393 matches
-
Nicicum nu Te-ai despărțit, Hristoase al meu. Acest lucru e străin și nefiresc ! 15. Întreaga făptură Recunoaște-n Tine: Împărat adevărat, pe pământ și-n cer, Deși în mormânt Te-ncui, Hristoase-al meu ! 16.Tu-n mormânt fiind pus Ziditor Hristoase, Temelia iadului s-a cutremurat Și-alemorților morminte s-audeschis. 17. Cela ce în palmă Tot pământul ține. Sub pământ acum cu trupul Se află mort, Slobozind pe morții cei legați în iad. 18. Din stricare, Doamne, Viața mea o ridici
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
-ngroparea de trei zile noi o cinstim A Fiului tău și-al nostru Dumnezeu. 76. În mormânt, Viață, Pus ai fost, Hristoase, Și s-au spăimântat oștirile îngerești Plecăciunea Ta cea multă preamărind. 1. Cuvine-se, dar, Săcădem Ia Tine, Ziditorul, Cela ce pe cruce mâinile Ți-ai întins, Și-ai zdrobit de tot puterea celui rău. 2. Cuvine-se, dar, Să-Ți dăm slava-a toate Ziditorul, Căci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta, Și din stricăciune
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
îngerești Plecăciunea Ta cea multă preamărind. 1. Cuvine-se, dar, Săcădem Ia Tine, Ziditorul, Cela ce pe cruce mâinile Ți-ai întins, Și-ai zdrobit de tot puterea celui rău. 2. Cuvine-se, dar, Să-Ți dăm slava-a toate Ziditorul, Căci din patimi Tu ne-ai scos, prin patima Ta, Și din stricăciune toți ne-am izbăvit. 3. Soarele-a apus Iar pământul s-a clătit, Cuvinte, Apunând Tu, ne-nseratul Soare, Hristos, Și cu trupul în mormânt punându-Te. 4
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
de viață, Doamne, Când prădată și-a văzut bogăția lui Și-nviați pe morții cei legați din veac. 27. Soare luminos După noapte strălucește, Doamne; Iar Tu, după moartea Ta, strălucești mai mult, Înviind din groapă ca un Dumnezeu. 28.Ziditorule, Primindu-Te în sân pământul S-a clătit de frica Ta, Preaputernice, Și pe morți cutremurul i-a deșteptat. 29. O, Hristoase-al meu ! Iosif și Nicodim cu miruri, Într-un chip deosebit, acum Te gătesc Strigând: „O, pământe-nfricoșează-te !” 30. Doamne
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
-nceput, Veșnice Părinte, Fiu și Duh Sfânt, Întărește stăpânirea ’mpăraților Împotriva dușmanilor, caun bun. 62. Ceea ce-ai născut, Preacurată Fecioară, Viața, Potolește dezbinarea-n Biserică Și dă pace, cao bună, tuturor. 63. Cuvine-se, dar, Să cădem la Tine, Ziditorul, Cela ce pe cruce mâinile Ți-ai întins Și-ai zdrobit de tot puterea celui rău. 1. Neamurile toate Laudă-ngropării Ți-aduc, Hristoase-al meu. 2. Arimateanul Jalnic Te pogoară Și în mormânt Te-ngroapă. 3. De mir purtătoare, Mir
Denia Prohodului Domnului () [Corola-website/Science/325076_a_326405]
-
Ceaușescu ciocnind un pahar cu Ștefan cel Mare care scoate o mână cu paharul, dintr-un tablou înrămat agățat pe perete. Pe lângă artele vizuale, Ceaușescu era omagiat și printr-o serie de cântece patriotice precum "Partidul, Ceaușescu, România", "Lui Ceaușescu, ziditor de țară", "Vibrant omagiu", "Cutezător fiu al poporului", "Făurarul României Socialiste" și "Trăiască omul țării cel mai bun". În loc să-l apropie de popor, cultul personalității l-a făcut pe Ceaușescu indezirabil în inima și mintea propriilor supuși. În decembrie 1989
Cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu () [Corola-website/Science/330035_a_331364]
-
-lea, și o colonie georgiană s-a format acolo în secolul al IX-lea. Georgienii au ridicat biserici proprii în zona nouă a Muntelui Sinai. Construcția unei astfel de biserici a fost legată de numele regelui georgian , cunoscut ca David Ziditorul, care a contribuit la ridicarea bisericilor din Georgia precum și a multora din străinătate. Au existat motive politice, culturale și religioase pentru întemeierea bisericii de pe Muntele Sinai. Călugării georgieni care trăiau acolo erau fost profund legați de patria lor. Unele manuscrise
Muntele Sinai () [Corola-website/Science/337577_a_338906]
-
urdă, smântână) pentru ea și fiul ei”. Etnologul afirmă că Moș Crăciun reprezintă o transfigurare a magilor ce i-au adus daruri lui Isus la nașterea sa și că este simbolul tipului creator. Sintagma „moș” din numele său înseamnă „întemeietor”, „ziditor”, „începător”. Semnificația sărbătorii actuale de Crăciun este specifică geto-dacilor. În aceeași zi se celebrau Saturnaliile romane, apoi moartea și renașterea zeului solar de origine iraniană, Mithra, și, după trei secole de la apariția creștinismului, a început să se serbeze nașterea lui
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
