618 matches
-
parte și George Călinescu). Scria articole pe teme de politică externă, comentarii, opinii despre evoluția lumii și despre necesitatea modernizării postbelice. Periodicul s-a transformat în cotidianul "„Banatul"", dar prim-rabinul, căsătorit și având un copil, a renunțat la activitatea ziaristică, deși i-a fost aproape de suflet. La 1 septembrie 1949, a dobândit, în alegeri, titlul de prim-rabin al comunității evreiești neologe din Timișoara, ca urmaș al prim-rabinului dr. Iacob Singer. În scurt timp, tânărul rabin Neumann a reușit
Ernest Neumann () [Corola-website/Science/310463_a_311792]
-
de țară", urmată în același an (1937) de volumul de proză scurtă "Cadavrul ambulant". După absolvirea studiilor universitare la Academia de Înalte Studii Comerciale din București (1938-1942), a revenit în Timișoara, unde s-a stabilit și și-a continuat activitatea ziaristică deja începută în perioada 1940-1941 la publicația „Vestul". Între anii 1942 și 1944 a efectuat stagiul militar, fiind mobilizat pe frontul din Bucovina, după care a lucrat ca ziarist, dar și ca redactor, la „Românul" (1945), „Făclia Banatului" (1945-1948), „Drapelul
Mircea Șerbănescu () [Corola-website/Science/327497_a_328826]
-
județ Hotin) este un poet român din Republica Moldova. s-a născut la 17 decembrie 1947 în satul Bădragii Noi, Edineț (fostul județ Hotin), Basarabia, părinții săi fiind Alexei Romanciuc și Olga Romanciuc (n. Pirijoc). Absolvent al Facultății de Filologie, secția ziaristică a Universității Stat din Moldova (1972). Redactor la Radio Chișinău, consilier la Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, redactor la editurile „Museum”, „Gh, Asachi”, „Literatura artistică”, „Prut Internațional”.Debut editorial cu placheta "Genealogie"(1974). Urmează volumele de versuri: "Citirea proverbelor","Note de
Vasile Romanciuc () [Corola-website/Science/325708_a_327037]
-
Cristoiu, Radu Eugeniu Stan și Răsvan Popescu iar la Phoenix a fost coleg cu Horia Gârbea și Bogdan Tedorescu. În perioada 1990-2003 a trăit în Suedia, la Stockholm, Uppsala, Västerås și Göteborg. A studiat la Universitatea din Göteborg, Facultatea de Ziaristică (1993-94) și Facultatea de Matematică (2000-01) cursuri post-universitare, ca și la Universitatea din Växjö, Facultatea de Studii Pedagogice (2001-02). În tot acest timp a continuat să publice materiale jurnalistice: peste o sută de articole semnate Radu Jörgensen au apărut în
Radu Jörgensen () [Corola-website/Science/323335_a_324664]
-
timp general, protestează înaintând un memoriu Ministerului de Război în care aduce argumente împotriva afirmației sergentului Grigore Ion al Lucăi. Ulterior, campania de ajutorare a sergentului Grigore Ion din anii 1911-1912 readuce în lumină mai vechea controversă. Aceasta devine și ziaristică, două cotidiene înfruntându-se în această polemică: "Universul", cu orientare de centru-dreapta, de partea lui Grigore Ion, și "Dimineața", cu orientare de centru-stânga. Alte publicații, din Regat sau din Transilvania, au relativizat însă această polemică preferând să pună în prim
Grigore Ion () [Corola-website/Science/327641_a_328970]
-
română, articole pe care le dicta redactorilor și secretarilor săi dimineața. Chiar și «Amintirile» ieșite în volum, în franțuzește și românește au fost tot dictate sub formă de articole de ziar. Interesante prin conținut, toate portretele lui nu trec de ziaristică informativă și nu se zărește nici urma talentului memorialistic și portretistic. Arta scrisului urmează totuși alte legi decât arta vorbirii.”" Principalele lucrări publicate de Take Ionescu au fost: Opere apărute postum: În timpul unei vizite în Italia în vara anului 1922
Take Ionescu () [Corola-website/Science/297438_a_298767]
-
