265 matches
-
Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului De ce Chopin nici azi nu te-a cântat? Pe chipul tău atât de nuanțat Văd timpul, care pare că se-abține. Peretele odăii s-a zvântat, În lipsă mângâierilor puține; Tu, draga mama, nu-ntreba de mine, Iubirea din iubiri m-a-nveșmântat! Eu mă-ncălzesc la piept străin și dulce, Cu inima în basorelief; Tu, draga mama, timpul să oprești Și seara, lasă luna să se culce
SONET PENTRU MAMA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372721_a_374050]
-
3 noiembrie 2016, Constantă #ArsMuriendi #literatura #poezie #poezii #sonet De ce n-au scris poeții despre tine? De ce Chopin nici azi nu te-a cântat? Pe chipul tău atât de nuanțatVăd timpul, care pare că se-abține.Peretele odăii s-a zvântat,În lipsa mângâierilor puține;Tu, draga mama, nu-ntreba de mine,Iubirea din iubiri m-a-nveșmântat!Eu mă-ncălzesc la piept străin și dulce,Cu inima în basorelief;Tu, draga mama, timpul să opreștiși seară, lasă luna să se culcePe chipul tău
SONET PENTRU MAMA de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372721_a_374050]
-
vrei să mai dormi o poți face pe plaje, poate nu mai este atât de cald ca la prânz. - Mai dorm pe dracu ... .hmm...., se alinta ea mimând plânsul, atunci să-mi îmbrac costumul de baie. Sper că s-a zvântat pe balcon. - Și dacă nu s-a zvântat care-i problema? Nu-l uzi din nou în mare? că doar nu vrei să stai doar pe nisip? - Ai dreptate..., stai că mă îmbrac imediat. Cristina deschise ușa balconului și reveni
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
plaje, poate nu mai este atât de cald ca la prânz. - Mai dorm pe dracu ... .hmm...., se alinta ea mimând plânsul, atunci să-mi îmbrac costumul de baie. Sper că s-a zvântat pe balcon. - Și dacă nu s-a zvântat care-i problema? Nu-l uzi din nou în mare? că doar nu vrei să stai doar pe nisip? - Ai dreptate..., stai că mă îmbrac imediat. Cristina deschise ușa balconului și reveni în mână cu cele două piese ale costumului
UMBRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372644_a_373973]
-
iarnă. Eu mai fusesem odată, dar la Slănic Moldova, la început de toamnă. Obosiți de hârjoneala prin zăpada afânată, am intrat în cameră și ne-am ocupat cu schimbarea hainelor ude, pe care le-am așezam pe lângă sobă să se zvânte, dar când am văzut-o pe Genny dezbrăcată și de lenjeria de corp, în pielea goală, căutându-și prin șifonier schimburile, am luat-o în brațe și am purtat-o direct în pat. La început a fost surprinsă și protesta
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376182_a_377511]
-
examen, la sfârșitul lunii. - Da? Ce bine că vă distrați și scăpați din căldura asta. - Da, sper să fie mai răcoare acolo unde voi merge. Săndica a mers la culmea cu rufe să vadă dacă razele puternice ale soarelui le zvântaseră. Le-a adunat pe cele mai subțiri, care erau uscate, și a plecat cu ele să bage fierul electric în priză pentru a le netezi. Mâine va lua autobuzul spre oraș pentru mici cumpărături, ocazie cu care va face și
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374256_a_375585]
-
Acasa > Poezie > Amprente > PASĂREA ACEASTA Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1991 din 13 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Pasărea aceasta cu cioc de pământ cu-ale cărei pene lacrimile-mi zvânt mi-a cântat aseară despre primăvară și acum grădină-nmiresmată sînt. Cine te trimise ca să-mi scurmi în vise să-mi aduci aminte că de fapt sunt cânt, pasăre măiastră, pasăre albastră care porți în àripi cerul tot răsfrânt? Trilurile
PASĂREA ACEASTA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378779_a_380108]
-
eu pe datorie sau nu. Asta însemna că nu s-ar mai fi achitat niciodată, ca de obicei. Dar marea mie nu-mi dădea pe datorie, așa că am preferat congelatorul în așteptarea vânzării. Am așezat minciogurile la umbră, să se zvânte, am reparat voltele rupte de scoici, sau agățate în pietre și m-am pregătit pentru a intra în casă. Desigur, urma să am parte de o nouă zi, poate la fel de bună pentru pescuit, ca și cea care se însera deja
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377710_a_379039]
-
Copilul zburdalnic s-a lovit. Genunchiul julit doare. Copilul plânge. Mai întâi îl luăm în brațe, ca să se simtă în siguranță. Îl consolăm - știm că doare, dar o să treacă - și abia apoi, când durerea a trecut și lacrimile s-au zvântat, cât încă mai rămâne spaima, putem sa-i spunem: „Ai văzut ce se întâmplă dacă ...?” și așa mai departe, discursul de rigoare, pe un ton cald din care el să înțeleagă că nu ne preocupă decât siguranța lui. Nu-l
