314 matches
-
că președintele consiliului se poate opune lui Ozenfant. Liftul se umplu și ușa se închise. „Saloanele“, spuseră vocile. „Căminul Q pentru lipitori“, „Clubul buretelui colector“. — Clublul personalului, zise Lanark. — Al cărui personal? întrebă liftul. — Al profesorului Ozenfant. Liftul începu să zumzăie. Cei de lîngă Lanark tăceau, dar cei care stăteau mai departe șușoteau între ei și-i aruncau priviri. Ușa se deschise și sunetele unui cîntec vienez de dans pătrunseră în lift. Am ajuns, doctore Lanark, spuse liftul. Intră într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înhămară la el cu niște curele legate de osie, apoi porniră; Boab și fata împingeau și Thaw alerga pe lîngă ei. Așa coborîră repede strada. Trecură pe lîngă vile cu garduri vii din mălin negru, pe lîngă o termocentrală ce zumzăia în spatele unor plopi, pe lîngă straturi de lăptuci ca niște trandafiri verzi și sere care străluceau în lumina amurgului tîrziu. Trecură printr-o poartă dintr-un gard ruginit și urcară pe o cărare de zgură, printr-o junglă de urzici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că toți ceilalți dansau fără să se atingă. Lanark dansă pe sunetul mai lent degajat de cameră, al cărei singur zgomot era conversația. Ascultate laolaltă, toate conversațiile sunau ca o cascadă care sporovăie într-un lac, transformînd orchestra într-un zumzăit de insecte înfierbîntate. La început, ceilalți dansatori se loviră de el, dar mai tîrziu se traseră la marginea ringului ovaționîndu-l și aplaudîndu-l. Orchestra lunecă smucit și se opri, iar cealaltă Joy se desprinse și se alătură mulțimii. El o urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o asemenea nenorocire! intonă guvernatorul de parcă ar fi cântat un imn. ― Nu huli! Nu-ți folosește la nimic! Nu mă poți înjosi pe mine jignindu-l pe Sfântul Augustin. ― Dar spun exact ceea ce gândesc. Fiindcă, știi, o altă întrebare îmi zumzăie în minte. Cum se face totuși că oamenii ăia au făcut gripă? De unde au luat-o? Asta ori e o neîndemînare groaznică din partea voastră, ori e o încercare la care vă supune Sfântul sau poate chiar Dumnezeul vostru. Gîndește-te la
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o asemenea presupunere! ― E treaba mea să fac presupuneri. Le spun inspirații divine. Aloim tăcu. Abatele îl lăsă să se cufunde în amărăciunea a ceea ce el credea că e o înfrîngere și, când simți că liniștea din încăpere începea să zumzăie, vorbi încet, dar cu glas aspru. Avea să îi acorde lui Aloim o șansă. La urma-urmei, Mariile nu erau cu nimic mai bune decât tânărul lui amant pentru a-i succeda la conducerea Abației. Îi spuse că avea să îi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în așteptare câțiva cercetași. Valea era atât de adâncă și vegetația pe cei doi versanți atât de deasă, încât în ceasul acela lumina soarelui pătrundea cu mare greutate. Aerul era umed și mirosea a nămol. Roiuri de insecte minuscule le zumzăiau pe deasupra capului. Urmându-i pe cercetași, coloana urcă torentul pe o distanță de circa jumătate de milă, ținând caii cu copitele în apă. Nimeni nu vorbea, însă foarte curând Sebastianus distinse, mai întâi în șoaptă, apoi tot mai intens, ecoul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
lăsând caii să pască. în așteptarea întoarcerii lui Divicone, ronțăiră niște galete, ciupind și câteva îmbucături de carne uscată. în jurul lor liniștea era totală, dar câmpul palpita de viață. Prezența lor acolo făcuse să tacă păsările din copaci, însă tăunii zumzăiau îndârjiți în jurul cailor, corbii se roteau croncănind deasupra unui lan de grâu din apropiere, iar cohorte de furnici mari și înfometate apăruseră de nicăieri printre pietre, de îndată ce Maliban pusese pe pământ traista cu merinde. Deasupra lor, într-un cer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