Not many are masters of it as I am.'" Începutul activității jurnalistice a lui Caragiale poate fi datat, cu probabilitate, în luna octombrie 1873, la ziarul "Telegraful", din București, unde ar fi publicat rubrica de anecdote intitulată "Curiozități". Apropierea de ziaristică este confirmată, cu certitudine, odată cu colaborarea la revista "Ghimpele", unde și-ar fi semnat unele dintre cronici cu pseudonimele: "Car" și "Policar", în care sunt vizibile vioiciunea și verva de bună calitate. Numele întreg îi apare la publicarea de la 1
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
de clasat într-un gen și așa destul de elastic. Din relațiile lui Caragiale cu publicațiile anilor 1870 - 1910, dincolo de constatarea unui interes care s-a prelungit până la capătul existenței sale, Caragiale a înnobilat genul publicistic. În ianuarie 1893, retras din ziaristică de la sfârșitul anului 1889, Caragiale a înființat revista umoristică "Moftul român", subintitulată polemic "„Revista spiritistă națională, organ pentru răspândirea științelor oculte în Dacia Traiană”". Începând cu numărul 11, revista a devenit ilustrată, publicând caricaturi, iar prin publicarea unora dintre cele
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
Filologie, mort la Gherla la 3 noiembrie 1958. Unii dintre cei condamnați sau exmatriculați au reușit mai târziu să se realizeze, alții însă și-au văzut întreaga viață distrusă. Astfel, Steliana Pogorilovschi (Stela Covaci), care fusese studentă la facultatea de ziaristică, a fost extrem de afectată psihic, revenindu-și foarte greu și trăind dintr-o pensie mizeră de fost deținut politic. În 2006 a publicat la editura Vremea, "PERSECUȚIA", o carte despre mișcarea studențească anti-comunistă, București, Iași (1956-1958) NUME DE COD "FRĂȚIA
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
august. Pe 1 septembrie apar în "Convorbiri literare" poeziile "Melancolie", "Crăiasa din povești", "Lacul" și "Dorința". Pe 1 noiembrie apare în "Convorbiri literare" poezia "Călin". Pe 1 decembrie apare în "Convorbiri literare" poezia "". În anul 1877 publicistul își continuă activitatea ziaristică la "Curierul de Iași". Publică cronici teatrale în legătură cu spectacolele la care asistă. Vizitează în dese rânduri casa bătrânului Micle și participă la ședințele "Junimii". Anul se scurge fără ca poetul să fi publicat măcar un vers. Eminescu însă nu avea bani
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
chipul în tabloul cu portretele junimiștilor. Pe data de 12 august, într-un articol de tip polemic, ia apărarea manualului de logică al lui Maiorescu, sub titlul "Observații critice", în "Curierul de Iași". În anul 1878 va avea o activitate ziaristică intensă. Abia dacă participă la ședințele săptămânale de la Maiorescu și de la Mite Kremnitz. Venirea lui Rossi în București îi ocupă serile. În data de 28 ianuarie, sub titlul "Reprezentațiile Rossi" publică în "Timpul" o scurtă cronică teatrală. Pe 1 martie
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
poeme, sonetul "Afară-i toamnă", "Sunt ani la mijloc", " Când însuși glasul", "Freamăt de codru", "Revedere", "Despărțire" și "Foaia veștedă". Pe1 aprilie 1880 - Apare în "Convorbiri literare" poezia "O, mamă..." Pe parcusul anului 1881 deși era complet absorbit de activitatea ziaristică, găsește totuși timp și revizuiește nuvela "Cezara", a cărei ultimă formă o încredințează lui Maiorescu, între filele unei broșuri care conținea balada lui Schiller, "Mânușa", tradusă în treisprezece limbi; în românește de Eminescu. Tot în acest an lucrează la desăvârșirea
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
muzicolog, scriitor și ziarist român. Născut la 17 februarie 1932, personalitate completă a muzicii românești, ce are o activitate componistică și muzicologică susținută. Preocupările sale se extind totodată în domeniul literar, unde scrie numeroase poezii cu vers alb, și în ziaristică, lucrând ca jurnalist muzical pentru Săptămâna între anii 1970-1990. A studiat la Conservatoarele din Timișoara și București cu Liviu Rusu, Mihail Jora, Mihail Andricu, Marțian Negrea, Paul Constantinescu, Theodor Rogalski ș.a. În 1968 participă la cursurile de vară de la Darmstadt
