394 matches
-
râvnă și barca a luat-o spre stânga. Danny și-a îndesat vâsla mai adânc și barca a virat spre dreapta. Brațele băieților s-au încordat și mai tare; competiția lor tăcută făcea ca barca să coboare pe Salmon în zigzag. Killum Point era ocupat de un grup de treizeci de persoane cu corturi. Nimic nu mai era la fel cum își aducea aminte Jina. Asta până când a auzit mugetul apei la Gunbarrel. Femeia i-a înșfăcat de veste pe Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
În mod ironic, singura dată când se simțise destul de puternică încât să contemple singurătatea a fost atunci când era cu Naji. Irene a părăsit tabăra. Dincolo de culme era o cărare care ducea către o vale îngustă. Irene a luat-o în zigzag, printre copaci, a traversat o albie de pârâu secată și l-a găsit pe Naji sprijinit de un bolovan. Soțul ei urmărea fumul care se unduia pe linia estică a orizontului. Irene a rămas în picioare, lângă el. Râul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
video și s-ar fi cuibărit alături de fiica ei, în timp ce Belle transforma Bestia în prinț. Era genul de noapte care n-are decât o singură folosință: să te trimită în casă, împreună cu persoanele pe care le iubești. Alice a făcut zigzaguri printre copaci, a escaladat bolovani, ba chiar a făcut echilibristică pe una dintre crevasele din canion, încercând să audă vocile de la celălalt capăt al conexiunii, ba chiar prețuind felul în care cei cu care voia să vorbească se băteau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
oferea privirii. Avînd drumul ca axă principală, cartierul de blocuri se extindea ca două aripi uriașe, mai mult pe lățime decît În profunzime, și poate să fi fost și acesta un efect al luminii. Clădirile erau de fapt așezate În zigzag și din orice parte le priveai, te frapau zidurile lor ce se proiectau pe albul imaculat al bolții cerești. Un copilaș bine Înfășat, lăsat Într-un cărucior roșu, urla de mama focului. Un tînăr roșu În obraji de frig, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
faptele riguros istorice pe care ți le-am înșirat, oamenii îndeobște stau mai prejos decât înțelepciunea în sine, care sălășluiește în lucruri. Nimic nu folosește celor răi; nimic nu folosește în aparență celor buni. Totuși între tragedii de apocalips și zigzaguri dintre care unele retrogradează, inima mizerabilelor ființi care suntem noi urmează o spirală ascendentă. Am uitat să pun la locul cuvenit finalul. Această Roxelană fără păreche, care și-a îndeplinit menirea ei dizolvantă împotriva inamicilor creștinătății, n-a pierit nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Sărea când spre dreapta, când spre stânga, schimbând rapid direcția, întorcându-se brusc pentru a-și ataca adversarul și luând-o din nou la fugă. Skorpius ezita, neștiind dacă să alerge sau să sară în lături, dezorientat de fuga în zigzag a lui Valerius, care acum se îndepărta de el, acum se apropia... Împotriva oricărei reguli a tehnicii de luptă a rețiarilor, se năpusti asupra secutor-ului, încercând să-l doboare. Valerius câmtă să evite lovitura, dar era prea târziu. Impactul fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să fie treaz în timp ce unii oameni zburau, purtând întreaga lume pe deasupra capului său, iar alții dormeau, luându-i-o de sub picioare. Era totuși recunoscător pentru senzația aspră și nisipoasă pe care i-o dădeau cărămizile de sub el, suprafețele inegale și zigzagul cu creste subțiri pe care îl alcătuiau liniile. Era recunoscător pentru netezimea răcoroasă, ocazională, a unei frunze căzute. Le aduna una câte una și le ducea la buze ca să imite cri-cri-ul monoton al greierilor, le rula pe obraji, între degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
țara miracolelor.