326 matches
-
vijelii Și sfărâmați c-o mândră strigare triumfală Ordinea cea nedreaptă, șireată, infernală Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători, susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O Satan! Geniu al desperării! Acum pricep eu gîndu-ți, căci zvârcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gândiri rebele Când ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Dezrădăcinași marea ca s-o împroști în soare, Ai vrut s-arunci în caos sistemele solare. Da! Ai știut că-n ceruri răul, nedreptul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
numai parastase”, măcar o zi și o noapte să fie „această neagră sărbătoare”. Fluviile cară „pe sub pământ” scoici, sălcii, vulturi și oameni, rudele își duc „morții în spinare”, fluviul e omofag și parcă ar „curge în infern”. Obosit în această zvârcolire telurică, omul se culcă pe o parte a câmpiei și se învelește cu cealaltă parte a ei; întreaga câmpie „curge spre un asfințit necunoscut”. În volumul Stâlpi (1974) se întâlnesc versuri pe ritmuri populare mai jucăușe, nici ele debordând de
ALBOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285227_a_286556]
-
conferă valoare și semnificație operei: „Cartea nu este o dogmă. Ea este o descoperire.” Pentru Arșavir Acterian, G. Bacovia este „un geniu trist”, „de un sentimentalism maladiv excesiv”, iar volumul de poezie Cu voi... reprezintă doar „expresia glacială a dezintegrării”, „zvârcolire în lumea tristeților dizolvante”. Eugen Ionescu recenzează Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, acuzându-l pe autor de superficialitate, deoarece, „îndrumat mai mult spre epica exterioară”, ar rămâne „cel mult un analist al sentimentelor primare
FAPTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286953_a_288282]
-
Să plâng pe răni și să aud / Prin corbi, târcoalele aripei. / Și nu mă-ncumet să aleg / Și stau la marginea zăpezii / Pândind, cu lupii la un loc, / Din primăveri să cadă iezii” (Sunt lupi acolo). Fără entuziasme eruptive sau zvârcoliri dramatice, „stările” de viață dezvăluite se pliază imagistic celor patru anotimpuri, deopotrivă ale anului și ale sentimentelor, transmițând, rareori amestecate, impresii și trăiri dominate de arșiță sau îngheț, de bucurie sau de tristețe. Preferința pare să fie iarna, univers al
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
încrengarea în plase metaforice, de unde și o oarecare monotonie. Ipostaza iubirii e de aflat în Jugastru sfiala, în care versurile conotează ideea maternității. Obsesia semințelor cedează locul dendrolatriei, imaginii poemului ca trunchi și spirit deopotrivă: „Sufletul, forfota ochiului/ nici o tainică zvârcolire/ fereastra: de o parte a ei poemul,/ de alta pomii de sânge ai lumii/ și sfoara întinsă până la împotrivire”. Cu Vietăți fericite se trece de la profunzimea trăirilor către intensivitatea contemplativului. Meditația și nostalgia sunt învecinate, centrând energia eului în sfera
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
vizând de cele mai multe ori personalități sau evenimente ale timpului, ca în placheta Urzici (1910 ) sau în alte stihuri din celelalte volume. SCRIERI: Originale și traduceri (în colaborare cu C. M. Mulțescu), București, 1903; Răzlețe (în colaborare cu A. Sterescu), București, 1907; Zvârcoliri (în colaborare cu Nicolae Petrașcu), București, 1907; În surdină, București, 1908; Urzici, București, 1910; Opt portrete, București, 1913; Cântecul plopilor, București, 1928; Glasul apelor, București, 1932; Escale, București, 1934; Turcia nouă, București, 1935; Sonete, București, 1936; Italice, București, 1937; Poezia
PERIEŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288760_a_290089]
-
lumea literar-artistică de la sfârșitul secolului al XIX-lea. SCRIERI: Mihail Eminescu, București, 1892; Noi în 1892, București, 1892; Figuri literare contimpurane, București, 1893; Vasile Alecsandri, București, 1894; Scriitori români contimporani, București, 1898; Carmen Sylva, București, 1899; Marin Gelea, București, 1905; Zvârcoliri (în colaborare cu I.Gr. Periețeanu), București, 1907; Dimitrie C. Ollănescu (Ascanio), București, 1926; Ioan Mincu, București, 1928; Duiliu Zamfirescu, București, 1929; N. Grigorescu, București, 1930; Anghel Demetriescu, București, 1931; Ioan Georgescu, București; 1931; Dimitrie Bolintineanu, București, 1932; G. D. Mirea
PETRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288777_a_290106]
-
se țineau scai de carcasa cașalotului, se repezeau acum la sîngele proaspăt vărsat, sorbindu-l cu sete, așa cum sorbeau israeliții apa ce țîșnea din stînca atinsă de Moise. în cele din urmă, jetul se îngroșă, iar balena, după o ultimă zvîrcolire urmată de o vărsătură oribilă, se întoarse pe spate și-și dădu duhul. în timp ce-i legau strîns coada și pregăteau în fel și chip remorcarea prăzii, între cei doi secunzi avea loc următoarea conversație: Ă Mă întreb ce vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