Doru Popovici () [Corola-website/Science/314699_a_316028]
-
Întreprinderea de strunguri “Iosif Rangheț” din Arad și elev la liceul seral. 1956-1959: Elev al Liceului Moise Nicoară (fost “Ioan Slavici”) din Arad, secția serală. 1960-1965: Facultatea de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. 1971-1972: Curs postuniversitar al Facultății de ziaristică București. 2000 - a primit "ORDINUL ZIARIȘTILOR", Clasa I, cu "Insigna de aur" din partea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (U.Z.P.) 2003 - "Premiul de Excelență Culturală pe anul 2003" - acordat de Consiliul Județean Arad pentru cărțile publicate despre Revoluția din
Emil Șimăndan () [Corola-website/Science/302411_a_303740]
-
din București (Diplomă de învățător - 1956), Institutul Pedagogic de 3 ani, București- Facultatea de filologie (Diplomă de profesor-1964), Universitatea București - Facultatea de limbă și literatura română (Diplomă de licență-1971), cu lucrarea "“Monografia revistei Gând românesc, Cluj, 1933-1940”"; Curs postuniversitar de ziaristica (Certificat-1973), cu lucrarea "“O incursiune în lumea faptului divers”;" cursuri de limbă engleză (Wuppertal, New York și Boston) și de limba germană (la "Nielsen Schule" în Wuppertal (Germania) și la "Goethe Institut", în Boston), urmate de examen și certificat; "Creative Writing
George Băjenaru () [Corola-website/Science/299751_a_301080]
-
de Litere și Filosofie din București. La examenul de licență obține diploma "MAGNA CUM LAUDE". Debutează în 1907 cu versuri în revista "Ramuri". Atras irezistibil de publicistică, încă de pe când era elev la Craiova, paralel cu studiile universitare se dedică ziaristicii care, după terminarea facultății, devine tărâmul activității sale profesionale de bază până la sfârșitul vieții, în 1946. A scris și publicat mai multe opere, cele mai semnificative fiind: A făcut traduceri și prelucrări precum "Castiliana" lui Lope de Vega și "Fedora
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
1947, când comuniștii preiau și acest minister. Implicat în procesele politice din toamna lui 1947, hotărăște să rămână în exil, militând până în 1961 în diverse organizații ale exilului românesc (secretar general al "Comitetului de Asistență a Refugiaților Români", la Paris; ziaristică; Radio Europa Liberă; secretar general al "Fundației Universitare „Carol I”"). În 1961, pleacă în Africa, în Republica Niger, unde va sta douăzeci și trei de ani în calitate de consilier diplomatic și juridic al Ministerului nigerian al Afacerilor Străine și, concomitent, profesor
Neagu Djuvara () [Corola-website/Science/303639_a_304968]
-
din Tahiti” 1985, ”Damasc, o lume în altă lume” 1986, ”Valea Goreme” (Anatolia)1988 și multe alte producții mai mici. Din anul 1972 și până în prezent am avut și o bogată activitate didactica. Ea a început cu o școală de ziaristica cu scoatere din producție (6 luni), la absolvire fiind reținut lector de teoria și practica presei. La desființarea școlii am fost transferat la Cabinetul municipal, la catedră de conducere științifică a societății, în calitate de conferențiar, activitate încheiată în 1989. În ianuarie
Petru Codrea () [Corola-website/Science/321686_a_323015]
-
1955, Chișinău) este un analist politic, dramaturg, publicist și scriitor basarabean, fondatorul trustului media "Jurnal Trust Media". După absolvirea școlii medii de cultură generală nr. 32 (actualmente Liceul român Iulia Hașdeu din Chișinău, în 1975, dă admiterea la Facultatea de ziaristică a Universității de Stat din Moldova, al cărei licențiat devine în 1980. În 1987 urmează Cursurile superioare de regie de pe lângă Institutul de artă cinematografică (în limba rusă:"Всероссийский государственный университет кинематографии имени С. А. Герасимова") din Moscova, în clasa maestrului
Val Butnaru () [Corola-website/Science/318550_a_319879]
-
