302 matches
-
activ, adică muncesc În felul meu, dar atât cât trebuie spre a-mi câștiga existența, căci știu că orice activitate a cuiva e agresivă pentru mama Natură. Eu petrec la vânătoare doar 15% din timp, pe când voi munciți cât e ziulica de mare, ca’n epoca de piatră, deși tehnologia vă rezolvă acum problema În câteva ore; restul timpului se transformă În averi, nu musai ale fiecăruia - iarăși chestia cu proprietatea necunoscută Naturii -, agresând-o inutil; mai ales că mai vine
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
buna-cuviință a devenit anacronică. De la susținerea acestei păreri nu făcea excepție, desigur, nici domnul A, pensionar, fost învățător într-un minuscul sat, o localitate cunoscută pe o rază de trei kilometri, devenit la insistențele soției sale orășean "sadea". Lucra toată ziulica cu asiduitate peticul de pământ din fața blocului în care-și ducea, încununată de succes, existența de fost "profesor" (așa i se adresa cu respect frizerul la care se tundea lunar să aibă un aspect îngrijit, cuvenit rangului social). Domnul A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
endnote id="(822, p. 466)"/>. Discursul preotului de țară nu poate fi de altă natură. „Dușmanii vădiți” capătă identitate etnică : „Omul de treabă - spune unui țăran bețiv preotul Belciug, din romanul Ion (1920) de Liviu Rebreanu - nu se ține toată ziulica numai să Îmbogățească pe [cârciumarii] jidovi și să-și otrăvească trupul cu hâlbăriile lor drăcești” <endnote id="(737, p. 30)"/>. Vorbind despre satul românesc, Daniel Barbu fixează la veacul al XVIII-lea epoca În care „biserica Începe să sufere concurența
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
e a mea vină Și vecinic n-o să mi-o mai iert.” ( M. Eminescu- Atât de fragedă) Uneori, construcția frazei, frântă, întreruptă de exclamații și interogații dă dramatism și culoare: " - Apoi ție ți-e ușor să sudui, că umbli toată ziulica de ici- colo, dar eu ce mă fac cu copilașii ăștia, bărbate, ce să mă fac? Și cu ce să le astup gura? Că de unde am putut am cerut și m-am împrumutat și m-am zbătut deam ajuns să
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
în virtutea inerției. Avea un repertoriu destul de redus de sarcini și le deducea din context. Rodica îl punea la punct într-un mod extrem de eficient. Cum venea acasă în jur de ora două, îl lua la rost, ce face Pensionaru’? Toată ziulica stă acasă cu ochii în televizor. Ia pune mâna și fă mâncare! Nimic nu faci toată ziua. Sigur că ordinele astea nu erau chiar așa de categorice, de dure, lăsau loc de întors, erau rostite pe un ton mai șugubăț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mai fericit prin plecarea noastră la munte. Aici la București e o căldură îngrozitoare, însă pe mine nu mă supără întru nimic: acasă stau cu toate perdelele trase, într-un costum din cele mai sumare, și sug sifon cât este ziulica de mare. Citesc, dar destul de puțin. Activitatea mea intelectuală scade pe zi ce trece și nici că-mi pare rău. De altfel, de două zile Mama și Tata sunt plecați și ei în vilegiatură, așa că toate grijile casei și ale
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de lucru. De aceea, am redactat un nou program, asemănător cu cel dinainte, și m-am apucat să-l pun în practică începând de azi... A venit Giglio și toate planurile mele laborioase s-au năruit! Ne-am baladat toată ziulica... La despărțire, nu că mi-ar fi părut rău, dar simțeam țipând în mine o mie și unu de draci: un val de agresivitate împotriva întregului univers. Îl detestam până și pe Mihai, iar pe A.B., care urma să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
tu ești de vină. M-am exprimat eu greșit. Dar, cum să spun, Maria, iartă-mă! Dar... firea ta... prea mândră... prea rece... Mai lasă fala aceea porfiroghenetă. Uită leagănul de purpură în care te-ai născut. Și apoi, toată ziulica cu nasul în cărți, în genunchi pe la icoane; te-ai gălbejit, te-ai sfrijit de tot. Ce atâta pocăință, că doar ești curată ca lacrima. Prea multă sfințenie strică, te rupe de viață, uiți să râzi, uiți să iubești, uiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
