712 matches
-
strigând la mine: „Nu trage, tăntălăule. Nu pe noi ne țintesc”. Elicopterele Apache zboară deasupra noastră, aproape de sol. Trupele ostile din vale se retrag, cu tot cu mitraliere, lansatoare de grenade și camioane cu tunuri. Păsările de oțel urmăresc atacatorii până când din zumzetul lor nu rămâne decât un ritm îndepărtat. Nu mi-am închipuit niciodată că menținerea păcii ar fi atât de derutantă, dar aici nici măcar războiul convențional nu are parametri clari. Toți se omoară unii pe alții, iar noi venim cu curățenia
Joseph Daniel Haske: În bătaia puștii by Liana Vrăjitoru Andreasen () [Corola-journal/Journalistic/3768_a_5093]
-
outlaws: toți au la activ câte-o revoluție stilistică, toți au schimbat la vremea lor tendința dominantă. Și, atenție, nu prin ideologie, ci cu instrumentele mult mai accesibile ale limbajului. „Creierul meu care nu mai suportă anonimatul/ și poezia cu zumzet de viespe”, scrie Marius Conkan într-un rând (p. 18), cât se poate de explicit. E un „verset” din crezul său. Literar, nicidecum religios. Cu excepția secvenței intitulate Cantos (care e inexplicabil de slab, autorul uitând, pe deasupra, regula elementară a formării
Doi insurgenți by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3782_a_5107]
-
cascade luminoase în ouă de struț letargii mecanice în ghearele verticalei pîlpîie canoane în umbre totemice prin desimi de cenușă fulgurații sinoptice inerții solare reptile alergau în hîrtii foșnitoare numai cîteva cuvinte ajungeau la voi zdrențuită vibrație peste ruptura creierului zumzetul cocoloșit pe timpan se zbătea să devină vertebrat al muzicii auzul scormonea în ecou din zefir guși de pulberi se revărsau peste luna topită în privirile noastre inorogi gravați în lumină amalgamul de steaguri păienjeniș de astre pe sticlă visele
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
echivalează, ea, singură, cu această poezie pe care o re/scriu, pe care o re/citesc? Sunetul Sunetul orașului... Nu aud sunetul orașului, clopotele toamnei, hurducăielile troleibuzelor, ambreiajul automobilelor! Îmi lipsește această natură artificială, cum uneori îmi lipsește natura cu zumzetul albinelor, fiorul frunzelor și tim-tamul ploilor! Și-mi lipsești, uneori, chiar Tu, iubita mea vorbă de vânt amoreic! Ești nervos Ești nervos, pășești apăsat, furtunos. Un porumbel ce-și mânca firimiturile de pâine de pe trotuar și-a luat zborul din fața
Poezii by Daniel Pișcu () [Corola-journal/Imaginative/3073_a_4398]
-
Dinu Flămând O voce mică „viața mănâncă viață” - își vorbea-n coșul pieptului cu vocea mică pe care spaima și-o găsește atunci când tace îi rămăsese zumzetul nopții-n urechi ca un șuierat de cuțite se trezise cu mila de sine în pumn - zdreanță din cămașa celui prins dar apoi scăpat pe dunga prăpastiei regretându-se deja spre a-și locui cu o neașteptată jubilație propria absență
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/3506_a_4831]
-
în Bucureștiul interbelic iese dintr-un impresionant efort documentar de critic și istoric literar, pentru care aspectul sociologic e secundar. Miza cărții este aceea de a desface societatea românească interbelică în articulațiile sale, pornind de la centrul ei trepidant și expresiv. Zumzetul viu al epocii apare printr-o desfoliere răbdătoare a ziarelor și revistelor interbelice (gazetăria oferind, cum scrie Mihail Sebastian, ,un contact direct, amplu și ascuțit, cu viața, cotidianul și psihologia"), dar și a jurnalelor și memoriilor, cărților de interviuri și
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
avem de-a face cu un alexandrin aproape perfect mai degrabă decît cu o fugace analiză psihologică. Comparați însă citatele de mai sus cu această prozopopee lapidară, ,fenomenologică", care lasă să strălucească o ,transcendență goală", inomabilă: Ea ascultă cuvintele, liniștea, zumzetul îndărătul ochilor săi. E ca și absentă. Privește peretele gol. Se numește Vanadé." (Alain Robbe-Grillet, Topologie d'une cité fantôme, 1976). Ar fi o greșeală să înțelegeți că Ludo, Meyer (personajul lui Echenoz) și Vanade sînt trei personaje construite din
Declinul prozei franceze by Matei Alexandru () [Corola-journal/Journalistic/10708_a_12033]
-
povestit părinții: aici a cântat renumitul Zavaidoc), în stația lui Zavaidoc și parcă auzi vocea vatmanului care anunța: „Dă-te neamule jos, Să bei un vin spumos/ Să mănânci peste batog/ Și să-ți cânte Zavaidoc. Tramvaiul pleacă, dar rămâne zumzetul tenor al rapsodului celebru interpretând „Cântecul lui Zavaidoc” ce debutează prin întrebarea: „Cine mă puse pe mine/ Să viu seară pe la tine/ M-ai ofticat vai de mine/ C-am venit seară la tine./”, sau „Cocoșel cu două crește/ Bărbat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