între timp, se stîrnise o zarvă grozavă. Privind peste bord, oamenii văzură capul, pînă atunci neînsuflețit, zbuciumîndu-se și legănîndu-se chiar sub fața apei, ca și cum i-ar fi venit brusc o idee importantă - deși nu era decît bietul indian care, prin zvîrcolirile lui, dezvăluia fără să vrea adîncimea primejdioasă pînă la care se prăbușise. în clipa cînd Daggoo, cocoțat pe creștetul cașalotului, încerca să desprindă mandarul din parîmele palancurilor, în care se cam încurcase - se auzi un troznet și, spre groaza noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bătălie; 3) cînd mătură; 4) cînd e folosită ca minge; 5) cînd plonjează. 1) Fiind dispusă orizontal, coada leviatanului se mișcă altfel decît cozile tuturor celorlalte făpturi ale mării. Ea nu se răsucește niciodată. La om, ca și la pește, zvîrcolirile sînt un semn de inferioritate. Singurul mijloc de propulsie de care dispune balena, e coada ei. încolăcindu-și-o sub trup ca pe-un sul, apoi trăgîndu-și-o înapoi cu repeziciune, monstrul realizează acea stranie mișcare în salturi, cu care înoată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
se prefăcuse într-o corabie și pornise pe mare, încărcată cu aceste imnuri vesperale. Din nou potolit, deși cufundat într-o liniște și mai sumbră, Ahab - care se depărtase de balena ucisă ședea în ambarcațiunea lui și urmărea atent ultimele zvîrcoliri ale monstrului. Căci pentru Ahab, spectacolul acela ciudat, oferit de toți cașaloții în agonie, care-și întorc spre soare capul și mor astfel - era, mai ales într-o seară blîndă ca asta, o priveliște de un farmec inedit. Ă Se
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
soare capul și mor astfel - era, mai ales într-o seară blîndă ca asta, o priveliște de un farmec inedit. Ă Se răsucește spre soare, încet de tot, dar cu cîtă forță își pleacă fruntea în fața lui, cu ultimile-i zvîrcoliri! Și el se închină focului - ca un vasal credincios, cel mai uriaș și mai baronial dintre vasalii soarelui! O, de-ar putea ochii aceștia ai mei să se-nfrupte îndelung cu asemenea priveliști pline de har! Iată-mă în largul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
democrat le sprijină, s-au legat să contribuie prin munca și priceperea lor la refacerea țării, la ridicarea nivelului cultural, sanitar, politic și economic al femeilor de la sate și orașe, dar s-au mai legat să contribuie la distrugerea ultimilor zvârcoliri ale fascismului pentru ca niciodată femeile să nu mai sufere atât cât au pătimit de pe urma lui, pentru ca pacea să fie trainică, fericirea căminului, familiei, copiilor asigurată. Pentru a concretiza această fundamentală preocupare a lor, s-au denumit U.F.A.R. (Uniunea Femeilor
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
purtând titlul primei dintre ele. Viața plină de clocot a satelor noastre de azi, chipurile impresionante ale țăranilor muncitori, educați și conduși de Partid, în lupta împotriva dușmanului de clasă și a apărătorilor lui oportuniști; felul cum țăranii muncitori biruie zvârcolirile, uneltirile, sabotajul și crimele chiaburilor; nețărmurita dragoste a partidului pentru oamenii simpli, exploatați de chiaburi și lupta pentru ridicarea exploataților la conștiința demnității lor umane, pentru smulgerea lor de sub influența chiaburilor și îndreptarea lor pe drumul gospodăriilor colective; dezvoltarea ramurilor
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
suporturi, viermii de mătase albi și moi stăteau agățați de mănunchiuri din rămurele de dud. Desdemona Îi urmări cum țes gogoși, săltând din capete ca la auzul unei muzici. Privindu-i uită de lumea de afară, de schimbările și de zvârcolirile ei, de muzica ei nouă și teribilă (care e gata să Înceapă Într-o clipă). O auzi În schimb pe mama ei, Euphrosyne Stephanides, vorbindu-i În această crescătorie cu mulți ani În urmă, elucidându-i misterele viermilor de mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o carte În poală sau mergeam spre casă cu o mașină a altor fete, simțeam un dezgheț Între picioare, solul umezindu-se, o aromă fecundă, de turbă, ridicându-se și apoi - În timp ce mă prefăceam că memorez verbe latinești - viața bruscă, zvârcolirea ei din pământul cald de sub fusta mea. La atingere, brândușa era câteodată moale și alunecoasă precum carnea unui vierme. Alteori era tare ca o rădăcină. Ce părere avea Calliope despre brândușa ei? Este În același timp cel mai ușor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