Dar grăbindu-ne să tocim împunsăturile durerii prin plăcere, întărim și mai mult zapisul aceleia împotriva noastră, neputând ajunge la o plăcere eliberată de durere și de osteneli 26. Din scrierile patristice aflăm că imboldul trupesc a fost lăsat de Ziditorul spre nașterea de prunci, căci judecata dreaptă cu privire la împreunare trebuie să vadă scopul ei în nașterea de prunci. Deci cel ce urmărește plăcerea greșește în judecată, socotind ceea ce nu e bine, ca bine. Așadar, unul ca acesta face rea întrebuințare
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
greșește în judecată, socotind ceea ce nu e bine, ca bine. Așadar, unul ca acesta face rea întrebuințare (abuzează) de femeie, împreunându-se cu ea27. În același duh filocalic, Sfântul Ioan Casian menționează : De fapt îmboldirea trupului a fost lăsată de Ziditorul spre nașterea de prunci și spre continuarea neamului omenesc prin coborâre unii de la alții, nu spre curvie [...] Prin urmare, nu firea în sine e păcătoasă, chiar dacă o folosim noi rău. Sau vom învinovăți pe Ziditor? Oare cel ce a dat
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
trupului a fost lăsată de Ziditorul spre nașterea de prunci și spre continuarea neamului omenesc prin coborâre unii de la alții, nu spre curvie [...] Prin urmare, nu firea în sine e păcătoasă, chiar dacă o folosim noi rău. Sau vom învinovăți pe Ziditor? Oare cel ce a dat fierul spre o întrebuințare necesară și folositoare e vinovat dacă cel ce l-a primit îl folosește pentru ucidere?28 Voluptatea este egoistă, prin urmare este păcat. Sexualitatea în familie nu trebuie a fi folosită
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
pe departe nu este, așa cum unii în mod ipocrit au putut să gândească, partea rușinoasă a căsătoriei!56. Contactul sexual este prea frumos ca să-1 pierzi 57, el găsindu-și împlinirea numai în comunitatea ecclezială 58. Dacă sexualitatea există pentru că Ziditorul este Treime 59, atunci scopul ei ultim este transcenderea experienței carnale și concentrarea în întregime asupra lui Dumnezeu 60, ceea ce arată că dorința sexuală trebuie trăită ca iubire spre celălalt, adică a-L iubi pe Dumnezeu, fie nemijlocit, cum fac
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
Eugen Ionescu au remarcat deficiențele Vestului pe care, aflați în bezna totalitară, îl copleșeam cu lumina unor speranțe excesive: „Cu ochii arși mă întorc. Ici și acolo amintire să iști. / Trăiesc acolo/ aici căutători de comori, / jalnici negustori, bărbați curajoși, / ziditori ocnași, caralii, caramani, tăinuitori, bărboși, / tupilați surugii, crupieri, mecenați cusurgii” ( o ). Cu sufletul împovărat de o deziluzie ce are alura definitivului, Dan Culcer își asumă o misiune: „Cu ochii arși mă întorc,/ Ca să spun” (ibidem).
„Intoarcerea” unui poet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5971_a_7296]
-
de fire și-și face acolo calea călătoriei? Metodele cunoașterii au cârmuit lumea cinci mii de ani, sau ceva mai puțin, sau mai mult, și omul n-a putut să-și ridice nicidecum capul de la pământ și să simtă puterea Ziditorului său până ce n-a răsărit credința noastră și nu ne-a eliberat pe noi de întunericul lucrării pământești și din robia de după împrăștierea cea deșartă<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Căderea în păcat de la început e socotită ca o împrăștiere
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
meșteșuguri (metode) de păzire a celor ce au dobândit-o pe ea. Iar credința zice: De nu va zidi Domnul casa și nu va păzi cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzește și în deșert s-ar osteni ziditorul (Ps. 126, 1). Niciodată cel ce se roagă cu credință nu se folosește de metode și nu umblă cu ele. Căci cunoștința laudă în tot locul frica, cum a spus înțeleptul: Fericit este cel se teme (Înț. Sir. 33, 15
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cu bune și mai puțin bune, ce oglindește fidel lumea în care am trăit! Al. Mânăstireanu”. 4) Pentru Arhimandrit Constantin Chirilă - Mitropolia Iași Vol. I: „Mă înclin cu respectul și smerenia cuvenită în fața unei înalte personalități bisericești - cu certitudinea că Ziditorul m-a apărat mereu de relele din jurul meu. Al. Mânăstireanu” La vol. II: „Cu același respect și smerenie cutez a-mi exprima atitudinea critică față de unele autorități care pun mai presus interesul personal - față de cel general. Al. Mânăstireanu” Cam pe la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
