215 matches
-
mine, da așa, numa noaptea ne mai adunam de pe maidan. Și-odată tocma la Gara de Est, am ajuns, cu nebunu de Niculaie, și d-asta țiu minte că era iarnă. Că bătea vântu, și era un frig și-o zloată ! Și până să plecăm din Gară, zloata a trecut în ninsoare, mai știu io cât om fi stat ? Am stat ceva, că așa trenuri ticsite nu mai văzusem ! Atâția oameni pe scări, pe acoperișuri, unii numa-ntr-o mână, alții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
adunam de pe maidan. Și-odată tocma la Gara de Est, am ajuns, cu nebunu de Niculaie, și d-asta țiu minte că era iarnă. Că bătea vântu, și era un frig și-o zloată ! Și până să plecăm din Gară, zloata a trecut în ninsoare, mai știu io cât om fi stat ? Am stat ceva, că așa trenuri ticsite nu mai văzusem ! Atâția oameni pe scări, pe acoperișuri, unii numa-ntr-o mână, alții numa-ntr-un picior, alții-și scotea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
e ceva pe jos. Când mă apropii mi se pare c-ar fi rămășițele unui animal, dar a fost atât de nasol spintecat și zdrobit Încât nu se mai poate recunoaște nimic, e Împrăștiat peste tot pe trotuarul plin de zloată. Mă uit la cer, suspectând vechiul nostru amic gravitatea și apartamentele. Ăsta a fost probabil modelul de anul trecut a cărui zgardă a devenit puțin cam strâmtă și care a fost aruncat peste bord pentru a face loc unui pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o muzică suplă și cochetă. Afară, zăpada cădea pe înfundate. Se lovea de fereastră și părea să scrie pe geam litere care de abia se vedeau, șiroind cu repeziciune, ca niște lacrimi pe un obraz absent. Vremea transforma zăpada în zloată. Gerul își aduna zdrențele și apoi le împrăștia în dezordine. Ziua următoare avea să aibă chipul mânjit de noroi și fleșcăraie. Chipul unei actrițe netalentate după orgie. Era târziu. Într-un colț al bucătăriei, am pregătit pături și o saltea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o putere înfricoșată. Toate iernile trecute, toate nopțile umede de toamnă, toate înserările înșelătoare de primăvară la vânat, toate erau răzbunate. Mai ales simțeam că curge din mine jilăveala acelei ierni târzii de unde veneam, care-mi furișase în măduvă reumatismul zloatei. Înțelegeam că nu nimerisem acolo ca să înșir undițile pe marginea luntrii, ci ca să mă ardă și să mă curețe de iarnă soarele biruitor. Mi-am trezit luntrașul turtucăian, care dormita cu fruntea pe genunchi, și am pornit domol, prin florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
autobuz o femeie blondă, cu un aer trist și pierdut, a privit-o multă vreme, cu gândurile aiurea. Au coborât amândoi în Piața Romană. Ceva l-a împiedicat să meargă spre casă, a rămas în stație, făcând pași mici prin zloată. Au urcat amândoi în altă mașină, el după ea, nu știa încotro se va duce, nici dacă va merge până la capăt. Acum credea că știe ce vrea. Se uita la femeia blondă, ușor zgribulită în haina ei. L-a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sirenele la capacitate maximă. Vântul Îi Înfigea ace de gheață În față pe când Logan se forța să continuie. Asfaltul de sub picioarele sale era Înșelător, amenințând să Îl trimită de-a valma pe jos de fiecare dată când picoarele Îi atingeau zloata. Descoperi cu greu calea spre clădirea În care dispăruse Doug, sărind peste cele câteva trepte și izbindu-se de ușa de la intrare. În hol era liniște și frig, iar răsuflarea lui Încețoșa aerul. Pete Întunecate În jurul intrarilor de beton, trimițând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
vă ducem acasă? Ceva care fusese cândva un zâmbet Își făcu loc pe fața nerasă a bărbatului. — Îmi place să merg pe jos. Ridică o mână și făcu semn cu ea În jurul său, indicând trotuarele Înzăpezite și drumurile pline de zloată. Să-l caut pe Peter. Lacrimile Îi umplură ochii, curgând peste obrajii roșii. L-ați lăsat să plece! — Pe cine am... Dură un moment ca Logan să-și dea seama că vorbea de Hoitar. Domnule Lumley, el... — Trebuie să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Oftând, scoase mașina din șanțul de pe marginea drumului. Orașul era liniștit În timp ce automobilul traversa North Anderson Drive. Numai taxiuri și camioane de mare tonaj tăiau panglici negre paralele pe drumurile acoperite de zăpadă. Valurile de la roțile acestora - jeturi arcuite de zloată și apăraie - erau transformate În jerbe aurii de artificii de farurile lui Logan. Radioul poliției pocnea și huruia aproape Încontinuu: veștile circulau repede. Strichen era mort! Puștiul era-n viață! Watson fusese-n sutien și chiloți! Îl Închise mârâind. