299 matches
-
măcinat de avânturi nerealizate, dovada unui talent de o stranie insuficiență” (Poezia lui Tudor Arghezi, 788/ 1927). Eliade își exprimă de asemenea dezaprobarea față de versurile lui Ion Minulescu, „afectate, superficiale, de o dubioasă originalitate, lipsite de emoție, distractive ca niște zurgălăi, colorate ca lampioanele de la serbările populare”. Urmează alte articole ale sale împotriva lui Paul Zarifopol, pe care îl găsește „posac, bănuitor, îmbătrânit și fardat”, a lui Mihail Dragomirescu, numit „duhovnic al țapilor” (Un nedreptățit: D. Mihail...), o diatribă împotriva lui
CUVANTUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286628_a_287957]
-
probabil „Ioan Honigberger”) șnesemnatț „Olivul sau măslinul”, Icoana lumei I (1841), nr. 24 din 15iunie, pp. 185-187 șnesemnatț „Betegia femeiască”, Icoana lumei I (1841), nr. 49 din 7decembrie, pp. 390-391 șnesemnateț „Indianul și mâncătorul de oi”, nr. 1; „Șerpele cu zurgălăi. Șerpele Boa Constrictor. Șerpele orb din insula Ceilon”, nr. 7; „Corespondenție În Persia”, nr. 9; „Vânarea elefanților sălbatici pe insula Ceylon”, nr. 14; „Răpirea de femei În Ost-India”, nr. 15; „Hurii pe cămile”, nr. 18; „Tiutiunul sau tabacul”, nr. 28
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Botta (Lai - în franceză), Eugen Jebeleanu (Răscoala), Simion Stolnicu (Hebron funerar), Barbu Brezianu (Rondel, atribuit lui Villon), Emil Botta, Al. Robot, Horia Stamatu, Corneliu Temensky, Emil Ungher, Horia Groza. Proza este reprezentată de fragmentul Liuba din Los Angeles, cocotă cu zurgălăi și un pește de Neagu Rădulescu, indicând timpuriu și neechivoc direcția inspirației pe care se va instala foarte tânărul scriitor, precum și resursele umoristice ale scrisului său, și de scurta proză avangardistă a lui Jonathan X. Uranus (Mihail Avramescu), intitulată Despre
ULISE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290329_a_291658]
-
iubiri’’, ,,Puiul de cerb’’, ,,Păcălici și Tândăleț’’. Țara de Nicolae Labiș Zăpada jucăușă s-a așternut pe țară. Și-adună baba Iarna troienile-n clăi. În seri cu lună rece trec sănii, parcă zboară, Cu scârțâit de șine și zvon de zurgălăi. Iar zările întinse îți sorb privirea parcă; Se-adună depărtarea. Și nemișcat rămân În bătătura țării, ca-ntr-o ogradă largă În care împreună cu-ai mei rămân stăpân. Iar prin păduri, cu coarne pe spate despletite, Am cerbii mei
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
cu umor sau sarcasm ritmuri ale cântecului de lume sau chiar sloganuri din epocă. Unele titluri sunt sugestive: S-o spui așa, din gură-n gură, fără de patimă și ură, Folclor nou, pe motive din actualitate, Epistolă din sania fără zurgălăi. Ciclul dedicat țăranului (Cu bâtele, Ioane, Chipul tău, Ioane, Rupe lanțul, Ioane și Ioane, încotro?) dezvăluie alt registru, grav, în care verbul șfichiuitor și imprecația amintesc poezia argheziană. După 1989 N.-G. publică la București câteva piese de teatru și
NICOLAU-GOLFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288441_a_289770]
-
actorii au observat comportările, gesturile, atitudinile țăranilor muncitori, ceea ce i-a ajutat apoi la crearea autentică a personajelor. Totdeauna când acțiunea se petrece la țară, în teatrul practicat de burghezie, țăranii apăreau în costume naționale, cu floricele la pălărie și zurgălăi la opincile noi-nouțe. Atmosfera rustică» era improvizată cu ajutorul fluierului ciobănesc, al tălăngilor și al lătratului de câini din culise. Aceasta era viziunea deformată, reacționară a sămănătorismului asupra satului, foarte convenabilă scopurilor politice ale burgheziei. Având de-a face cu un
