248 matches
-
și se otrăvea cu țigări chinezești, de alea cu doi cai cambrați pe pachet. Noaptea deschidea ferestrele și vorbea până la ziuă cu bunică-sa, venită pe străzi lăturalnice din cimitir. Dimineața, când mă trezeam, prima grijă era să vărs în zoaiele din lighean jumătate din sticla de vin și s-o umplu la loc, cu apă. În rest, scriam povești, citeam despre Winettou și Old Shatterhand, păzeam poșeta roșie în care se găseau ultimii bani ai casei. La școală nu mergeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe doi pereți, lemnele stivuite, și-ntr-o parte, cărbunii - la ce să mai faci foc când n-ai nici un-să te miști ? Bufetul vechi, cu ușile căzute din balamale, borcanele mari de gogoșari, sacii de cartofi, cratițele, găleata cu zoaie... Se-nvârte printre ele și-și vede de treburi, până ăluia i se urăște și tace. Doar atunci intră și ea în cameră, se-apleacă gemând, înfundă soba cu cărbuni bine și lasă jos ușița deschisă : că el - nicio bază
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
putea nici să înghit o dată ! Totuși, cum de puteam acum zece cincisprezece ani ? Era mai slab mirosul casei ? Nici nu mi-l mai amintesc, mi-amintesc mușamaua roșie, tăiată cu cuțitul, ici și colo, lemnele stivuite în jurul bufetului, găleata de zoaie trasă decent într-un colț și acoperită. în rest, rafturi, cărbuni, îngrămădeală. Atunci ? Era mai slab mirosul ? Eram eu altul ? — Haidi-atunci să vezi ce frumos îmi crește florile ! Haidi, să-mi vezi și zmeura... P-ormă, mergem să stai în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
umbra nucului, ori de lumina mierie alunecând durduliu, ca la Sadoveanu, pe „tăpșanele prăvălatice“, pe atât de tare am ajuns un rob al îngenunchierilor auditive din preajma Paștilor. Atunci, la țară fiind, mi se bulucesc halucinant în auz cucii, mierloii, cinte zoii, prigoriile, lăstunii și rândunelele, plus piuitul puilor de curcă din ogradă, clopotele și toaca bisericii din deal, lipăitul pisicilor în tava cu lapte, scârțâitul carului, rotirea linguroiului în ceaunul cu mămăligă, ca să nu mai spun de îmbătătoarele ore ale vipiei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mă va susține în Cameră. Zoe îți mulțumește de mii // de ori, era și ea dezesperată, căci eu am primit îndărăt un plic trimis mie de Roșiu și acuma nu-mi puteam închipui ce să va fi întîmplat cu suplica Zoi[i]. Eu, scumpul meu, mă mut cel mai târziu la 1 noiembrie, când voi avea atâta bucluc și necaz că mă îngrozesc de pe acum. Cu aceste te sărut, te sărut, te sărut și te mai sărut, petit Bebe a moi
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ziua, le foloseau noaptea. În zori, le goleau. Pe unde? Pe unde se putea, mai rapid și mai pe neobservate: unii pe lângă garduri, alții pe lângă ziduri,care pe marginea aleilor, care, direct, prin curte, azvârlite, pur și simplu,ca niște zoi. Lucrul a mers,în felul acesta, cât a fost,încă, o bucată de iarnă. După desprimăvărare, brânza s-a împuțit. Și s-a împuțit, rău de tot, după ce timpul s-a încălzit de-a binelea. Pe măsură ce vremea se încălzea, Coada
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
creadă. Mai ales când am să le spun c-ai cotrobăit prin casa mea de bani. — Ce s-a-ntâmplat? întrebă Darlene din spatele micii cortine. — Singuru’ lucru-n care am cotrobăit p’aci i-o găleată cu apă plină de zoaie. — Să vedem dac-o să mă creadă pe mine sau pe tine. Poliția este deja cu ochii pe tine. Nu lipsește decât să mai afle câte ceva despre tine de la un vechi prieten de-a’ lor cum sunt eu. Pe care dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
prin sat după Enkim. Era Încă la femeia aceea care Îl luase aseară - stăteau amândoi cu capetele băgate Într-un fruct din acela, mare, dulce și zemos, cu coajă groasă. Mâncau și mormăiau și iar mâncau, cu fețele pline de zoaie și de sâmburi. Se plăcuseră atât de mult unul pe celălalt Încât ajunseseră doi proști. Doi, mi-am spus și am ridicat În sus două degete. - Hei, Enkim! Vezi că plec, i-am spus. Nici că m-a auzit. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
prea multă untură. I-am făcut Runei semn să stea locului și am luat-o Înainte, târâș. M-am strecurat printre trunchiuri căzute de copac, m-am făcut una cu mușchiul de pe jos, m-am cufundat În băltoace pline de zoaie și, după o vreme, i-am zărit. Așteptau. Pitiți pe după copaci, ghemuiți de-a lungul unei viroage sau Îngropați În frunziș uscat. Tot atunci am auzit și apa. Într-adevăr, era volburoasă din cale afară. - Hai, c-am văzut cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