Ă Scutere și ricșe, camioane și mașini. Mama, tatăl, unchiul, cumnata, veri de-al patrulea și de-al cincilea ai cuiva. Și Sampath în drum spre serviciu, cu Pinky așezată pe locul din spate în bicicletei sale, mergând zigzag printre toate acestea, căutând promisiunea răcorii de-a lungul pereților, sub copaci și paravane, căci soarele de dimineață dogorea deja. Trecând în goană de la o oază albastră de umbră la alta, urma un drum imprevizibil prin mulțimea care-i răspundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cu un picior tremurând pe marginea albă și rece. M-am tăiat bărbierindu-mă, după care a urmat o bătălie crâncenă cu părul. Îmi place să-l pieptăn peste cap, dar cârlionții cenușii se încăpățânau să facă reverențe timide deasupra zigzagurilor adânci, săpate în frunte. Așa că mi-am udat peria și am tras-o cu nădejde spre spate. Am băut cafeaua în cameră, sorbind-o zgomotos. Opt și patruzeci. Cel mai bun echipament: o haină lungă și largă, pantaloni conici, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să mă duc la următorul magazin, unde tipul care servește are încă nasul normal... Acum Meadowbrook a dat-o pe Shakespeare. A fi sau a nu fi. Mâine și iar mâine. Niciodată niciodată niciodată niciodată niciodată. Disperat din cauza, și în ciuda, zigzagurilor, bâlbâielii, ghiveciul alfabetic provocate de alcoolemia mea, am dat scotch-ul peste cap. S-a întors Fielding. Fluturându-și cartea de credit, Meadowbrook a făcut marea ispravă de a prelua nota de plată. — Din care scădem supa! avertiză el. Cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
momeli, nave spațiale, miriapode și bombe inteligente șuierătoare. Drace, e la îndemâna tuturor. Și să ne îndreptăm un gând și spre curiosul care se uită pe gaura cheii, cu puterea lui perfectă de a vedea, spre hoțul și goana lui în zigzag cu buna, excelenta lui inimă, spre starul de filme porno cu chica lui deasă și pântecul suplu, spre încântătorul ucigaș de copii cu zâmbetul lui de milioane. Cum e posibil să crești când ai curul ars? Cine te-ar lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
O, nu, exclamă ea. Unde e Shadow? Iată un lucru care mă preocupă și pe mine. Shadow nu se mai arătase de câteva minute și eu mă străduiam pe ascuns să-l zăresc în agitația umană. A pornit-o în zigzag prin piață fără să spună un cuvânt, i-a scrutat marginile, după care a traversat iar locul prin căldura dogoritoare, învăluitoare. Nici urmă de câine, nici urmă de Shadow. Ne-am despărțit și am alergat în cercuri tot mai largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
piatră, se află Trandafirul de Piatră se gândi Vultur-în-Zbor. Casa avea o formă complet neregulată, cu pereții ridicați oricum, numai nu drepți, cu nici un unghi care să fie drept - dar asta era o excentricitate voită, o nebunie deliberată. Modelele în zigzag pe care le țesea pe vârful muntelui erau intenționate, fiind reflectări ale creatorului lor. Reflectări: casa le trimitea în toate direcțiile, pentru că fiecare fereastră de pe pereții ei ondulați era și o oglindă. Combinația de piatră ondulată și ferestre oarbe, strălucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
În hău. Forțându-și un pic Închipuirea, Noimamn strânse cocoloașele de pe podea și, modelându-le În palme, făcu din ele niște bile pe care le aruncă În tavan. Bilele ricoșară din plafon, se izbiră de masă, de podea, pendulând În zigzag Între pereți, și reveniră Înapoi În mâinile lui Noimann, pe cât de Îndemânatice, pe atât de neputincioase, care nu știau nici acum, la vârsta maturității, să distingă binele de rău și adevărul de neadevăr... PAGINĂ NOUĂ Salonul adormiților sau aria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
verde, cea care Îi acoperea fața ajunsese la Înțelepciune, Îngălbenind din timp și căpătând reflexe arămii. „Probabil vor să-mi Întindă iar o capcană”, Își spuse Oliver, privind cum o frunză galbenă ce i se desprinse de pe față plană În zigzag prin aer și se așeză tăcut pe Cartea Sfântă, pe care masterandul o ținea deschisă pe genunchii săi. „Pesemne, totuși, vine toamna. Frunzele picură din ram, În curând pe fața mea vor rămâne doar crengi și riduri. A sosit timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de puternic, Încât, dacă voiai să Înaintezi Într-o direcție sau alta, trebuia să te ții cu mâinile de bară sau de pereții compartimentului. Duduitul roților trenului acoperea conversațiile. O mulțime de chiștoace și tot felul de hârtii zburau În zigzag, săltate de ritmul roților trenului ce tocmai intra Într-un tunel. Noimann privi În față și În spate: nicăieri nu se vedea urmă de Mathilda. Atunci Încercă să-și aprindă iarăși o țigară, dar țigara se smulse din degetele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Meeks făcu o întoarcere bruscă cu mașina, scrâșnind din pneuri, trecu prin complexul Administrației Veteranilor și ieși pe San Vicente. Mal se gândi la casa lui Mickey Cohen de pe Moreno. Meeks ținea piciorul apăsat din greu pe accelerație, depășind în zigzag mașini și trecători și murmurând „Futu-i, futu-i, futu-i!” Când ajunse pe Moreno, viră la dreapta. Mal văzu mașinile pompierilor, mașinile de poliție și vălătucul de fum deasupra străzii. Meeks trase chiar în dreptul barierei și se dădu jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