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
cel mai reușit, foarte admirat încă de la apariția într-o revistă, rămâne Scurtă despărțire : „Vă las în valea acestei scurte plângeri,- / Orice sfârșit vestește-un început,-/ Mă duc eu primul - sunt mai priceput, / Să pun din vreme șeile pe îngeri. Zvântați cu zâmbet aripile plânse, / V-aștept la grajdurile de smarald,- / Nu vă grăbiți, d-abia-i amiază și cald / Și eu v-aștept și chingile sunt strânse. // Când veți veni-n amurg sub înserare / Vom călări frumoși prin elizeu, / În cavalcadă, pân-la
PACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288599_a_289928]
-
găsit mort pe plajă, cu capul rezemat de un cocotier, al cărui frunziș stufos ca un penet, părea jetul verzui al cașalotului. După ce uriașul cadavru a fost despuiat de învelișurile-i groase de-un stînjen, iar oasele i s-au zvîntat la soare, scheletul a fost transportat cu grijă în susul văii Pupella, unde e adăpostit și astăzi într-un templu de palmieri falnici. Coastele i-au fost acoperite cu trofee, vertebrele i-au fost scrijelite cu straniile hieroglife ale analelor arsacidiene
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Orășanu și cu Traian Melinte de la Braniște, a împărțit leșul, ca să facă bucăți otrăvite pentru cei dintăi lupi apăruți în regiune. Iar buturile de dinapoi le-a desfăcut cu mâna lui însuși Culi, le-a dat sare și le-a zvântat, aninându-le în niște cârlige, sub podul hochstandului. Vremea era destul de rece și, în două săptămâni, poate domnii de la Sibiu s-or hotărî să vină. A sosit iarna timpurie, cu îngheț și zăpadă. Domnii au trimes iar răspuns că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
creștinătății, n-a pierit nici de ștreang, nici de mătrăgună; ci a răposat ca o împărăteasă prea iubită, iar mărețul său domn Soliman a risipit asupra mormântului ei flori și lacrimi. Îndată ce florile s-au ofilit și lacrimile s-au zvântat, muții seraiului au îndeplinit lucrarea asupra lui Baiazid, întrebuințând juvățuri din matasa cea mai fină. N-a întârziat după aceea mult nici împăratul. S-a dus să găsească între hurii pe venețiană. Iar Selim bețivul a scris în catastif jertfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de afaceri faceți. Cumpărați cecuri refuzate la jumătate de preț, după care începeți să stoarceți bani. Tipul nu era vreun rupe-oase sau sfarmă-fețe. Era doar un mărunt oștean din armata banilor, un mercenar, un aventurier. Unul ca el nu te zvânta în bătaie. Te ciuruia. Te ciuruia pentru bani. Sunteți nițel cam în afara legii, i-am spus eu. Nu ești decât un mardeiaș. Roiu’. Grăsanul își înfipse bărbia în piept și se răsuci pe călcâie. O clipă mi l-am imaginat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dorurile mele neostoite după o lume al căreia niciodată nu am fost, pe care am dorit-o întotdeauna. I-am râvnit sărăcia demnă, bucuriile mărunte ale fiecărei zile, cu mirosurile ei de bălegar, de fân, de gutui sau de rufe zvântate pe ulucile gardului. I-am dorit simplitatea plecărilor și revenirilor, muțenia sub care se trec cele mai adânci bucurii sau dureri, fascinația cu care se deschideau permanent unor orizonturi fabuloase, enigmatice, cu interdicții cumplite, dar și cu dezlegări miraculoase. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
am întâlnit iar la „Tic-Tac“. Avea o fundă tricoloră la rever. A ridicat din umeri când am ciocnit halba cu el. Zâmbea nedumerit, amuzat. „Nu-ș’ cum, dar cred că am dat-o în bară și de data asta. M-au zvântat atunci la revoluție în bătaie, când am dat să intru și io-n casă. De atunci, tot așa o țin: o lună acasă, o săptămână la spital. Ceasornic, calculat calendaristic, la fix! Și nici pe listă de certificat de recunoaștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fereastra, ușa și treptele care coborau În stradă Începeau să-i curgă printre degete. Noimann Însuși devenea și el lichid. Trupul său, pe măsură ce se umplea de tot felul de licori, se transforma Într-un șuvoi de haine umede, ce se zvântau fie stând pe scaun, fie mergând pe trotuar. Ce rost avea să te Împotrivești cursului general al vremii? Nu era mai simplu să te lași dus de curent, devenind o simplă părticică din acest tot șovăielnic și inconsistent ce Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
