406 matches
-
Voichița, singură, încremenită în mijlocul încăperii, cade în genunchi, sughite. Zăgazul lacrimilor se rupe: Sfântă Fecioară, ocrotește-l, bolborosește ea, ocrotește-l... Buciumul de adunare îi acoperă ruga... 6 Podagra și ciuma Luminiș în pădure. Pe cărare, în marș forțat, cu zornăit de pinteni, apar boierii-oșteni, cu hatmanul Șendrea în frunte. Sunt înzăuați, cu platoșe, scuturi, coifuri, săbii, buzdugane tot harnașamentul de război. Fiecare poartă în spinare pe lângă cucura cu săgeți și un sac legat cu sfoară un fel de raniță, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
din turn, ciuciulete, cu o velință în cap, se nevoia să scruteze zarea prin ploaie și negură, de unde se apropia în galop un pâlc de călăreți. Un corn mugi răgușit în turn, dând de veste că Domnul se apropie. Lanțurile zornăiră și podul scârțâind coborî cu zgomot, deschizând peste șanț drum spre cetate. Ștefan intră primul și tropotul galopului răpăi ritmat pe blănile podului. O duhoare de hoit îl izbi în față și ridică ochii de unde venea putoarea. Alături cu poarta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
luă rămas-bun de la femeia Înlăcrimată și dădu să plece. În timp ce se Îndrepta spre ușă, ochii lui ageri vă zură o draperie care se mișca ușor. Își continuă drumul și, de În dată ce ieși, se opri, pășind pe loc și zornăindu-și pin tenii ca și cum s-ar fi Îndepărtat. Apoi căută cu ochii de jur Împrejur și descoperi ușa ascunsă sub draperie. Trase fulgerător draperia, deschise ușa din spatele ei și se po meni Într-un budoar tapițat cu aceeași mătase vișinie
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
pe care umezeala Înflorise straturi groase de mucegai. Auzi pași apropiindu-se și-și spuse: „De data asta s-a sfârșit Într-adevăr totul.“ Apoi auzi o bufnitură, ca și cum un corp omenesc s-ar fi prăbușit la pământ, și un zornăit de chei. Dincolo de gratiile care despărțeau temnița lui de galeria lungă și Întunecoasă, văzu o siluetă Înaltă, ușor adusă de spate, Învăluită Într-o manta largă cu glugă. — Tu ești pietrarul cel străin? Întrebă umbra, Încercând să deslușească În Întuneric
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lor cântecele pădurilor; toamna a stropit în zori cu aur pomii din grădina mea; toamna rumenă cu flori roșcate în păr; aur vișiniu de toamnă; aracii poartă ranițe de stuguri în spinare; frunzele dorm amețite de fierbințeala vinului; viile-și zornăie grelele salbe; zăceau pe tava de argint a brumii; amurgul se întoarce prin stugurii brumați; toamna picură pete ruginii peste pământ; a acoperit mestecenii și arțarii cu galben de lămâie; copacii au primit veșmântul de aramă; copacii cu ramuri ostenite
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
colaborarea și comunicarea au putut face ca lat. granum să se fixeze în română cu sensul și forma grâu, și nu trebuie să inventăm în latină un ascendent pentru grăunte, în albaneză unul pentru grunz și o onomatopee pentru a zornăi. Limba română, ca de altfel toate limbile, și-a elaborat singură cuvintele, iar asemănările cu alte limbi arată, de cele mai multe ori, unitatea și continuitatea limbajului uman: alb. grurë „grâu”, sl. zerno „grăunte, cereale”, germ. Korn, „grâu, secară”, iar cu l
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
136 Vrancea, 136 vraniță, 136 vrednic, 137 vrej, 129 Vucova, 57 Vucșor, 57 Zamolxis, 140 zară, 134 a zămisli, 99 zău, 139 zeamă, 99 zemnic, 141 zer, 134 Zeus, 139 zgău, 105 a zgâi, 105 ziuă, 143 zori, 97 a zornăi, 127
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
tot eram bună. Visam numai lucruri plămădite buimac: tai găina și burta ei e o casetă plină de figuri de șah, dar roșii și albastre în loc de albe și negre. Sunt foarte uscate și tari, ar fi trebuit să le-auzi zornăind pe când găina încă alerga prin iarbă. Scot figurile de șah din burtă și le-așez după culoare pe două rânduri. Există un singur rege, care se împleticește, se înclină. E verde, însă în timp ce se înclină devine roșu. Îl țin în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de tavan, lumini violete îmbăind fiecare perete și un stroboscop în foaier. Un prieten, artistul Tom Sachs, concepuse cutia mare din mijlocul camerei de zi, zbârlindu-se și mârâind la oricine se apropia. Prin difuzoare fixate în exterior se auzea zornăit de lanțuri, ca de altfel și gemete și râsete foarte autentice ale celor morți. Stafii din hârtie albă creponată unduiau prin copaci, iar dovlecii complicat sculptați și viu iluminați punctau poteca pietruită ce ducea spre casă. Și cu toate că era vorba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