crăpate, pungi, înghețat bocnă, pământul nu poate primi și nu poate ascunde nimic și până la vară când or răsări buruienile, istoria se oglindește mai departe în geografia patriei. Femeia care învârte în mămăligă trage ceaunul de pe foc, apucă găleata de zoaie și crăpând ușa, o zvârle în șănțulețul de scurgere săpat printre câteva lespezi. Firișorul argintiu de gheață de pe fundul șanțului e înecat de viitura care pornește la vale câteva capace de plastic, ghemotoace de praf cu fire de beteală, coji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
puloverul de la tine e super! Hai să mâncăm! Muntene, da’ câte ai luat, tată!... De-abia pot să nu râgâi, e vineri, am băut un pic, am luat autobuzul și am lăsat mașina la firmă; i-am dat lui nea Zoaie merele glazurate și s-a bucurat, a zis că nu-i nici o problemă, și șeful își lasă mașina peste week-end, i-am dat și lămâile, să le ducă lui nepotu-său, a fost și mai bucuros. Înainte să plec de la chermeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în jurul lor. Bani, bani, bani. Or să-ți prindă bine, ascultă-mă pe mine, asta este mană cerească, dar trebuie să-ți revii. Din viața asta, din vise, din haosul în care te-ai aruncat ca într-o baltă cu zoaie. Chiar crezi că va înghiți cineva, ca pe o gălușcă pufoasă, povestea abracadabrantă cu agentul imobiliar? Noi, eu și tu, știm unele amănunte, he, he, însă nu au nicio relevanță într-un anumit context, trebuie să îmi dai dreptate. - Predau
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
n-ar mai fi ieșit din casă, dar Înăuntru era blestematul de televizor, toată omenirea avea intrusul În casă, un fel de cutie a Pandorei, cum deschideai se revărsau peste tine, parfumate, ambalate, legate cu fundițe, toate relele lumii, veneau zoaiele cascadă, În rugăciune ori la biserică doar să fugi, să te apere Sfîntul Gheorghe de balaurul din odaie. De balaurul din mine să mă ferească, pentru că eu pornesc nenorocita de cutie! ar fi putut să spună Antonia. Stătea ore În
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mașini, Înjunghiați, Împușcați, arși, spînzurați, tot aia, nici sinucigașii nu mai impresionează, nimic nu mai e Înfiorător, Berg; meciurile, da, meciurile ne mai fac oameni, goooooooooooooool, ce vid, Doamne! - culmea, un gol Înscris de la centrul terenului mai curăță creierul de zoaie, Însă nu-l purifică, Berg, doar Îi administrează niște impulsuri; motocicleta, Berg, motocicleta, trepidațiile mai desprind din sosuri, trepidațiile, viteza, nu pricepi, Berg, nu ai condus o motocicletă niciodată, Berg, tu ai o mie, milioane de rețete de sosuri, sînt
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și înființă cu iubita din tinerețe, a poetului impunător, la poartă. Iar pe asta, într-adevăr, Sinistratul, din ură și înverșunare, o vlăgui toată noaptea, drăgostind-o în reprize lungi și cauzatoare de febră musculară. În pauze, împroșcînd-o cu majoritatea zoaielor reproșurilor pe care, în restaurant, ar fi dorit să le zvârle în obrazul poetului bețiv și impunător, dar care nu îi veniseră pe limbă atunci. Toate iubitele poeților români, auzindu-i numele, se îmbujorau, îl căutau, își luau lumea în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și-l făceau să se miște dintr-un colț al altuia al cabinetului, c-o nemaipomenită nervozitate și repeziciune, tropăind. Îmi zice: Răspunde dumneata Predolene, spală-te pe cap, că-i resortul tău. Ridică receptorul și, prin oricâte căldări cu zoaie și suldămi de mumă te-o scălda, pentru numele lui Dumnezeu, dumneata îmbunează-l și răspunde-i că da..." Era prea emoționat că păstrează legătura cu capul sectorului și părea că, în curând, o să moară de inimă. Mie-mi transpiraseră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pridideau cu controlul. În ferestrele mari, închise înr stinghii murdare de nuc, cu drugi ruginiți, împletiți peste geamurile oarbe ale abatorului, ardeau lumini puternice. Parlagiul intră în hala încăpătoare, cu șine de fier pe jos. Deasupra, pe pietre, rămăsese un zoi lipicios, vânăt, adunat din scursorile sângelui și resturile de vite. Vagoane lungi, pe rotile, scârțâind, treceau mormănite cu jumătăți