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
epigrame, Chișinău, 1976; Ionică Tropoțel, Chișinău, 1978; Urzicuțe, Chișinău, 1979; Între patru ochi, Chișinău, 1979; Vacanța lui Tropoțel, Chișinău, 1980; Vatra, Chișinău, 1980; Luminișuri, Chișinău, 1983; Drum deschis - Put’otcrât, Chișinău, 1984; Rezonanțe, Chișinău, 1985; Tropoțel ajunge primul, Chișinău, 1985; Zurgălăi, Chișinău, 1987; Comedii, Chișinău, 1988; Penița și bărdița, Chișinău, 1988; Săgeți, Chișinău, 1990; Zâmbăreți și cucuieți, Chișinău, 1990; În ajun de Anul Nou, Chișinău, 1992; Fulgere basarabene, Chișinău, 1997. Traduceri: Heine, Poezii, Chișinău, 1959 (în colaborare cu P. Starostin); S.
CARARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286101_a_287430]
-
și solemn, un fachir cu turban și șalvari de mătase îngrozea gospodarii arătându-și palmele înroșite, cu câte un cuțit înfipt în ele. Cu gesturi iuți și abile, saltimbancii scoteau panglici multicolore pe nas și flăcări pe gură. Pitici cu zurgălăi la încheieturi și tichie conică pe cap suflau congestionați de efort în trompete disproporționat de mari. Se scălămbăiau în fel și chip, spuneau măscări și zeflemiseau cu vorbe nerușinate privitorii, trăgându-i de mânecă sau vârându-se pe sub poalele muierilor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și solemn, un fachir cu turban și șalvari de mătase îngrozea gospodarii arătându-și palmele înroșite, cu câte un cuțit înfipt în ele. Cu gesturi iuți și abile, saltimbancii scoteau panglici multicolore pe nas și flăcări pe gură. Pitici cu zurgălăi la încheieturi și tichie conică pe cap suflau congestionați de efort în trompete disproporționat de mari. Se scălămbăiau în fel și chip, spuneau măscări și zeflemiseau cu vorbe nerușinate privitorii, trăgându-i de mânecă sau vârându-se pe sub poalele muierilor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
soarelui, filtrîndu-și azurul printre genele lungi... Ochii ei albaștri... Culoarea cerului pentru un detaliu organic!... Abandonarea extatică a unei femei cu privirile albastre... În locul licăririi ironice, aiurare!... O schimbare în lumea din afară m-a deșteptat din semi-halucinația tulburătoare. Clinchetele zurgălăilor deveniseră mai tari, mai metalice, mai apropiate - mai categorice: intrasem în Humulești. Badea Vasile opri la prima crâșmă ca să-și odihnească, zicea el, caii. Crâșmarul, mic, pipernicit, creț, stătea pe prispă, în vestă, cu picioarele goale în papuci, silabisind Universul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
toaleta de noapte. În pielea goală, cu capul în gura cămășii pe care o dezbrăcase, zvârlea în foc, la intervale egale, cu gesturi mari, liniștite, aproape auguste, de om echilibrat al pământului, obiectul mărunt al cercetărilor sale entomologice. Prin pădure, zurgălăii cântau în toți copacii, și felinarul trăsurii (unul, din economie, deși badea Vasile pretexta că celălalt s-a stricat...) scotea mereu din întuneric, ca din neant, picioarele stejarilor, și din când în când, o movilă de prund, care trecea pe
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