interesele în „Bazinul Carpatic”, sintagmă scumpă revizionismului unguresc, vezi că denumirea acoperă geografic Ungaria Mare, atât de mare încât ungurii rămân minoritari în teritoriul cu pricina. Că avem, cu îngăduința organelor noastre de siguranță națională, o gardă maghiară care-și zornăie pintenii în Ardeal și un Lásló Tökés, vicepreședinte în Parlamentul European, pus să apere interesele României, vin să ne spună că nu prea are valoare intrarea ta în NATO și în UE. Dacă, după ce ai intrat în aceste organisme, te-
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
la gură și trase un fum. Apoi scutură scrumul, lovind cu degetul arătător, o singură dată, suportul de lemn, lăsând fumul să se ridice încet către tavan. Fotoliul este plasat în mijlocul camerei, iar femeia se așază mai bine (mărgelele lungi zornăie, dar sunetul este aproape catifelat, plăcut la auz), apoi scutură din nou port țigaretul în scrumiera așezată în stânga sa, pe o măsuță cu un singur picior și îndreptă privirea către unul dintre tablourile care ocupă un perete al camerei. O
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și Ionela un an fast, cu multe împliniri și satisfacții! Tăcu, cu același zâmbet îmbujorat și misterios pe buze, și îi contemplă pe Ionești. — Dar voi ce făceați acum 20 de ani? întrebă el, curios, cu glasul lui nazal, inconfundabil, zornăindu-și gheața în pahar. Domnul Ionescu își frecă nasul, meditativ. — Ehe... Acum 20 de ani eram deja în câmpul muncii. Fă ceam facultatea la seral, ca să mă pot întreține, pentru că ai mei nu aveau de nici unele... De asta am și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
camera întoarsă cu fundul în sus, îno tând printre bagaje și urându-se de moarte. I se părea că ziua de 1 Mai 1975 nu va mai trece niciodată. — Dar de ce te-ai simțit atât de mândru? întrebă Codrin Neacșu, zornăindu-și mai tare gheața în pahar, cu privirea în continuare lipită de obrazul îmbujorat al Clarei. Până la urmă, ce mare scofală să mergi la mare câteva zile, de 1 Mai! — Pentru că a fost un angajament pe care mi-l luasem
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ăla. Era o fată, țin minte, ne-am crucit cu toții, normal, când am văzut-o. O inconștientă! Clara își simțea obrajii arzând și capul bubuind. Se uita de jur împrejur, nemaiștiind unde se află. Vedea un bărbat rumen care-și zornăia înfiorător gheața în pahar, sfredelind-o cu o privire bădărană, un alt bărbat care își mișca întruna maxilarele și pe bărbia căruia se prelingeau grețos un strop de salivă și un strop de vin roșu și căruia totul i se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
recucerească mai târziu, îl opreau să ucidă -, așa că pleca resemnat și aproape niciodată nu se mai întorcea la acea femeie, care rămânea parcă în mod implacabil legată de bietul lui vehicul. Acest lucru era de nesuportat, ca și cum i-ar fi zornăit pe șira spinării un milion de clopote grele. Ar fi vrut din tot sufletul să întâlnească o femeie care să-l iubească dincolo de înfățișarea lui, pentru ceea ce era el, ca pelerin prin sângele muritor. Și uneori credea că existase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
tare: "Așa ți-au spus ție, ditamai cadru' universitar, la anii tăi!?" Da, așa mi-a zis, personal, dom' director Ciucurel, în numele întregului serviciu administrativ." "I-auzi, porcu' ordinar!" Fornăi de nervi și-și aruncă brațul drept înainte făcând să zornăie pe încheietura-i ciolănoasă cele câteva zeci de brățări metalice: "Nenorocitu' ăsta ar trebui pus la punct neapărat. Da' neapărat, auzi?" " Cine să-l pună pe-ăsta la punct?", se încruntă Băși. Are un tupeu ce nu s-a pomenit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
față. Apoi se încruntă, într-un efort demonstrativ de aducere aminte. În cele din urmă, dădu din cap, înțelegând, chipurile, la ce anume se referea amicul: "Aaa! Ciușmeaua?" "Păi, da, cișmeaua..." "Gata? Ești hotărât pă treabă?" "Și normal!", făcu Petrică, zornăind din sacoșă. "Ce, am cărat toate sculile dăgeaba? Am venit la o lucrare, nu?" "Bine, dom'ne. Uite, ciușmeaua e după tufișu' ăla marile dă măceș, cum mergi pă aleea spre clopotniță. Da' ce, n-o știi tu?" "P-aia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
