291 matches
-
schiam împreună pe derdelușul la poalele căruia se afla vila în care locuiam. Ne țineam schiurile pe terasa la care se ajungea prin camera domnului Mândreci. Într-o bună zi, fiind foarte frig n-am mai făcut toate coborârile programate. Zgribuliți de frig am intrat în camera lui Mândreci să ne ducem schiurile la locul lor dar am rămas înlemniți. Mândreci tocmai penetra o fetișcană din care se mai vedea un sân dezgolit. Am cerut scuze și am ieșit pe hol
RĂZBOI ŞI EROTISM de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376460_a_377789]
-
Vreau înapoi copilăria ! AVID mă priveai cu ochi de mantisă carnivoră te plimbai pe mine într-un dute-vino absent ca în mijlocul unui poem lipsit de cuvinte încercai să eviți ploaia sub buza mea insipidă așa că am așteptat tramvaiul 5 amândoi zgribuliți cineva ne-a dat din milă o umbrelă ruptă se vede cerul zicea, voi aveți nevoie firmele Mango luceau tolănite pe orașul lucios, plin de vicii visez mereu de atunci mandibulele tale lungi în jurul trupului meu avid de atingeri PLAGIEZ
STAREA TÂRZIE A POEZIEI de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376102_a_377431]
-
Acasa > Poezie > Imagini > TREC COCORII Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2085 din 15 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului TREC COCORII Din văzduh se scutur norii Zgribuliți de-atâta dor, Tot privind cum trec cocorii Și sub ei un alt decor. Vântu suflă-n a lui strună Și se tânguie de zor, Din copaci frunze adună, Pe pământ face covor. Soarele sfios privește După-un văl de
TREC COCORII de DANIEL DAC în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375217_a_376546]
-
într-un adevărat maraton, navetă, școală, aprovizionare pentru casă, indiferent că era ploaie, vânt , frig. Elevii ei erau cuminți și silitori, astfel se compensa starea de apatie și oboseală, cu care pleca în fiecare dimineață la drum. Se întorcea acasă zgribulită de frig, dar bucuroasă , aici era cuibul ei, puiul ei. Acesta, când venea de la grădiniță , alerga direct la frumoasa lui bicicletă, o mângâia și o plimba prin cameră, bunica fusese nevoită să elibereze tot spațiul, pentru ca el să-și plimbe
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379197_a_380526]
-
nu vei reuși", "nu se poate", "n-ai să faci nimic", "lasă și fii tu" și altele”. Mă aplec în binecuvântarea zorilor spre lucirea tainica din oglindă. "Of, te iubesc, Dumnezeu"... Și ies într-o costumație ușoară de vară, mă zgribulesc că un copil, dar în suflet mă înfrunta o lumină și ea mă topește, mă răsfăța, în azima coloră a toamnei acesteia, albe de copii și flori. Merg la Primărie, să- mi împlinesc poruncile Tale, Dumnezeul meu. - Cu Domnul Miron
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE RENATA VEREJANU, UNICUL PRODUS SĂNĂTOS AL POEZIEI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379233_a_380562]
-
Acasă > Versuri > Iubire > IAR MĂ SALVEAZĂ PRIMĂVARĂ Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2333 din 21 mai 2017 Toate Articolele Autorului Iar mă salvează primăvară Iar mă salvează primăvară De frigul ce l-am strâns în noi, Trec zgribulit pe langă gară Ce a-mpărțit totul la doi, Mă grizonează primăvară Simt rătăcirile-au trecut Și m-aș întoarce iar în gară, Unde un suflet am pierdut, Stingher mă plimb prin primăvară Care în doi ne-a împărțit, Acum sunt
IAR MĂ SALVEAZĂ PRIMAVARA de VALER POPEAN în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/362212_a_363541]
-
1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului pe unde merg uit câte ceva, zilele trecute mi-am uitat inima pe o bancă într-un parc dintr-o țară îndepărtată, vizitată pentru prima oară în această vară. semăna cu o pasăre zgribulită a iarbă cosită și-a sulfină mirosea. dacă a găsit-o cineva să mi-o trimită prin curier rapid. ușile de la casă le las adeseori larg deschise să intre diminețile de vară cu flori, albine și miros de iarbă grasă
MERG CONTRA APEI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378780_a_380109]
-
rândunicii. La marginea unui lac se întâlni cu o broscuță și o întrebă: Dragă broscuță, știi tu oare unde este prietena mea? -Rândunica a plecat în țările calde. 2. Răspunde la următoarele întrebări, pe baza textului dat: a) Cine stătea zgribulită pe ramură? b) Unde s-a întâlnit vrăbiuța cu broscuța? c) De ce a plecat Rândunica în țările calde? 3. Desparte în silabe cuvintele: toamnă, nimeni, vrăbiuța, 4. Scrie cuvinte cu înțeles asemănător pentru fiecare din cuvintele date: ramură, tristă, prietenă