da în spectacol întregii ogrăzi și, fără nici un cuvânt, s-a întors la trăsură. Cu mâna pe mânerul de la portița landaului, a șovăit un moment, apoi s-a urcat repede. Birjarul a închis portița în urma ei și, în clinchet de zurgălăi, Adela s-a dus. De pe canapeaua de dinainte, și-a mai scos capul de câteva ori din landau, cu fluturări de voal - voalul care-mi dezmierdase buzele pe drumul spre Văratic și pe care de atunci nu și-l mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și nu crezu gândului, o scrisoare trimisă pentru asta își tot aștepta - acum inutil, își spunea - răspunsul, pentru că era prea târziu. Deodată însă - atunci?, în altă zi? - o sanie, trasă de doi cai purtând deasupra grumajilor o arcuire sonoră de zurgălăi, ca-n secolul trecut până spre sfârșitul deceniului cinci din vremea noastră, - o sanie, spun, lunecă pe drumul de comună al marii câmpii (unde o fi găsit sania asta?), amândoi încotoșmănați în șube, Lung cu gulerul dat peste umeri, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
oile. Până în fundul zării se întindea o pânză albă, nepătată. Din senin, uneori cobora ca o fumegare, se apropia, ș-un convoi lung de corbi presăra puncte negre mișcătoare pe lumina omătului. Cu două zile înainte de Sfântul Neculai, la amiază zurgălăi argintii se auziră de la coșerele din deal sunând dulce cătră vale. Și-ndată, ca fulgerul, se răspândi zvon că sosește boierul Avrămeanu. Bordeienii izvorâră ca furnicile din toate părțile. Ieșeau și femeile și copiii desculți își întindeau capetele pe după creasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fulgerul, se răspândi zvon că sosește boierul Avrămeanu. Bordeienii izvorâră ca furnicile din toate părțile. Ieșeau și femeile și copiii desculți își întindeau capetele pe după creasta mușuroaielor lor. Într-adevăr, sosea stăpânul într-o sanie cu patru cai, și cu zurgălăi care sunau felurit. Faliboga și cu Iana lui ieșiră din bordeiul lor în cojoace curate și coborâră spre curte întru întâmpinare. —Vai! Sandule! strigă muierea vătafului cu uimire. Așa mândră sanie încă n-am mai văzut... —Taci, femeie, răspunse Faliboga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
curată... Nu ca noi... Mirosim a fum ș-a bordei... Asta-i carne de lapte, crescută în puf... Alt om! Lepădatu nu răspunse. Privea zâmbind înainte-i, parcă-i stăruia încă în lumina ochilor o arătare blândă. A doua zi zurgălăii tremurară limpede, cu tonuri felurite, în liniștea vălcelei. Frigul mai scăzuse și soarele lucea pe un cer senin și verde ca piatra de chiclaz. Cei patru cai încordați traseră la scară sania plină de blăni și de cergi mițoase; iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și cergile. —Sandule, mai zise boierul, vezi să fie toate în regulă... Sandu se descoperi: — Apoi n-aveți grijă... Să veniți sănătoși... Își scoaseră și bordeienii căciulile din cap. Cu bine! strigă iar boierul. Hai, Costache! Vizitiul pocni din bici, zurgălăii prinseră a suna și sania porni repegior la deal. În urmă, se grăbi și domnu Vâlcu, cu căluțul și cu săniuța, grămădit în lăicere, cu căciula pe sprâncene și cu gulerul ridicat. Numai vârful nasului i se vedea. —Măi Niță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nevopsite, care grăbea ca un pui după mândra sanie boierească. — Măi Niță, mai zise el. Tare ai mai rămas tu cu gura căscată... ca și ieri... Parc-ai văzut o zână din poveste... Pune-ți, măi Niță, căciula în cap... Zurgălăii cu dulce sunet se stânseră în depărtare; curtea și bordeiele rămaseră tăcute, mai triste parcă, în liniștea iernii. Vătaful porni la trebile lui, Niță se întoarse la vite cu Sărmanu. Dar spre sară toți bordeienii adunați la vetre începură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
grijă, dacă vă udați la picioare, sau dacă vă e frig, să veniți repejor acasă. Da, mămico! Ieșiră grăbite și porniră la drum. Satul era îmbrăcat într-o mantie de omăt, era liniște, doar glasuri de copii și clinchete de zurgălăi pluteau în văzduh. Umblând din casă în casă, cu trăistuța de gât și cu clopoțelul în mână, grupuri-grupuri de copii făceau gazdelor urare de an nou mai bun, cu sănătate și belșug în casă, primindu-și răsplata cu un colăcel