închid încet dar implacabil, prinzându-l ca în clește. În mod ciudat, nu simți nici o durere. O lacrimă se prelinse ușor pe la colțul ochiului care se închidea, căzu pe pământul care chircindu- se puțin, scoase acel zgomot metalic, acel nesuferit zornăit de tinichea. Se zbătea să iasă din strânsoarea pleoapei, vru să strige dar strigătul rămase agățat undeva prin gâtlej. Iar zornăitul acela se auzea din ce în ce mai tare... - Mihule, trezește-te măi bărbate, ce dracu dai așa din picioare? Măcar de ți-
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
plângă. Încercă, la luciul potolit al stelelor, să deslușească până departe liniile drepte, paralele, care luceau stins, tainic, nevinovat... Îl duru ochii de sforțare și renunță. Se întinse apoi în iarba înaltă de alături, pându-și mâinile sub cap. Un pinten zornăi scurt, prevenitor parcă, și-i aduse în amintire visul pe care-l avusese mai înainte în această seară. Nu era prima dată când visa așa ceva. Prima dată visase acest vis foarte departe de aici, acolo unde doar stelele și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
acoperită cu un lăvicer țesut în casă. Spuse cu asprime: „Aici ai să dormi de acum, și ca să nu-ți mai treacă prin cap mai știu eu ce idei, dă piciorul încoace”. Lanțul de oțel, legat zdravăn de laviță, zornăi și se încolăci pe glezna băiatului, mânuit de tatăl său care era acum parcă preocupat de un lucru ceva foarte important și nu mai zicea nimic. Încuie lanțul la capăt cu un lacăt apoi trânti sec ușa trăgând pe dinafară
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
fost puse în circulație primele monede de aur longobarde, având imprimate pe o față o stea cu șase raze strălucitoare, și pe cealaltă, o cruce latină și numele lui Rotari. Când i s-au adus regelui primele monede, le-a zornăit în pumn încântat și mi-a spus: - Ți-l amintești pe Marcello și ceea ce ne-a spus atunci? Ei bine, acum n-ar putea să-mi mai spună că un rege nu e rege adevărat dacă nu bate monedă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Cordella. Boadicea, Conwenna, Estrild, Gwinefrid, Ignoge, Cambel 63, Punînd în lanțuri Pruncii Ierusalimului în temnițele Babilonului; Se joacă-n față Oștilor, în fața cîinilor de vînătoare ai lui Nimrod, 65 În timp ce al Luminii Prinț e pe cîmpia Salisbury printre Pietrele Druide. Zornăind, de diamant 64 lanțurile și cîrligele ridică minereul, În grămădiri ca niște munți care-s vîrîte în cuptoare, și-nchiseră cuptoarele Și le pecetluiră pentru un timp și timpuri; în asta vreme Miazănoaptea suflắ din Foalele înnourate, la fel ca
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
uscat copii vînduți sînt pentru-ndeletniciri Ale cumplitei trebuințe, trudind mereu noapte și zi pînă ce, viața lor 15 Toată fiind stinsa, luat-au chipul nălucii în sumbră deznădejde; Și miriadele de sclavi, duși în corăbii,-împovărează-adîncul răsunînd dogit, Si zornăind de lanțuri; Universala-Împărăție geme. Și poruncí Fiilor săi ca să zidească-un Centru în Străfund; Și Urizen întîia Piatră-o puse, si toate miriadele-i 20 Clădiră-un templu după al omeneștii inimi chip. Și-n partea dinăuntru-a Templului, lucrare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
deslușit un glas stă într-un butoi la păstrare deasupra catargului dar noi împungem cu setea noastră marea vocea femeii mele se culca peste vocea mea și împreună într-un suspin de despărțire dacă seara în timp ce afară în vînt catargele zornăiau și butoaiele serii se hurducau rostogolindu-se către casă Undeva foarte jos soarele lumina și eram atît de eu însumi încît puteam să citesc pe un cadran fără cifre și ace și puteam să-mi las gesturile și mișcările în
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
îmbrăcat în pijama în fața blocului și joacă table. Aproximativ în felul acesta își folosesc libertatea - în scris - cei mai mulți dintre componenții grupului de la Tescani. Cartea începe cu o descriere - bineînțeles, liberă - a ceea ce simte o fată când crește: "Crești: [...] mărgelele/ îți zornăie la gât, fundul, pulpele se lăfăie pe moale,/ un fulguleț rătăcit te gâdilă pe la nas,/ cineva te strigă, prin ușa închisă auzi cum - continui să crești/ printre haine parfumate, ca un cuc te cam plictisești te cam/ pipăi - pe sub plapumă
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]