într-o uitare de mine, spre regăsire în timpul umbrelor păstrate încă doar de pietre, de ziduri. Acum, încheiată cartea, simt cum lumea celor de atunci se trage iar în colbul ei de vreme. Calcinatele gazete de demult își reiau așteptarea. Zumzetul vieții închise în ele se stinge, încet încet. Luminile se sting, și ele, rând pe rând, până ce și ultimul spectator a ieșit din sală. Atunci va năvăli bezna. încă nu sunt ultimul rămas în sală, știu. Dar din ce în
Sfârșit de carte by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10917_a_12242]
-
trupei de la Odeon nu este tocmai ușor pentru actori care nu sînt obișnuiți să joace acest gen de teatru, la care copii reacționează prompt, în timpul reprezentației. Și eu m-am acomodat după ceva timp, părîndu-mi-se ciudat să aud rumoare și zumzete în sala Odeonului. La flori, la suc de pepeni, însă, e ceva normal, la urma urmelor. Mi se pare că în urma acestei experiențe toată lumea a avut ceva de cîștigat. Nu poate nimeni să spună că habar n-are cum e
Orașul de basm by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10933_a_12258]
-
ale scrisului cât și pe cei ce abia aspirau la gloria muzelor, bucurânduse că pot sorbi o bere la doar o masă-două distanță de mai-marii condeiului, autorități recunoscute ca atare de toată lumea. în amestecul acela de talente și vârste, în zumzetul de stup întărâtat, din care nu puteai înțelege nimic, răsuna câteodată, brusc și acoperind murmurul de până atunci, un strigăt: „Ahoe!”. Dacă îți îndreptai privirea în direcția din care se auzise, puteai vedea la o masă (la care de regulă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
limbă decât cea învățată de la propria mamă, singurătatea exilului, adaptarea la un nou mod de viață și la alte valori nu au făcut decât să îi sporească angoasele. Nevrozat, atacat din toate părțile de dușmani văzuți și nevăzuți, înnebunit de zumzetul orașului omul devine cvasi-autist, nu-și dorește decât să stea nevăzut și neauzit într-un loc departe de forfota cetății. Un astfel de loc ar putea fi un câmp recent cosit, mirosind a fân proaspăt, amintirile dintr-un trecut care
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
aceeași clipă nerușinatele. Prozî Mă simt citindu-l pe cîte-un tînăr poet deopotrivă turbulent visător ca apa Dâmboviței ce i se plimbă pe chip ca nimbul de foc al Cercului Militar la amiază pe care-l împăturește-n servietă ca zumzetul erudit al frunzelor Cișmigiului pe care-l consultă ca pe-un dicționar ca și cum m-aș întoarce într-o odaie unde-am locuit cîndva acum ocupată de altul. Evoluții O muscă intră-n calendar și e sărbătorită aidoma Sfîntului un Sfînt
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/10040_a_11365]
-
de ani. Cobor pe trunchiul său, atingând pământul ce ascunde prima clipă, pe care în fiecare început o simt repetându-se și transformând curgerea zgomotoasă a minutelor în stropii tăcerii din care s-a născut. Suspendat între liniștea veșniciei și zumzetul vremii, obosit, prind rădăcini în pământul eternității, ca să pot zbura cu aripi prin timp. Imagini de toamnă Tristețea mai crește cu încă un sunet, când anul mai scade cu încă o octavă. Toamna revarsă peste înlăcrimata pădure, durerea ei roșiatică
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
de ani. Cobor pe trunchiul său, atingând pământul ce ascunde prima clipă, pe care în fiecare început o simt repetându-se și transformând curgerea zgomotoasă a minutelor în stropii tăcerii din care s-a născut. Suspendat între liniștea veșniciei și zumzetul vremii, obosit, prind rădăcini în pământul eternității, ca să pot zbura cu aripi prin timp. Imagini de toamnă Tristețea mai crește cu încă un sunet, când anul mai scade cu încă o octavă. Toamna revarsă peste înlăcrimata pădure, durerea ei roșiatică
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
multă, băută din ceașca mea și numai a mea, și țigara care arde pe marginea scrumierei stingîndu-se uneori fără să apuc să trag din ea. În fine, starea interioară: un fel de tremur de panică ce se preschimbă într-un zumzet lăuntric insidios, dar stăruitor, de care nu poți scăpa decît scriind; un fel de agitație stînjenitoare ce sporește cu atît mai mult cu cît piedicile de înfruntat sînt mai mari. Inspirația, ca să n-o mai lungesc, nu e nici licăr
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
în tavan cercul luminos ce-l desena flacăra lămpii cu gaz, când liniștea era perturbată de neastâmpărații șoricei ce se zbenguiau în pod, pe care-i ascultam „...cum învelișul/ De la cărți ei mi le rod” , iar în dimineți senine, „în zumzet de albine” alergam în „câmp râzând” și nu-mi ajungea ziulica toată ca să mă joc și să mă bucur de frumusețea codrului „bătut de gânduri” a poienilor „smălțuite” în razele soarelui binefăcător, admirând florile și ascultând armonii celeste „dulcea batere