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
peteală și fugea în sat. Odată l-au găsit la Probota, da’ soră-sa de fiecare dată îl ducea înapoi ca să păzească casa. Nu-i da nici de mâncare. La Anul Nou l-au găsit urătorii pe Manolea flămând și zgribulind între strujeni, căci lemnele toate i le lua devale soră-sa, Mircioaia. - Apoi slutuță era ea și Mircioaia, dar a avut noroc de bărbat bun. Numai că a ajuns-o mai târziu și pe dânsa : căpătase un fel de boală
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
o clipită. — Toga sau paliumul, stăpâne? îl întreabă repede Parthenicus. Speră să-i distragă atenția și să-și salveze barbișonul măcar pentru încă o zi. — Toga, mârâie enervat Augustus. Dar, întâi, mai pune-mi vreo două tunici pe mine. Se zgribulește. Mi-e frig. Toga, bineînțeles, suspină Livia în sinea ei. Singurul veșmânt demn de stăpânul lumii. Bufantă, elocventă, solemnă. Dar atât de complicată în aranjarea bățoasă și emfatică a pliurilor. Eroul anticei frugalități își roagă din priviri soția să-l
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i înlesnească evadarea doar pentru a-l vedea și pe el cum se chinuiește în lume, cum își prostituează trupul și mintea pentru o bucată de pâine și un spectacol de circ, cum își caută adăpost nocturn sub un pod, zgribulit de frig, înfometat, nefericit și însingurat... Continui să-ți dorești să joci rolul meschin de păzitor și să-mi impui mie condiția păzitului? "Ce vrea Carol? gândea febril Filip. Ce e cu acest nou și ingenios tertip de a scăpa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-i înlesnească evadarea doar pentru a-l vedea și pe el cum se chinuiește în lume, cum își prostituează trupul și mintea pentru o bucată de pâine și un spectacol de circ, cum își caută adăpost nocturn sub un pod, zgribulit de frig, înfometat, nefericit și însingurat... Continui să-ți dorești să joci rolul meschin de păzitor și să-mi impui mie condiția păzitului? "Ce vrea Carol? gândea febril Filip. Ce e cu acest nou și ingenios tertip de a scăpa
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
maimuțicile ce stau de dimineața până seara cu oglinjoarele În mâini sau alte pațachine pe care le poți vedea la circ!? Și mai spuneți că nu există Anticrist!?“ Văzându-l pe Extraterestru că se apropie de canapea, umerii Mașei se zgribuliseră de teamă. Pentru zilele negre ce aveau să se abată mai târziu sau mai devreme asupra ei, Mașa pusese deoparte niște verzișori, ascunzându-i În care loc mai bun decât În căptușeala canapelei, descosând-o și apoi cosând-o la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lumină de pământ nu voi scăpa de aceste imagini. Văd parcă și acum o mică haltă nu departe de Nistru și o mulțime de norod Înghesuit pe calea ferată. Să fi fost opt-nouă mii de suflete. Bărbați și femei, bătrâni zgribuliți de frig, Îmbrăcați În niște gioarse, cu o mulțime de boccele la picioare. Un soldat patrulează de-a lungul peronului. Ajungând la capătul trenului, soldatul se urcă pe locomotivă, iar de acolo, de sus, le ține prizonierilor o scurtă cuvântare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
zgomotos iar copii țipau speriați de teama celor ce aveau să urmeze mai ales de prezicerea unor persoane isterice ce dădeau exemple de fantezie grotească, Încât sărmanii muritori așteptau momentul când pământul avea să explodeze În mii de fărâmițele...! Atena zgribulită de frig, refuza cu Încăpățânare să urce În locuința lor intuind cu groază, efectiv așteptând resemnată noul cutremur de pământ prevestit cu atâta certitudine de unii a tot știutori, care Însă, refuza să dea ascultare imaginației unor stupizi prezicători...! Tony
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-și Încerce norocul, noroc ce de multe ori Îi dovedise prietenia. Propuse maistrului civil al șantierului să efectueze Împreună o evaluare a lucrului executat, motivând. „Iarnă grea, domnule maistru! În aceste dificile condiții atmosferice, batem pasul pe loc. Oamenii sunt zgribuliți de frig iar pe deasupra unii sunt și flămânzi. Efectiv, nu prea am ce scrie În raportul de lucru...!” „Nu mai Încape discuție...! Mă Întreb totuși. De ce vă scoate la muncă pe acest mizerabil anotimp...?” „Aceeași Întrebare mă frământă și pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