n-a fost o... o aia, cum zici tu. Mi-a povestit Vlaicu. N-a fost de neam mare, a fost fiica unui mic boier, dar toți mi-au spus că era teribil de frumoasă, isteață foc, veselă, cânta toată ziulica și mai ales era o fată bună. Toți o iubeau. O grădină de fată... V-a îmbrobodit, pe toți v-a îmbrobodit! Mi-a povestit Vlaicu, a fost o tragedie. Ștefan o pierdea din ochi era prima lui dragoste adevărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu mă dai nimănui! Eu... eu sunt a Măriei tale! "Ostatică"! Teamă mi-i că eu sunt "ostaticul" ostaticei mele... Voichița râde ca zurgălăii, cristalin. Cred că, într-o altă viață, tu ai fost o veveriță jucăușă ce ronțăia toată ziulica la alune... Da' Măria ta, ce crezi c-ai fost? Ce-am fost?... Iaca, nu m-am gândit niciodată. Știu eu?... Cred că mi-ar fi plăcut să fiu un lăstun. Să zbor... Să zbor... În copilărie, ore întregi priveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aerul avem nevoie, rostește Ștefan. "Prieteșug?"... Și de ce n-ar fi? Părinții noștri se aveau ca frații. "Iancule, părinte al meu", așa-l chema taica Bogdan pe taică-su. În anii de pribegie la Hunedoara Mateiaș era un țânc toată ziulica era în spinarea mea; eu i-am pus dintâi sabia de lemn în mână; eram buni prieteni... Și-apoi, să nu uităm, cel mai mare rege al Ungariei, olecuță e român. "A fost"... De când a ajuns "Mare Rex", se face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
alte instituții. Se mai spunea că și pe atunci erau evenimente de acest gen, dar nu erau aduse la cunoștința publicului creându-se (falsa) impresie că șoferii români erau cei mai prima măcar din Europa iar milițienii noștri stăteau toată ziulica pe străzi, dirijând traficul. Cele scrise mai sus sunt șiașa, și-așa, adică parțial reale din orice unghi am privi. Adevărul este că, În pofida numărul mult mai mic de automobile de atunci, existau morți și răniți cu duiumul dar numărul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Specialiști în drăcii erau Pătrașcu Matei, Ionescu N. Viezure, Maniu Teodor și lista continua până-n a suta mie pană. Cu masa am rezolvat-o cu har și cu aprobarea seminarului "Melchisedec Episcopul" care avea și o cantină, așa că mai toată ziulica eram de strajă la revizorat ba, la nevoie, conțopiști voluntari la scris și la ce mai era nevoie. și cum o minune are nevoie de o zi specială, iată-ne în 6 decembrie 1929, de Sfântul Neculai, patronul blajin al
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
a-și petrece zilele călduroase de vară la gârlă. Astfel, Nică își lasă fratele mai mic în leagăn și pe mama lui necăjită de câte probleme avea și pleacă... la scăldat. El uită însă rugămintea mamei și își petrece toată ziulica jucându-se în apă ―în starea în care mă aflam, fiind cuprins de fericire, uitasem că mai trăiesc pe lume! Pedeapsa pe care a primit-o l-a durut, fiindcă, așa gol cum ajunsese acasă se rugă de mama lui
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
care o trag din remarca unui infirmier: fiecare vârf de activitate în serviciul său de obstretică, a observat el, corespunde, nouă luni mai târziu, cu o intensificare a incursiunilor militare israeliene. Obligați de interdicția de a circula să rămână toată ziulica în casă, palestinienii lipsiți de ocupație își omoară timpul făcând amor (și privind Al-Jazeera). Exacerbând instinctul de supraviețuire, stresul și pericolul măresc și mai mult indicele de fecunditate, deja ridicat (mi se citează cazul unui beduin septuagenar care, cu ajutorul a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
altfel ar fi fost vai ș-amar de pielea ei. Fata moșneagului la deal, fata moșneagului la vale; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuiețul în spate la moară, ea, în sfârșit, în toate părțile după treabă. Cât era ziulica de mare, nu-și mai strângea picioarele; dintr-o parte venea și-n alta se ducea. Șapoi baba și cu odorul de fiică-sa tot cârtitoare și nemulțumitoare erau. Pentru babă, fata moșneagului era piatră de moară în casă; iar
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
-l urmăreau, dar prea rar a avut ocazia să se privească ochi în ochi cu iscoadele adversarului. La un moment dat prin Cârțișoara noastră au început să circule întrebări stârnite de o boreasă care neavând alte treburi, ședea cât era ziulica de lungă cu mâinile în poală pe tălpița din fața casei. I-a clocit atunci în creerul ei de coancă, nu mai mare decât al unei găini, întrebarea exprimată apoi către alte femei ale satului : -«Oare ce fel de pescuit face