deja mai șterse și mai lipsite de culoare, de parcă s-ar fi uzat cu fiecare privire. Și acum se uita la diapozitivele lui Onkel Ralph, pe care acesta le comenta pe larg, în timp ce noi făcuserăm un semicerc în jurul aparatului care zumzăia neîntrerupt. Imaginile străluceau de parcă razele soarelui ar fi țâșnit din ziduri și de pe străzi, așternând o pojghiță alunecoasă pe frunzele palmierilor, pe leandri, pe umbrelele de soare și pe mese. Până și umbrele pinilor erau scăldate de o luminozitate atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu se poate face nimic, o aprobă Tușica, gînindu-se că se putea considera și ea cel puțin la fel de nenorocită. Curistul merita să primească și el aceeași lecție, fără îndoială. Pînă la urmă o să găsească răspuns la toate întrebările care le zumzăiau de ani de zile în cap. Mai avea oare rost să se gîndească la trecut? Să-și redeschidă vechile răni? Dacă le făcea bine, de ce nu? Odată și-odată trebuiau să-și facă ordine în cap înainte să treacă la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ridicat-o eu. Uite în ce hal o ajuns!” În fața sătenilor trona o masă acoperită cu pânză roșie. Din cancelarie au ieșit, plini de importanță: Chersân și un străin. Au luat loc la masă aruncând priviri fugare asupra adunării, care zumzăia ca un stup. Liniște! - a strigat Chersân. Adunarea, neobișnuită cu porunci de felul acesta, a continuat să mormăie. În special spre fundul sălii. Măi! Voi nu auziți că tovarășu’ săcritari o strigat liniște? - s-a întors cu mutră cruntă spre
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
capătul coridorului m-am oprit și am privit Într-o bucătărie spațioasă și care mirosea groaznic. Grămezi de vase murdare zăceau În neorânduială. Pe masă, brânza și carnea se umpluseră de ouă și larve de muște. O insectă umflată Îmi zumzăi pe lângă ureche. Când am făcut un pas Înăuntru, duhoarea fu atât de puternică, Încât era de nesuportat. În spatele meu, am auzit-o pe Inge tușind de parcă era cât pe ce să vomite. M-am dus repede la fereastră și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
bate ora de Începere și de Închidere a Jocurilor. Pistolul lui Herr Miller, starterul, și mulțimea strigând În timp ce Joe Louis aleargă spre mine și mă pune la podea pentru a doua oară la rând. Un monoplan Junkers cu patru motoare zumzăie pe cerul nopții spre Croydon, luând cu el și creierul meu zdruncinat. M-am auzit spunând: — Lasă-mă la lacul Ploetzen. Capul Îmi zvâcnea de durere ca trupul unui doberman gâfâind de căldură. Am Încercat să mă ridic de pe podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
deja, În paginile volumului Despre clovni, un anumit sentiment al urgenței, irepresibil În anii de dinaintea și imediat după căderea Zidului. Dacă atunci era vorba de o firească suspiciune față de rolul de victimă, ca și față de cel de acuzator, În jurul cărora zumzăie publicitatea trivială a zilei, astăzi motivele sale nu mai sunt localizate În tragedia totalitară, al cărei cobai și martor, deloc excepțional, ci mai curând obișnuit, a fost să fie, ci În realitatea postcomunistă „globală” al cărei cetățean a devenit. Surprizele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
spațiu pentru dezvoltare”. „Not until this last year was the last «Bérenger» over run by the Rhinoceroses, and the wall removed, opening up space for growth.” Rinocerii dărâmaseră Zidul? Nu cumva tocmai ei Îl construiseră?... „Growth”?, Întreba, imperceptibil, greierele care zumzăia, neauzit, prin gândurile est-europeanului și printre frazele americane livrate tinerilor americani. Lectura se terminase. Nu se auzea nici măcar o muscă, darmite greier. Sala amuțită. Nimeni nu părea grăbit să comenteze. Îmi aminteam școala de demult, din țara de demult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
poate auzi. Timpul e doar un etalon de măsură pentru durere. Iar el are tot timpul din lume. Uneori tresaltă, aducându-și aminte, înnebunit, să se ducă, să repare, să desfacă. Cel mai adesea stă liniștit, cu semnalele lumii debranșate zumzăindu-i pe dinăuntru ca un roi de țânțari pe care ar vrea să-i prindă și să-i omoare. Se împrăștie când se întinde spre ei. Ceva minunat: poate să numere până la oricât, chiar și toate roiurile astea, adăugând pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
indescifrabilă dădea ture sub felinarul de stradă, la cincizeci de metri de el, oferindu-i intimitate, îmbrățișându-se singură în haina ei de piele întoarsă, prea subțire. Luară mașina lui închiriată până la Silver Bullet. Când porni motorul, radioul se trezi zumzăind la viață - postul cu muzică clasică pe care-l găsise când venise de la aeroportul Lincoln. Îl opri. Stai! îi spuse ea. Dă înapoi. Îl porni din nou și ieși din parcare pe dibuite, pe șoseaua pustie. Voci înalte, fără acompaniament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