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349223_a_350552]
-
Ochiul broaștei de ușă se cască larg privind neclintit pe geam se scurge gălbenușul lunii pline și-o latră un maidanez răgușit. Motoare ambalate în parcare o alarmă auto țiuie iritată ca de-un pantof cu tocul cui călcată. Trosnete zumzet astmatic de aspirator cu zel de subaltern oropsit că-i iar peste orele de program corvodit. Ceasul numără-n ritm tahicardic secunde pe toboganul limbilor fosforescente scurse. Lucrurile dintr-o dată se dilată, de pe rafturi se revarsă peste masă peste scaun
ASALTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382499_a_383828]
-
roua în acest ceas al dimineții, apoi cerul aprins... O pace adâncă, din timpurile de început, părea instalatăș peste lume, și acolo noi toți , într-un autocar elegant , diferiți în fond, dar uniți prin Călătoria ce condensează aspirații. Era un zumzet confuz al celor angajați în conversații banale , ''despre vecini, despre univers'', cum ar spune Marin Sorescu, acel zumzet ce părea că tulbură ușor liniștea acestei călătorii spre un vis sau rost al fiecăruia.O notă mai mult sau mai putin
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
peste lume, și acolo noi toți , într-un autocar elegant , diferiți în fond, dar uniți prin Călătoria ce condensează aspirații. Era un zumzet confuz al celor angajați în conversații banale , ''despre vecini, despre univers'', cum ar spune Marin Sorescu, acel zumzet ce părea că tulbură ușor liniștea acestei călătorii spre un vis sau rost al fiecăruia.O notă mai mult sau mai putin cadențata a melodiei vreunui telefon mobil acoperea ''zumzetul'' , articulând nevoi imediate. Intrăm în Pitești, se face un mic
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
despre vecini, despre univers'', cum ar spune Marin Sorescu, acel zumzet ce părea că tulbură ușor liniștea acestei călătorii spre un vis sau rost al fiecăruia.O notă mai mult sau mai putin cadențata a melodiei vreunui telefon mobil acoperea ''zumzetul'' , articulând nevoi imediate. Intrăm în Pitești, se face un mic schimb de călători, unii coboară, alții urca, Plecăm . Îmi arunc ochii spre ceas, 10,45.Ne îndreptăm spre Râmnicu-Vâlcea, trecem Dealul Negru, pe serpentine.O ceață densă, lăptoasa, veșnică pe
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
taie calea. O ofertă demnă, făcută cu moderație, decenți. Nu se aude o înjurătură, nici un cuvânt urât, nimeni nu scuipă pe jos, nici hârtii ori chiștoace aproape că nu se văd aruncate. Nici un bețiv pe străzi; niciunul. Ascult zgomotul lumii, zumzetul acela înfundat conținând în surdină clocotul unei lumi străvechi. Miros de pește proaspăt. O tejghea aranjată cu simț estetic, un soi de artă. Alături câțiva rechini imenși încremenit între tune, nesihat hanilus, calamari, creveți, crabi. Toată lumea ascunsă, a mării îmbie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
ori atât. Toți zbârnâiau cu degetele în aer. Și răspunsurile curgeau unse și clare. Cum expunerea noilor cunoștințe și verificarea lor se făcea așa de repede, până la terminarea programului se așternea peste noi o pătură de plictiseală generală, cu hârjoneli, zumzete și așteptare enervantă. Coana preoteasă se străduia să ne mențină atenția trează. Poate Mihaiță i-ar fi dat o mână de ajutor cu acel catastif al liniuțelor liniștitoare. Doar “mămica” asista discretă și nebăgată în seamă la zarva din clasă
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
cele vesele și zglobii se văd prea bine. Pădurea mândră și bogată este cuprinsă de un verde pur, abia dacă se mai zăresc florile de „numă-uita” și ghioceii. În dumbravă e cu totul altă poveste devenită realitate - ciripit de păsărele - zumzet de vesele albine, pomi în floare și flori zâmbitoare de toate culorile și miresmele. Primăvara a dat iar tonul la viață. Oamenii au început muncile agricole pentru a pregăti recoltele bogate din toamnă. Păsărelele s au apucat și ele de
Parfum şi culoare în suflet de floare. In: ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
rămăsese decât o mână de oameni care trăiau de pe o zi pe alta mulțumită unui amărât de puț, ce le dădea mai puțină apă decât laptele dat de o capră bătrână. Într-o dimineață călduroasă de sfârșit de vară, un zumzet ciudat se auzi dinspre sud-est, devenind din ce în ce mai puternic; în cele din urmă, la orizont se ivi o avionetă albă, care trece apoi chiar pe deasupra capetelor lor. Toți dădură fuga s-o vadă și, cu toate că în oraș vedeau așa ceva destul de des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]