Revista Sud - Bolintin Vale, Daima- Tulcea,Moldova literară - Iași, Fereastra - Mizil, Revista română de versuri și proză -București. Studii universitare : După absolvirea școlii elementare din comuna sa natală și a Liceului ,Alexandru Ioan Cuza" din Galați, urmează cursurile Facultății de Ziaristică ( 1976, București) Activitatea literară : Debuteză cu proză scurtă -schița ,Caracterizarea" - în suplimentul literar-artistic al ziarului ,Delta" nr. din luna mai 1981 Volume/cărți publicate : Volume colective și antologii : Apartanența la organizații profesionale : Gheorghe Șeitan este membru fondator al Asociației Scriitorilor
Gheorghe Șeitan () [Corola-website/Science/329698_a_331027]
-
a Universității București. A fost invitat la universitățile din Praga, Budapesta, Amsterdam, Berlin, Roma, Napoli. A condus peste 40 de lucrări de doctorat. Din 1990 și până în 2002 a fost profesor și decan al Facultății de Filologie (până în 1996 Filologie - Ziaristică) a Universității Hyperion din București. Aici, a organizat 11 sesiuni științifice de comunicări, cu participare internațională, lucrările prezentate în cadrul acestora fiind publicate în tot atâtea volume, coordonate de el și apărute între 1992 și 2002. Școala cu clasele I-VIII
Dimitrie Păcurariu () [Corola-website/Science/324011_a_325340]
-
moarte, printre alții, a lui Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu, Corneliu Coposu, Radu Gyr și Pamfil Șeicaru. Soția sa, Alexandra Sidorovici, a fost acuzator public al Tribunalului Poporului (amintit și de Petre Țuțea). Între 1948 - 1949 a fost profesor de ziaristică la Universitatea din București, deși nu avea decât 6 clase de liceu. În timpul României comuniste a fost ambasador în Statele Unite în 1955 și la ONU între 1959 - 1962. Din 1962, la propunerea lui Gheorghiu-Dej, a început reorganizarea Radioteleviziunii, activitate din
Silviu Brucan () [Corola-website/Science/300260_a_301589]
-
ani, după care s-a ocupat de instruirea brigăzilor artistice și de amatori din cadrul unor intreprinderi sibiene, printre care s-a numărat și cele de la IPEIL și Flamura Roșie. În paralel cu activitatea artistică, Tony Vlaicu s-a ocupat de ziaristică, colaborând la presa sibiană cu pseudonimul Toma Racoviceanul. A fost căsătorit și a avut doi băieți care nu i-au urmat profesia. A decedat la Sibiu unde este și înmormântat. Valeriu Florianu (n. 26 iunie 1864, Racovița - d. 17 iunie
Personalitățile comunei Racovița () [Corola-website/Science/310788_a_312117]
-
Comenius” (Praga), Premiul „Mihai Eminescu” (Drobeta Turnu Severin), Distinguished Guest of Indian Council of Cultural Relations, Cetățean de onoare al municipiului Râmnicu-Vâlcea, Medalia revistei «Sămănătorul Tismana». Radiodifuziunea Română (1967-1969); redactor, „Colocvii” (1969-1971); inspector, Ministerul Învățământului (1971-1976); lector universitar, Facultatea de Ziaristică, București (1976-1977); lector/professor visiting, Universitatea din Delhi (1977-1984; 2002-2003); director, Biblioteca Centrală a Institutului Politehnic București (1984-1987); director general, Biblioteca Pedagogica Națională „I.C. Petrescu” (din 1988); profesor asociat, Universitatea din Oradea; conferențiar, Universitatea „Valahia” din Târgoviște, actualmente pensionar, implicat
George Anca () [Corola-website/Science/335245_a_336574]
-
autorului calitatea de mare romancier, catalogându-l în "Istoria literaturii române de la origini până în prezent" drept „un manufacturier modest, cu meritele sale într-o literatură încă restrânsă”. Romanul "Întunecare" era considerat „o cronică de război superficială, de o anume eleganță ziaristică, dar informă, lunecând pe deasupra realității umane spre a se pierde într-un studiu social, dus până după încheierea păcii”, un roman eșuat și lipsit de substanțialitate. Criticul afirma că scrierea poate fi lecturată agreabil și comod, dar este lipsită de
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]