s-a descoperit. Asupritorul asuprește, pustiitorul pustiește. "Suie-te, Elamule, împresoară, Medio! Căci fac să înceteze toate oftările lor", zice Domnul. 3. De aceea mi s-a umplut inima de neliniște, m-apucă durerile, ca durerile unei femei cînd naște. Zvîrcolirile nu mă lasă s-aud, tremurul mă împiedică să văd. 4. Îmi bate inima cu putere, m-apucă groaza, noaptea plăcerilor mele ajunge o noapte de spaimă. 5. Ei pun masa, straja veghează, ei mănîncă, beau... Dar deodată se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
prefacere atât de profundă ca aceea pe care o visase mișcarea de la 28 mai și pe care Salazar se angajase s-o ducă la bun sfârșit, fără ca lumea veche să nu încerce orice îi sta cu putință ca să supraviețuiască. Erau zvârcoliri care nu dovedeau un dezechilibru social și politic, ci seriozitatea cu care se împlinea revoluția naționala. Căci - astăzi, la lumina evenimentelor care au urmat, nu mai încape îndoială - Salazar "știa ce vrea și încotro se îndreaptă" nu numai în ceea ce
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mâinile la ceafă, se îndreptă, palid la față, întreg trupul îi încremeni, apoi se aruncă la pământ și porni să se rostogolească și să se zbată, scrâșnind din dinți, azvârlind din picioare și mârâind ca un câine turbat. Stupefiați de zvârcolirile lui, hunii din jur se traseră îndărăt, fixându-l cu teamă și scârbă, în vreme ce Simplicius, cu degetele încleștate pe imaginea sfântă, rostea, cu glas scăzut, o rugăciune înfrigurată. Chiar și Khaba, care încă strângea sabia în mână, se dădu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din import. Îi mai dădu târcoale În câteva rânduri și, În cele din urmă, sorbi un păhărel. Avu intenția să mai bea unul - dar organismul suprasaturat - refuză ideea. Restanțier, cu odihna și somnul,se prăvăli În așternut, unde după câteva zvârcoliri adormi. Tony Pavone era născut În România. În urmă cu doi ani de zile fusese detașat de intreprinderea lui În Capitala Greciei În calitatea de inginer constructor. În faza inițială,stătuse În cumpănă să accepte ori nu oferta dar, așa cum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de alături...!! Câteva bătăi violente În ușă, mai ales vocea stridentă a Șefului de Șantier răsturnă situația. Țiganca bucuroasă sări de gâtul amorezului care intrase În cameră cu pantalonii deja desfăcuți, azvârlindu-se În așa zisul pat, Îmbrățișați Într’o zvârcolire furibundă...!! Nu apucă să Îmbrace hainele și Șeful Șantierului complect dezbrăcat, se interesă. „Ai plătit fetei...?” „N’am plătit...De fapt nici nu m’am gândit...” „Bine... Oferă fetei două sute lei. Am să te rog să mă aștepți la șantier
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
comuniste prietene nu mai vorbim dacă are cunoștințe ori rude În țările capitaliste. Așa dar, uită de vizita turistică În Israel, oricum acolo nu ai ce vedea. În țara de peste Marea Mediterană În afară de unele pietroaie aride, răscolite și așezate asimetric de zvârcolirile scoarței planetare, lipsite de orice farmec al vegetației te poate surprinde o furtună de nisip de o așa manieră Încât voi fi nevoit să răscolesc cu buldozărul danele de nisip să te aduc la suprafață. Mai bine zis, cum stai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vlăstar al împăratului. La al șaselea ceas, copilul urma să se înfățișeze și să îngenuncheze la sărutarea mânii părintelui său. La acel ceas sultana-doamnă Roxelana a dat strigăt cumplit și a căzut cu fața în jos peste cele din urmă zvârcoliri ale iubitului său fiu Mehmet. Au venit asupra ei femeile, ridicând-o. Ea le-a respins, cu priviri crâncene. S-a zvonit îndată că feciorul a avut o boală prea grabnică, poate de inimă. Și mama s-a retras rănită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ce se întâmplase. Dar, într-o fracțiune de secundă, m-a umplut o imensă frică. De fapt, nu frică. Panică de animal proiectat dintr-odată în ceva cu totul necunoscut. Vertiginos se perindau în mine cele mai neobișnuite gânduri, spaime, zvârcoliri, n-aveam nimic de care să mă mai agăț, totul mi se părea halucinant. Realitatea stației devenise o fantasmă. Eram cu totul și cu totul în afara mea. Prima dată în viața mea trăiam spaima, certitudinea că nebunia există în Lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și l-a legat cu o funie plină de lațuri. Fiara a inhățat momeala și, pomenindu-se cu colții încleștați în ceară a început să salte furioasă încurcându-se în lațurile funiei, pe care le înoda strâns în juru-i prin zvârcolirile sale, astfel ca abia de mai putea mișca o labă. O alta greutate se ridica acum în calea lui. Curtea, după cum am mai spus, era înconjurată de niște ziduri uriașe și singura deschizătură în ele era o fereastră cu gratii
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]