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Ci și doamna Averescu. Avea o limbă foarte ascuțită. Ce-i cu tine, dobitocule ? Ți-ai înghițit cumva limba? Păi cum, nici nu se putea altfel. În loc să deschizi și tu cartea măcar din când în când, te hârjonești cât îi ziulica de mare. Las-că-ți dau eu hârjoană. și jap! jap ! jap ! Începea să-și facă datoria mâna dreaptă a doamnei Averescu. Mulți dintre noi, de frica ei, ne luam trăistuța cu cărți, dimineața când plecam cu vitele la păscut. și, între
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
prins de măreția acordurilor din „Eroica”, în loc să intre în armonie cu întregul tușește-n instrument și din tot sublimul nu s-ar alege decât praful și pulberea. Să spunem că omul nostru suferea de o tuse seacă, măgărească, stătuse toată ziulica la soare ca să-i treacă, dimineața se certase cu nevasta din cauza banilor, firește, de pe scenă vedea în primele rânduri și ce trebuia ascuns, așa că avea și el circumstanțe atenuante. Cu același efect devastator, Premierul Tăriceanu, care poate oricând să arunce
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
zi de septembrie, în anul Congresului al IX-lea al P.C.R. Mama avea o vârstă de aur era tânără, adică și împreună cu tata m-a dus într-o casă cu uși și ferestre unde focul ardea în sobă mai toată ziulica. Și eu plângeam, cică, întruna, de parcă n-aveam altceva mai bun de făcut. Ei, și uite-așa m-a dus mama într-o zi la cămin că la creșă n-am vrut să merg! apoi, când am împlinit șapte ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
respectabilă), a acceptat doar funcția de „mollah”, adică de lider spiritual. Porecla-funcție i-a revenit din două motive: odată, pentru că s-a specializat pe problemele lumii arabe (în calitate de corespondent de război în Afganistan și Irak), apoi - pentru că poartă cât e ziulica de mare (și de fierbinte) un turban arăbesc pe cap. Mie, ca ziarist de presă scrisă, mi-a revenit sarcina de a face însemnările în „Jurnalul de bord”, atribuție specifică secundului pe navele adevărate. Ceilalți și-au luat câte o
Agenda2003-29-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281266_a_282595]
-
persoane, în afara soțului ei... Ducând la piept Magna Carta, rostise solemn: Așa-i, nu poți să pui bază pe ele decât dacă ești pe năsălie, că autoritatea, în cazul ăsta-i sigură că de un bețiv, care te bate toată ziulica, abia aștepți să scapi... așa că pe declarația asta poți să pui bază, orișicât. Excepție: Sofica lui, precizase. Excepție, care nu putea decât să-i fie consoartă... Uitasem sfârșitul. Am citit în gând: Dată de mâna noastră, în lunca numită Runnymade
Magna Carta Apud Domine 1215 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10329_a_11654]
-
Recunosc că nu m-am gândit imediat la cei peste șaptezeci-optzeci la sută din copiii țării, cei de vârsta preselecționaților, care nu știu ce înseamnă grădinița și nu au nici perspectiva de a o ști, și care, dacă nu se scaldă câtu-i ziulica în colbul ulițelor lăsați de capul lor - păzesc bobocii pe toloacă în așteptarea amurgului când vor veni părinții de la tras sapa să le facă un borș... Nu m-am gândit nici la nerușinarea celor unu sau doi la sută dintre
Limba care trebuie reînvățată by Aurelia Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7536_a_8861]
-
umerii fetei și o călăuzi spre pragul unui coridor în care dispărură amîndouă. Julián își coborî privirea și se pomeni din nou cu Jorge. - Ea e Penélope, sora mea. Ai s-o cunoști. E un pic țăcănită. Își petrece toată ziulica citind. Hai, vino, vreau să-ți arăt capela din pivniță. Bucătăresele spun că e vrăjită. Julián îl urmă, ascultător, pe băiat, însă pămîntul îi fugea de sub picioare. Pentru prima oară de cînd urcase în Mercedes Benz cu don Ricardo Aldaya
Carlos Ruiz Zafón Umbra vîntului by Dragoș Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/11507_a_12832]
-
grup pestriț Sadedin își recită aproape urlând poemul. - Foarte frumos, îi spuseră într-un glas cronicarul și astrologul. - Eu pentru asta scriu. Să înflăcărez oștenii, strigă Sadedin și trase pe gât încă o dușcă. Sunt destui poeți care oftează câtu-i ziulica de lungă după paradis și floricele. Eu vreau să-i slujesc marelui padișah. Paradisul meu e războiul. Ajunseseră într-un loc necunoscut, unde oștenii vorbeau niște limbi ciudate. - Sunt caucazieni, spuse Mevla Celebi. - Cum ai zis? Vorbește mai cu viață
Ismail Kadare - Mesagerii ploii by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/6535_a_7860]