visase că plutește, sus, deasupra meandrelor râului Platte. Luncile erau încremenite în gheață, iar câmpurile erau acoperite de paie cosite. Nu era nici o formă mare de viață, nicăieri. Toate ființele mari dispăruseră. Dar era viață peste tot - microscopică, vegetativă, care zumzăia ca într-un stup. Voci fără limbaj, voci pe care le recunoștea, care o îndemnau să vină să vadă. Se trezise revigorată și plină de o încredere surprinzătoare. Acum se pregătește pentru o aventură afară, împrumutând cea mai bună rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
o zbughiți fiecare la casa lui. Luna rămâne singură pe cer iar baba În curte strigă ca din gură de șarpe: Hoții! Hoții! Aceste amănunte plastice nu fac decât să completeze tabloul general. Principalul e concentrat În melodia necantabilă care zumzăie ușor, fără Întrerupere, de la Începutul până la sfârșitul „compoziției”. Este vorba, firește, de liniștea nopții. Care vă ascunde. Undeva În liniștitul oraș București pe unde curge râul Dâmbovița. A doua zi Călin Îți găsește o poreclă. Mareșalul. Zice că semeni la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
eu îmi dădeam seama ce oribil suna. Pentru o clipă, o voce dinăuntru mi-a spus să nu mă încred în ce simțeam. Dar eram pe cale de a surzi poate pentru că infecția îmi ajunsese la urechi, care-mi vibrau și zumzăiau înfiorător. — Iar arzi, Jen. Îmi doream să-mi pun pe față un plasture din aceia cu gel rece, dar simțeam că era un pic cam mult pentru prima noastră noapte împreună. Ar fi fost ca și cum l-aș fi lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dar ezită să intre. Preferă plăcerea unei plimbări pe sub copacii proaspăt înmuguriți care inundă aerul cu mireasma lor amețitoare. În fața lui, o pereche de tineri împing un landou de unde se aude gânguritul unui copil. Un bondar cu diafane aripioare galbene, zumzăie anemic, unduind în cercuri largi deasupra lor, ca să dispară atras de mirosul subtil al vreunei flori. Printr-o fereastră deschisă se aude un patefon. Deslușește tangoul "Zaraza": "...Câți au plâns nebuni după tine Și câți au murit..." Privește în sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
canalul mare al Sulinei. Ici colo, ne capta privirea câte un peisaj de neuitat. Canalele prin care treceam nu erau late, doar de câțiva metri, încât vedeam pe maluri tot ce era de văzut. Iată, acolo, la rădăcina unui copac zumzăie un roi de albine. - Stați liniștiți, dacă nu ne agităm, albinele acestea sălbatice nu ne fac nimic, spuse băietanul cel mai mare. - Au și miere? - Desigur, și avem în sat meșteri pricepuți care le fură mierea. Am gustat și eu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
rubin și i-am răspuns. - Vezi tu priveliștea asta? Vezi pelicanii de colo? Vezi egreta aceea mare care se înalță deasupra stufărișului? Dar ia uite ce frumos sare știuca aceea, o fi flămândă, ce zici? Vezi roiul de țânțari care zumzăie deasupra noastră și face eforturi disperate să străbată prin fumul care ne înconjoară ca să se înfrupte din sângele nostru? Dar sălciile astea bătrâne de sute de ani, câte n-or fi văzut la viața lor! Vezi tu, Sandule, asta-i
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nr. 1 Azi m-am dus cu Simonetta la tuns. Am dat o mulțime de bani și arăt ca dracu’. Am fost la Hotel București, la Mariana, o tipă la care se tunde Simonetta. La ora aceea din seară hotelul zumzăia de senatori și deputați care coborâseră în hol la un coniac și o șușanea, începându-și astfel în mod plăcut viața de noapte. Mi-am croit drum până la mezanin, unde se afla frizeria. Prin contrast, aceasta era goală. Mariana m-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
al clarinetului genunchiul lui Tessie, suflă o notă lungă. Fata scoase un țipăt și Își retrase genunchiul. ― Ăsta a fost un Re bemol, spuse Milton. Vrei să auzi un Re diez? Tessie Încă Își mai ținea mâna pe genunchiul care zumzăia. Vibrația clarinetului Îi trimisese un fior În sus, până spre coapsă. Se simțea ciudat, de parcă i-ar fi venit să râdă, dar nu râdea. Se uita la vărul ei și Își zicea: ― Ce-ai de gând? Să te tot uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
meu este Calliope Stephanides. Am paisprezece ani. Merg pe cincisprezece“. Am Început cu faptele, și am mers cât am putut de departe. Cântă, zeiță, cum vicleana Calliope a scris pe mașina uzată Smith Corona! Cântă cum mașina de scris a zumzăit și-a tremurat de la revelațiile sale psihiatrice! Cântă despre cele două benzi ale acesteia, una pentru scris și cealaltă pentru corectat, care i-au redat atât de elocvent necazul, suspendat Între dovezile geneticii și soluțiile oferite de chirurgie. Cântă despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]