dar treptat, unii gentilomi plictisiți, și după toate astea foarte respectabili, atrași de riturile lor tradiționale, s-au Întrecut să facă parte din ele. Astfel, masoneria operativă, poveste de meșteri zidari adevărați, s-a transformat În masoneria speculativă, poveste de ziditori simbolici. În acest climat, un anume Desaguliers, care l-a popularizat pe Newton, Îl influențează pe un pastor protestant, Anderson, care redactează regulile unei loji de Frați Zidari, de inspirație deistă, și Începe să vorbească despre confreriile masonice ca despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
siguranță că nici nu cunoșteau celebrele versuri ale lui Bolintineanu: "Cei ce poartă jugul, și-a trăi mai vor Merită să-l poarte, spre rușinea lor..." * Strada pe care ne găsim poartă, cum am spus, numele marelui logofăt Golia, piosul ziditor al unei biserici de demult dispărute, pe urmele căreia mai târziu Vasile Lupu a clădit încântătoarea mânăstire de care contimporanul său Paul din Allepo vorbește în mod atât de elogios. Mai târziu, strada aceasta se va numi "Cuza Vodă", întru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
cripta pregătită în biserica ctitorită de el la Putna. Pe lespedea mormântului, cioplită în marmură, se afla textul dorit de Ștefan. „Binecinstitorul domn, Io, Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, ctitor și ziditor al sfântului lăcașului acestuia, care aici zace. Și s-a strămutat la veșnicile lăcașuri în anul 7... luna... și a domnit ani ...”. Peste sarcofag a fost pusă o bucată de brocart venețian, pe marginea căruia se află următoarea inscripție: „Io
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
demitizări prin miticizare. În consens cu incitantul capitol De ce totuși Eminescu și Einstein?, aș adăuga constatarea marelui fizician că geniile nu sunt bine văzute de mediocrități. În context românesc, eludând realitatea că toate civilizațiile își apără cu sfințenie integritatea marilor ziditori de artă, denigratorii lui Eminescu: apatrizi, acefali, hidrocefali, onochefali parazitează zgomotos pe trunchiul unei opere inalterabile, prin care ne legitimăm universalității. Ei sunt esențial niște infirmi. Și, totuși, o lumină străbate mânia îndreptățită a lui Theodor Codreanu. Ea se justifică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rosturilor existenței umane în mintea Ancăi, a cărei vocație esențială fusese de a rămâne femeia unui singur bărbat: acela care "o alesese" și pe care "și-l alesese" o dată pentru totdeauna" (p. 155). Autorul vede în această opțiune "cuplul adamic", ziditor sociogonic ori Orfeu și Euridice" (p. 156). Se pare că drama propune o lume greu de sondat și de intuit, la fel ca romanul Baltagul al lui Sadoveanu, cu o Vitorie Lipan radicală din perspectiva cuplului care suferă o "ruptură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a arătat Celui Ce a făcut-o?”{\cîte 27} Din frumusețea celor văzute, Sfanțul Vasile ne învață să-L deducem pe Cel Prea Frumos și să ne amintim de El; să cunoaștem din fapturi pe Creator și din zidiri pe Ziditor: „Vreau să rămână în tine și mai puternică minunea creației, pentru ca, oriunde te-ai găsi și lângă orice fel de plantă te-ai află, să-ți aduci aminte cu tărie de Creator”{\cîte 28}. Sfanțul Vasile s-a preocupat intens
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
multe învățături folositoare din operele lui”{\cîte 90}. Însă, în operele lor, Sfinții Părinți i-au îndemnat pe cei care citesc opere ale filosofilor antici să nu fie restrictivi, ci selectivi, să-și însușească doar ceea ce este de folos și ziditor de suflet, și i-au prevenit că „filosofia greacă este că nucă; nu-i toată bună de mâncare”{\cîte 91}. La rândul său, Sfanțul Grigorie de Nazianz recomandă tânărului Seleukos să studieze mai întâi științele profane și după aceea Sfântă
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
18,22, schimbarea rolurilor Avraam-YHWH, pe motiv că ar fi o impietate să spui că Domnul stătea înaintea lui Avraam; e) omiterea unei consoane; de exemplu, la Deut. 8,9, a nu se citi hynba (pietrele lor), ci hynb (constructorii/ziditorii ei)7; f) adăugarea unui cuvânt; de exemplu, la Pilde 4,22 a nu se citi <hyaxml (pentru cei ce le găsesc), ci hpb <hyayxwml (pentru cel ce le rostește cu gura sa)8. g) adăugarea uneia sau a mai
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
o Închisoare În care demonii să fie Întemnițați pe veci, după Frashegird 93. Psalmul maniheist copt 233 ne dă și alte amănunte: „Alături de Întreaga lume, care va exista un timp, se află o zidire mare, clădită În afara lumii acesteia. CÎnd Ziditorul ei va fi gata, lumea Întreagă se va destrăma, i se va da foc, pentru ca flăcările s-o nimicească”94. Rămășițele de Lumină Împrăștiate vor fi adunate Într-o ultimă Statuie, andrias, iar Întunericul și Arhonții lui se vor strînge
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]