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o parte din pățaniile ei de când este În Italia, unde Îngrijește 24 din 24 ore o bătrână paralizată și cu maladia lui Alhzeimer. Vai de capul ei, săraca! 17 decembrie 2012 Și azi a trebuit să Înot nu doar prin zloată, ci și prin mulțimea năucă, alergând ca și mine să rezolve cât mai repede totul. O mare de mașini și de oameni frustrați că trotuarele și arterele rutiere nu sunt curățate cum trebuie, claxoane și buluceală la autobuze, cozi, cozi
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
Ci tu citești scrisori din roase plicuri / Și într-un ceas gândești la viața toată. // Pierzându-ți timpul tău cu dulci nimicuri, / N-ai vrea ca nime-n ușa ta să bată; / Dar și mai bine-i, când afară-i zloată, / Să stai visând la foc, de somn să picuri...“ Ne oprim aici cu transcrierea sonetului, pentru a conveni că primele două strofe au și creat o atmosferă afectivă, un amestec de abandon și nostalgie, care constituie chiar esența poemului. Mariana
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de la opritoarele de protecție din fața șoselei și netopită nici acum, frig și multă umezeală ascunsă deja printre hainele mele, cam ăsta era decorul unde actor principal eram eu, cel mai prost român plecat, sau francez întors, înfundat până la brâu în zloată, fornăind cu aburi mai abitir ca o locomotivă, undeva între calea ferată și șosea, nemaighicind silueta trenului în întuneric, disperat că prima mașină din noapte nu mă va lua și pe mine către București, pentru că tocmai s-a dus, rămînîndu-mi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
din timp în timp, cu mâna lui fină străbătută de vinișoare, teancuri de bancnote mari, albăstrii, cu chipul filigranat al unor împărați bărboși, maiestuoși și necunoscuți, pe care le arunca în sus. Zbaterea lor de păsări rănite era urmărită până în zloata uliței, pentru a fi apoi aprig revendicate și sfârtecate de mâinile copiilor, în bucățele mici și lipsite de valoare. Toți mahalagiii ieșeau în stradă să urmărească acest început de ritual de împerechere între Dimitrios, veneticul cu apucături și gusturi de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
nevastă. Buhuhù, uhù, de zor Și-înc-o dată, prin mosor, Doar i-o da mai mult îndemn Coadei lingurii de lemn (Lemn de leac) Doar l-o-ntoarce berbeleac, Doar l-o duce vălătuc Pe ibovnicul uituc! Fluturai la vânt făină, Zloată se porni, haìnă; Aruncai și cu pîsat, Pâclă deasă s-a lăsat; Presărai atunci mălai, Și tot cerul îl spălai, Doar pe plai Cât un scai Mai juca un nour mic Zgriburit și de nimic; Luai din sân tărâțe coapte
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
viforul în trâmbe de-omăt vrea să-l îngroape. Dar, uite, munci de iarnă te leagă de colibă Și nu-ți dau timp s-adulmeci nici aerul de-afar'; - Necum s-alergi pe drumuri, când viforul hoinar Te-nșfacă dârz și zloata sumanul îți îmbibă. Lăsai să treacă gerul; apoi, un lung pomelnic De zile înmoinate când fiecare sloi E-o lâncedă clepsidră; când neguri grele, ploi, Dospesc încet pământul călâi, dar feciorelnic. Un strat lăptos de aburi mai stărui pe zare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
simultan. Al lui Leigh suna așa: Cumpărături cu Adi de ziua ta! Vb. mai târziu; al Adrianei era ceva mai concis: Dacă vrei cadou, du-te acasă. Emmy oftă, îi mulțumi portarului și porni prin frig pe drumul plin de zloată, spre Perry Street. Era vineri, într-o seară rece și umedă din februarie, și, cu toate că abia aștepta să facă un duș, Emmy evită timp de aproape două ore să se întoarcă în apartamentul ei gol, găsind mereu câte un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Și dacă o să aibă chef, poate că o să comande și niște brioșe de la Max cu livrare la domiciliu. Când ajunse în fața blocului și porni pe scări târșindu-și picioarele, era fleașcă de sus până jos: părul de la ploaia înghețată, picioarele de la zloată, iar părțile ei intime de la aplicații suprazeloase de lubrifiant medical. În cutia poștală nu găsise nicio felicitare de ziua ei de naștere și niciun pachet în fața ușii. Nimic. Își zise că, totuși, mai este o zi, că dacă n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