judecă singur ce-i rău și ce-i bine. în mine erau o nestinsă scânteie Și visuri nebune-n dorinți ancestrale. Spirale de dor în fantastică cheie Sub cerul senin îmi cântau madrigale. Neplânsele lacrimi rămase-n uitare Zefirul le zvântă ștergându-le clipa... Atâta risipă de viață! Iertare! Las astăzi iubirea să-mi crească aripa. Astenii de primăvară Iar mă dor albastre doruri Și mă simt căuș de vânt, Am dat mersul pentru zboruri Și cuvântul pentru cânt. Te-am
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
curu’ gol! Bou mai ești... În chiloți și sutien. Ele le zic costume de baie. Da’ cum dracu’ vine asta? Costum Înseamnă pantaloni, haină, cămașă albă, cravată și pantofi negri - nu peticele alea colorate din țesătură de plastic ca să se zvânte apa mai repede.” „Te-ai uitat la ele? Cum erau? Care ți-a plăcut? Ți s-a sculat? Hai, bă, ce dracu’, aștepți să ne rugăm de tine?” „Ce-ați vrea și voi să vă spun... Muieri În chiloți. Frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și să-l Îndrume cu mâna. Nu simțise aproape nimic, afară de o fierbințeală umedă. După ce sfârșise, se grăbise să plece, cât pe ce să se ciocnească de cel care Îi urma. Acum stătea sprijinit de peretele barăcii. Lacrimile i se zvântaseră. Își aminti că, atunci când o strânsese În brațe În zvâcnetele descătușării, sânii fetei Îl Împunseseră În coaste, calzi și ocrotitori. Înainte ca el să coboare, ea Îl mângâiase, În treacăt, pe obraz și pe ureche. Când fetele plecaseră, lui Cătănuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
frumușel la poartă, te uiți după vreun cur de muiere, mai o vorbă, mai alta, te odihnești și mata, ce să faci...!”. Bătrânul nu zise nimica, părea copleșit de o uimire care Îl făcuse să caște gura știrbă și-i zvântase lacrimile de pe obrazul zbârcit. Repetentu Își luă de la capăt vorbăria: „Eee, te pomeni că nu mă mai cunoști?!? Eu sunt băiatul lui Director...”. Moșul nu ieși din muțenie și tânărul avu timp, În tăcerea care se lăsă Între ei, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
voiește a despărți aceeși biserică să o alătureze cătră Academie, să fie pentru cei ce învață... și biserica Svântului Gheorghie,... să o cuprindă înăuntru ca să fie Mitropolie, fiindcă așe ceri și trebuința și nu mai poate suferi să vadă o zvântă biserică ca ceea încongiurată de multe necuviincioase spurcăciuni, întinzându-să lăcuirea jidovilor până aproape de altarul ei”. Mai spun boierii divanului: “Aceli scrisori nu s-au cunoscut a fi cuprinzătoare ca să supere cu vecinicie locul Mitropoliei”. Și totuși “iaste cu dreptul”, spun
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ocazia vizitei la Cetățuia, s-au adeverit, dar... în parte. Asta o aflăm din cele spuse de Grigorie Ghica voievod la 20 martie 1739 (7247), când, scutind de anumite dări mănăstirea Cetățuia arată: „Din starea locului unde este zidită această zvântă mănăstire... ponorându-să dealul, au cădzut de câtăva vremi zidiul... ci peste puțină vreme s-ar fi primejduit și singură beserica”. După ce enumeră scutirile și veniturile acordate mănăstirii, încheie: „Deci,... toate aceste mai sus arătate... am orânduit domniia mea... să tocmască
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
apartament de la parter, iar zidul blocului ține umbră și răcoare. Amândoi întind gâtul după o adiere vagă, abia simțită, care încearcă să înfioreze frunzișul copacilor. E bună umbra și să stai pe scaun după drumul prin arșiță. Rafael simte sudoarea zvântându-se sub cămașă, în timp ce Mărgărit vine dinspre bar cu două halbe de bere, legănându-se surâzător, și că o să ia și niște mici. O să ia doi pentru el, că mai mulți nu poate, nu-i pică bine, dar bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
am zis că suntem hotărâte. De ce să dăm înapoi acum, când am rezolvat ce e mai greu? Si nu mai plânge, fetițo, că mă calci pe nervi. Mirela se uita iar pe fereastră, la obrazul ei împietrit pe care se zvântau lacrimile, reflectându-se pe cerul împânzit de fumul termocentralei. Și inima parcă i se împietrise. De-acum, n-ar mai avea pentru ce să plângă. Plângea la mormânt străin, deh, ca și cum ar fi plâns după Velicu, și uite, doamna Petronela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]