am mai dus la cules de plante medicinale, învățătorul
SETEA DE IERARHIE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371033_a_372362]
-
de mare putere ne lovi în plin, deși trebuia să ne acorde prioritate conform legii. Mașina noastră se răsturnă și se propti într-un pom de pe marginea drumului. Șoferul muri pe loc, un asistent și medicul scăpară doar cu câteva zgârieturi și cu câte o luxație la picioare, iar eu care mă aflam în față lângă șofer am rezistat până la spital într-o stare foarte gravă, cu rupturi de organe interne. Făcu o pauză, timp în care își aprinse o nouă
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
de mare putere ne lovi în plin, deși trebuia să ne acorde prioritate conform legii. Mașina noastră se răsturnă și se propti într-un pom de pe marginea drumului. Șoferul muri pe loc, un asistent și medicul scăpară doar cu câteva zgârieturi și cu câte o luxație la picioare, iar eu care mă aflam în față lângă șofer am rezistat până la spital într-o stare foarte gravă, cu rupturi de organe interne. Făcu o pauză, timp în care își aprinse o nouă
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
de mare putere ne lovi în plin, deși trebuia să ne acorde prioritate conform legii. Mașina noastră se răsturnă și se propti într-un pom de pe marginea drumului. Șoferul muri pe loc, un asistent și medicul scăpară doar cu câteva zgârieturi și cu câte o luxație la picioare, iar eu care mă aflam în față lângă șofer am rezistat până la spital într-o stare foarte gravă, cu rupturi de organe interne. Făcu o pauză, timp în care își aprinse o nouă
CONTINUITATEA VIEŢII DUPĂ DECESUL CORPULUI MATERIAL (PARTEA A CINCEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354021_a_355350]
-
din 19 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Un pistil într-un mojar ți-era pumnul dur lovind mărunt și des în sufletu-mi docil... îmi acopeream cu mâinile durerile ca un copil și mă duceam la școală oricât mă usturau zgârieturile supurând prin ciorapi la fiecare răscruce voiam să fug și mă uitam prelung spre-un drum firav care putea duce altundeva dar mi-aminteam mereu că-ți aparțin și mă grăbeam s-ajung unde trebuia nici azi nu știu de ce
UNDE-I IUBIREA? de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347229_a_348558]
-
-o în brațe de atunci și a ferit-o în toate situațiile să i se întîmple ceva rau.Ani de zile o numeam experta în accidente. De fiecare dată a ieșit cu mașina făcută praf, dar ea fără nici măcar o zgîrietura.(Mulțumesc lui Dumnezeu ). M-am întrebat adesea, merităm să ne gîndim la distanță dintre pămînt și cer ? -Nu, mi-am răspuns de fiecare dată cu convingere. Nu trebuie să gîndesc logic. Pe Dumnezeul meu îl țin în minte și în
INTRE CER SI PAMANT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357052_a_358381]
-
ușor a aprobare și l-a urmat cuminte. Băiatul ținea lanțul strâns în mâna sa micuță și mergea cu pas hotărât ocolind lăstărișul prea des ori prea înalt, încercând să se protejeze, dar s-o ferească și pe ea de zgârieturi. Referință Bibliografică: BĂTRÂNA (1) / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 478, Anul II, 22 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
BĂTRÂNA (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357163_a_358492]
-
pe care îl mesteca. Obosită, mamaie, s-a așezat și ea pe prispă lângă el și mi-a făcut semn să-mi vadă mîinile. -Dar-ar praful în ei! i-a răspuns mamaie tot întorcându-mi palmele și mirându-se de zgârieturile din care o șuviță de sânge se prelingea. -Bre, să-i tăiați, că ăștia vă omoară! i-a spus Fane sigur pe el. -Dacă poți să prinzi unul, acum îl tai! i-a spus mamaia convinsă că nu ar îndrăzni
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
unul singur, am intervenit să o apăr pe mamaie. Ăștia sunt niște tauri, că dacă nu trecea Fane, ne-ar fi mâncat și pe mine și pe mamaie. Uite ce am pe mâini. Și fericită că erau bune la ceva zgârieturile, i le-am arătat. Tataie a ascultat fără prea multă convingere istoria noastră, mai puțin despre țuica băută pe nerăsuflate de Fane. Numai a doua zi, când l-a întâlnit pe Fane la fântână a priceput și el în ce
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
au perindat în acești 22 de ani de jaf și prădare, între care nu puțini încă dețin comandă mașinăriei și mașinațiunilor politice cu legături în oculta sionista, unul dintre ei implantându-și recent în gât, cu o urmă cât o zgârietura, un dulce glonț amăgitor al iluziei că scăpa de pușcărie ... Vă reamintesc faptele: câțiva universitari ardeleni au hotărât să înființeze în 1991 o bancă românească puternică, având proiecte și programe naționaliste care să asigure asistarea și capitalizarea românilor pentru a
SEVER MUREŞAN, URMAŞ DE SÂNGE AL PAŞOPTISTULUI ANDREI MUREŞAN, RUPE TĂCEREA PRIN PRIMA CARTE DINTR-O SERIE A SCRIITORULUI CEZAR A. MIHALACHE DESPRE EXECUŢIA SA MORALĂ ŞI ÎNSTRĂINAREA BĂNCI de ROMEO TA [Corola-blog/BlogPost/358391_a_359720]