însîngerate, aruncate la întîmplare, una peste alta, împinse de oameni cu fețe dușmănoase, bărboși și crunți, având șorțuri de piele dinainte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întorceau beliți, chiori, șchiopătând. Nu se mai arătau multă vreme. Trăgeau să moară. Nu le mai priau nici oasele, nici măruntaiele de la măcelării. În iunie, cățelele gâfâiau la umbră și așteptau să nască. Când fătau, muierile le înecau plozii în zoaie. Câte șase făceau, pestriți, orbi și grași. Dacă mai scăpa câte unu-ldoi, s-apucau să sugă țâțele roșii și 213 pline. Atunci nu te puteai apropia de ele. Rânjeau colții și se dădeau la picioare. Într-o vară îi apucase
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Toate colțurile erau rotunjite, încât nu-ți puteai strivi tâmpla de nicio muchie. Nu ni se dădeau tacâmuri, trebuia să lipăim mâncarea ca animalele. Și ne puneau să facem chiar așa, așezați în patru labe, să ne afundăm gurile în zoaiele turnate în chip de mâncare. Puteai să refuzi. Dar refuzul te silea la o nouă umilință. Cei ce refuzau să mănânce erau ținuți cu gura deschisă ca să li se toarne pe gât zeama fierbinte. Iar după aceea, cu gâtul numai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cruntă exploatare a omului de către om". Și așa, cum românul care se respectă în materie de istorie, nu face nici un fel de economie la detergenți și înălbitori, și de la negru complet, istoria anilor 20-30 a fost albită din greu, toate zoaiele, rapănul și mizeria unei epoci revolute, au fost curățate, lustruite pieptănate, de-ai fi crezut că pe atunci într- adevăr curgea laptele și mierea pe toate drumurile. Au trebuit să mai treacă, nu pe lângă noi, ci direct peste noi, două
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cu un scop precis, de a șterge o parte din necazurile de peste zi și a le îneca într-un pahar de vin, laolaltă cu alți bărbați. El putea fi văzut câteodată la o bere, doar la chioșcul mic înconjurat de zoaie și cotoare de mere mucezite, de lângă gară, sprijinit de unul din copacii scunzi, ornamentali, privind la țăranii veniți din satele din jur cu treburi la oraș, ciocnind halbele de bere stătută și acră, scuipând capete de țigări gălbejite în mâzga
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ce era românesc, mai ales în faza sa incipientă (Gheorghe Gheorghiu Dej). Comunismul a fost în stare să stoarcă din ființa națională tot ce era mai urât. Mizeria umană plutea la suprafață, strângându-se în bălți de nomenclaturiști. În această zoaie, s-a născut o caracatiță hidoasă care și-a întins tentaculele peste întreaga țară. Purta pe brațele sale nemernici frustrați pe care i-a așezat în fotoliile puterii de unde s-au apucat să dărâme edificiul românesc. De pildă, colectivizarea și
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
părăsire; părăsit; peisaj; de pescuit; cu pește; fără pește; pietre; plouă; probleme; puritate; rău; rece; Republica Moldova; sat; scăldat; la scăldat; seacă; spurcată; static; stuf; stufos; suferi; supărare; toloacă; tristețe; a uda; urăsc balta; urît; urîtă; uscată; verdeață; viață; viețuitoare; vomă; zoi (1); 794/144/54/90/0 ban: avere (109); monedă (101); leu (40); bogăție (35); putere (24); valoare (21); muncă (16); avuție (12); bancă (12); bogat (11); lei (11); hîrtie (10); mulți (10); aur (9); nevoie (9); necesitate (8); portofel
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Dacă moare cineva (vreo rudă, mai ales), bărbații umblă cu capul descoperit, iar femeile, cu pă rul despletit. Se zice că dacă gîrla* cefei la cineva este adîncă, acela este mare mincinos. După ce te-ai spălat pe cap, varsă îndată zoile, căci, tremurîndu-se pămîntul, îți va tremura capul cît vei trăi. Se crede că nu este bine ca un om sănătos să-și puie capul sub Evanghelie, c-apoi desigur s-a îmbolnăvi. Cînd auzi tunînd întîia oară primăvara, să te
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
doua zi, fiindcă „eu m-am gă tit de toa te“. Vi no vați de pre lun girea termenului apar ceilalți, pentru că nu se ocupă suficient de repede și de bine de toate cele necesare. După ce la u dă grija Zoi ței față de nepoata sa, Safta Otete le șa nu schimbă imediat foaia și îi spune ver de în față ce are pe su flet: „nepoata du mi ta le să nu so co teas că că voi face nunta până
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]