calea fiarei ce-l ataca. Coleman își încolăci brațele în jurul tatălui său ca un animal flămând, repezindu-se la gâtul lui. Buzz ținti spre capul acela lacom de sânge. Mal îl blocă și trase din nou, iar glonțul ricoșă în zigzag din perete. Buzz se eliberă și apăsă pe trăgaci. Coleman se apucă de umăr. Mal scose cătușele din buzunar și alergă într-acolo. Buzz se aruncă pe burtă și căută alt unghi. Picioarele lui Mal, apoi poalele hainei lui îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu lovituri mai repezi decât privirea putea să Înregistreze, se rotea, făcea salturi neașteptate, nu para nici o lovitură. Dar ochiul exersat al pictorului remarcă un alt lucru ciudat. Stilul de luptă al Umbrei era făcut din linii drepte și din zigzaguri exacte, ca niște forme geometrice. Așa ceva nu exista nicăieri. Nu era scrimă, nu era duel, era cu totul altceva. Era... era... imposibil... Alexandru tresări, deși nu Înțelegea nimic, căci totul se petrecea cu o iuțeală extraordinară. Era o formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spun nimic. După o vreme, acceptă acest lucru ca făcând parte din rutina zilnică, un fapt nici mai mult nici mai puțin nebunesc decât orice altceva ce i s-a cerut să facă. În felul acesta, străbate ținutul Fotse în zigzag, treptat pierzându-și simțul direcței. Nu le cere ajutor celor trei. Nici ei nu i-l oferă. După o vreme, începe să zărească repere pe care le recunoaște și realizează c-a mers în cerc. Toate gospodăriile arată la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
M-am imaginat În studioul de balet...și am știut imediat că mai dansasem pe melodia aceea. Parcă Îmi puteam aminti chiar și coregrafia. Începea cu o piruetă pe vârfuri, o răsucire pe diagonală, o serie complicată de pași În zigzag...restul dansului nu Îmi era foarte clar În minte. Știam doar că se Încheia cu o poziție de final superbă, cu mâinile ridicate grațios Într-un cerc deasupra capului. Într-un cerc... M-am uitat din nou la desen. Fata
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
infim, care-l înfricoșa atât de tare, încît se aruncă schelălăind din camion și nu se opri până în cușca lui de după casă. Noi abia percepuserăm micul trosnet, în schimb am văzut limpede cum coaja oului însemnat cu verde plesnește în zigzag. Am sărit și noi din camion și ne-am ascuns după tufele de trandafiri. De-acolo am auzit clar cum oul a explodat în țăndări. Atunci, din camion s-a înălțat silueta aurie a unei unicorne, cu ochi mari și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înfăptui niciodată un fapt nesăbuit, ce știe sigur că are să-i dăuneze. Că teama de eventuale boli, scandaluri și neplăceri îl va feri de ispitele reale care îl resping și-l înspăimântă.... Micuța Yvonne mâzgâlește, iar Profesorul admiră zborul lăstunilor : zigzag de linii negre ce se intersectează între pereții cerului - ivoriu catifelați - pe care roșul apusului a început să-i injecteze. Afară irupe gradat lumina intens aurie ce face să crească penumbra în salon - așa cum crește și scade apa în două
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vin în răstimpuri ca un nor de scrum până deasupra gării, de unde, după câteva ocoluri, fac cale întoarsă. E ceva ce nu înțeleg în povestea asta cu ciorile. Foarte rar se abat deasupra mlaștinii. Atunci încep să zboare dezordonat, în zigzaguri bezmetice. Parcă le sperie sau le îmbată ceva de jos. E un mister pentru mine ce se întîmplă, de ce păsările simt mlaștina și se feresc să-i treacă granița, în vreme ce fluturii par fascinați de aerul puturos al bălților. Uneori, în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
avut impresia că sub un strat subțire de țărână era piatră. O clipă am fost ispitit să dau țărâna la o parte. M-am gândit însă că n-avea nici un rost. Vă repet, nu intrasem în panică. Mi-am continuat zigzagurile printre smârcuri, liniștit, ca și cum nu mă interesa unde mă va prinde seara. Trebuie să știți că de obicei am avut reacții întîrziate la pericol. De câte ori m-am aflat în primejdie, intervenea un soi de anestezie a simțurilor care mă făcea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]