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
am să pregătesc un dar special. În seara de Ajun, deși copiii din Cătunul Îndepărtat știau că nu va veni Moșul, au împodobit bradul, s-au așezat în jurul lui și au început să cânte colinde. Deodată, se auzi clinchet de zurgălăi și apăru Moș Crăciun. Ho! Ho! Ho! Crăciun fericit! Moș Crăciun! strigară copiii în cor, surprinși, dar fericiți. Moș Crăciun! Credeam că nu mai vii, am auzit că ești bolnav. Așa este, dragii Moșului, însă darurile și scrisorile voastre m-
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
lege Europa de China, se gândi Ștefănel, atunci fără Îndoială China se va revărsa, cu mărfurile ei fascinante și multicolore, acoperind piețele europene ca o mare veselă și Înspumată, plină de idei trăznite exprimate Într-o limbă cu sonorități de zurgălăi. În târg se mai aflau și actori ambulanți, saltimbanci și luptători care, pentru o sumă modestă, se Înfruntau cu Înverșunare În aplauzele mulțimii. Tânărul urmărise atent mișcările lor și găsise unele deosebiri față de tehnicile de luptă fără arme practicate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nemulțumit din cap și să-l admonesteze pentru purtarea josnică și oamenii de proastă reputație pe care îi cultivă. Apare și mama lui Pran, cu capătul sariului ridicat peste față și cu bijuteriile masive de argint sunând armonios, ca niște zurgălăi, când se mișcă. Nu vorbește niciodată, ci doar apare, apoi dispare, pâlpâind ca flacăra unei lumânări, când el îi pune întrebări mai dure. Apar și alte figuri, cu gurile urât mirositoare, larg căscate, și cu niște cuțite curbate în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
binecuvînta. Urnită de-o mîrțoagă resemnată, întreaga procesiune părea carul alegoric al școlii din Dobrina. La un moment dat, am coborît să mă mai dezmorțesc. Țîșnind din codîrlă, Fărocoastă îmi luă locul și, bine dispus, începu să zbiere Sanie cu zurgălăi. La ședință am făcut cunoștință cu un profesor de muzică pe seama căruia se colportau tot felul de anecdote. Era un tip vesel care, în școala de corecție, învățase să cînte la trombon. Pentru el, socrul său făcuse ce făcuse ca să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și coada erau atât de pline de ciulini, că păreau niște bucăți dintr-un lemn răsucit, plin de noduri și drăcos; pe piele - nețesălată de cine știe când - crescuseră smocuri ciufulite de păr care scoteau, la fiecare tremur, clinchete de zurgălăi de la țurțurii de nămol Întărit; copitele - netăiate și nepotcovite - se lățiseră și păreau patru bucăți de iască umflate anapoda pe putreziciunea câte unui trunchi mort de copac; când, peste câteva zile, aveau să-l omoare cu furcile și topoarele, paznicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
făclii. Copiii se porniră în cârduri spre inima Bucureștiului. Era seara lor, seara colindătorilor. Ulițele adormite, cu zăpada împinsă pe margini, se umplură de viață și lumină. Hăuleau flăcăii, râdeau fetișcanele, alergau masalagiii, zburau canafii colorați de la urechile cailor, sunau zurgălăii săniilor mânate de arnăuți încinși cu săbii și pistoale. La hopuri își aruncau ciucurele roșu al fesului când pe un umăr, când pe celălalt. În vârtejuri albe treceau și săniile ofițerilor ruși, conduse de muscali bine rumeniți după votca băută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]