șase luni s-o mai duce pe apele locale. Am descoperit un loc de plajă mai retras, exact ce trebuie la intersecția între civilizat și privat, încât să nu te atingi deloc de spațiul celorlalți, dar nici să nu te zgribulești a pustiu. Compania Adinei și a lui Dragoș a fost exact ingredientul de dorit. Mult mai tineri și mai ludici decât noi, dar nu atât de tineri încât să fi mers cu propriii copii la plajă, mult mai republicani, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
-l alinte și să-l tragă în pat. N-a mai apucat. A azvârlit-o pe fereastră, de la etajul trei sau patru, așa goală cum era... Voiam să scriu despre altceva. Parcă ieri, coborând pe Bulevard, o simțeam pe Conți zgribulindu-se la brațul meu. Era noaptea, târziu. Mai devreme fusesem la bătrâna doctoriță W.W., cu care înregistrasem câteva ore bune de amintiri din anii ’50. Tatăl ei fusese patron de cinematograf cu grădină pe Bulevard și fata crescuse printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ca În orice altă zi și să afișăm o fațadă de normalitate și inocență. Poliția plasase un agent În fața scării, iar un al doilea supraveghea piața Santa Ana, adăpostit În portalul bisericii, ca un sfînt de ultimă oră. Îi vedeam zgribuliți de frig sub ploaia deasă ce venise odată cu zorii, suflînd pe nări aburi din ce În ce mai străvezii, cu mîinile afundate În buzunarele pardesielor. Vecinii din cartier treceau la distanță, uitîndu-se cu coada ochiului prin vitrină, Însă nici unul nu se aventură să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
chip, fiind nevoită să-l contemple zilnic În oglindă, trupul lui Oliver fu scuturat de fiori reci. Față de o astfel de ființă, el ar fi trebuit să simtă nu repulsie, ci milă. În fond, oricine putea păți ceva la fel. Zgribulindu-și penajul de pe umeri, Oliver stătu treaz toată noaptea, gândindu-se prin ce mijloc ar putea-o aduce pe Olivia la Înfățișarea sa obișnuită. Totul Însă depindea de ea și de puterea de atracție a lunii, care, smulgându-i părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
în satul nostru nu vom auzi aceleași vorbe? Le vom auzi cu vârf și îndesat, Stafidă. Acum, însă, vom urca totuși într-un tren, care sper să ne ducă la ai noștri. La cei dragi... Până la sosirea trenului, au stat zgribuliți într-un colț de peron, feriți de ochii lumii. Au așteptat ca să urce toți cei care plecau cu acel tren. Apoi au pus și ei piciorul pe scara vagonului din coada garniturii. S-au așezat pe o bancă de lemn
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a doua zi petrecută în așteptare de cei chemați sub arme... ― Ia uitați-vă ce soare roșu, oameni buni! - s-a auzit un glas. ― Asta înseamnă că va fi ger zdravăn. S-ar putea ca la noapte să ne cam zgribulim de frig, că de unde să mai dea locomotiva căldură, dacă abia are ea aburi ca să urce dealul. Uite că mi-am adus aminte de un sat numit Buhai, așezat pe un deal cu același nume - a vorbit unul care își
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de socoteala lui. Drogatul o regula pe coșuroasă pe la spate, cu penetrarea prinsă în prim-plan. Stomacul lui Danny ghiorăi - mai rău decât atunci când doar bea și nu mânca nimic. Mâna lui Claire continua să exploreze. Danny simți că se zgribulește, ca atunci când faci un duș rece și parcă toate îți intră la apă. Blonda și cu mexicanul se futeau cu disperare. Claire frământa mușchi care nu îi cedau. Danny începu să simtă niște crampe, așa că luă mâna lui Claire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ramuri se amestecă în căderea lor cu primii fulgi de zăpadă, împrăștiați de vântul învârtejit, oferindu-mi-se un autentic aspect autumnal hibernal. Nehotărâți încă să treacă la îmbrăcăminte groasă, ieșenii ieșiți în număr mic pe stradă merg grăbiți și zgribuliți spre treburile care i-au scos din casă. Stolurile de ciori, aceste prevestitoare de vreme rea, înscriu volte la mică înălțime, voind parcă să confirme prognozele sumbre ale meteorologilor privind iminenta înrăutățire și răcire a vremii în următoarele zile. Pe
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
confuză de picioare. Potopul mătură totul în cale; nu și pe Amrita. Apa o lovește cu putere, o zgâlțâie, îi desface sariul, asaltând-o ca un câine uriaș, asmuțit asupra ei. Apoi o lasă, iar ea se strecoară din vâltoare, zgribulindu-se sub atingerea vântului pe pielea-i goală. Obiecte de diferite forme trec pe lângă ea în semiântuneric, bărbați, animale și lucruri de preț ale lumii defuncte, care a trecut deja în uitare. Aceea a fost vechea lume, iar ea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]