unul mic și mustăcios, beat pe trei sferturi, spune domnu` tot domn, până la sfârșitul lumii... Măi, Sandule, știi vorba aia, dacă beau, să beau destul, dacă mor, să mor sătul? Aplic-o În compania noastră, te susținem prin frig și zloată, prin căldură și praf, prin apocalipse și vremuri tracasate! Gore, ascultă-mă pe mine, când o face Dumnezeu harșt ne ducem pe copcă, unii cu picioarele Înainte, alții În somn, unii beți - privește sugestiv către Gicu, dar acesta nu observă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
că în ciuda abstinenței mele din ultima vreme, eu sunt mult mai civică decât ei și ar trebui să fac mai clar acest lucru. Nu cred că putem pune toți rahat pe clanța democrației tot timpul și să mai ieșim din zloată. Mi-a plăcut o idee a lui Camus: nu cred în umanitate, dar cred că unii oameni, prin excepție, sunt capabili să-i tragă spre ceilalți spre progres. M-am întrerupt ca să dau telefon acasă. Cred că încep să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am suportat obrăznicia. Auzi, să stau eu la coadă zile întregi sau să găsesc relația la unt și la hârtie de șters curul și la vată pentru muieri, că domnu’ Costică n-are timp! Culmea, culmea! Așa că stau aici, în zloată. Aștept să vină cămila pe roți. — Ai și avantaje, nea Gică. Mai întâlnești un om, mai vezi lumea. — Ei, nu-i de glumă, cum zic. Necazuri, necazuri, nici unul ca mine nu se mai descurcă. — Dar ai și clipe plăcute, nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
violență. Cloșardul este scos din pivniță Într-o pătură jerpelită și, Înainte ca trupul lui să fie vârât În duba parcată lângă rigolă, o carte cu coperțile vișinii și două caiete cu sârmă, alunecă din pătură, pe trotuarul plin de zloată. Spectatorii ies din cinematograf, comentând gălăgios, filmul pe care tocmai l-au văzut, și călcând peste ele, până când se vor face una cu zăpada moale și murdară ce acoperă orașul. -Ca și cel de azi dimineață, pare mort de frig
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Vânt și dor Elena Marin Alexe Bate vântu-n ram de nuc Răvășind grădina toată Nu știu calea s-o apuc Peste tot e numai zloată Bate vântul printre vii Biciuind fără de milă Plâng butucii goi pustii Lapovița-mi face silă Bate vântul răscolit Alungând toți trecătorii Porțile au amuțit Sus pe cer se-nchină norii Bate vântul bate rău Crengile se crapă moarte Apa-ngheață
V?nt ?i dor by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83334_a_84659]
-
din plutonul doi. ― Bine. Sunteți liberi - a vorbit comandantul, cu undă de zâmbet în colțul gurii umbrite de mustața bogată și destul de înspicată.... Cei doi au salutat scurt și, cu un stânga-mprejur rapid, au ieșit... Locotenentul pășea apăsat sub zloata care începuse să curgă. Dumitru călca cu teamă parcă, gândind: „Cum să-i povestesc eu locotenentului așa o întâmplare, când nu i-am spus nici tatii sau nevestei vreun cuvânt despre asta? Am să văd dacă ofițerul mă întreabă și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sau nevestei vreun cuvânt despre asta? Am să văd dacă ofițerul mă întreabă și vrea să-i povestesc... Dacă nu, atâta pagubă să am...” Când au ajuns pe culoarul cazărmii, locotenentul și-a scos chipiul și l-a scuturat de zloată. Apoi, cu gest obișnuit, și l-a așezat pe cap, dar l-a tras mult pe frunte, încât abia i se ghiceau ochii. S-a întors spre sergent: ― Mâine ce zi e? ― E duminică, domnule locotenent. ― Atunci, după masa de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
aruncă o privire manechinului de la Mica publicitate În speranța că stridența până la macabru a anunțului cu vânzarea de organe se va estompa. Dar nu! Ochii erau la fel de reci și de inexpresivi ca ecranul ordinatorului din ultima generație. Afară Însă, În zloată și vânt, lucrurile se limpeziră pe dată. Textul cu pricina nu mai avea nimic grotesc. Se armoniza perfect cu cenușiul străzii și al blocurilor care Închideau piața cu oameni care lipăiau În mâzgă, cu pereții umezi ai Restaurantului București, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]