1,030 matches
-
copil răzgâiat și mă scoți din sărite. Lasă-mă să-ți explic! Am terminat-o cu tine. De azi înainte, ești liber să faci ce vrei. Escu rămase locului preț de o clipă, după care îi smulse geamantanul și-l zvârli în mijlocul curții, o săltă pe umăr și ieși pe poartă, în timp ce fata se zbătea și urla drăcește. Îi căzură papucii din picioare dar bărbatul deschise portiera și-o trânti, ca pe un sac de cartofi, în mașină. Demară în trombă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
calamitate? Cristian Bariu ieși din biroul lui atunci când fostei logodnice îi căzură ochii pe rochia unicat a Luanei, cadou de la Ștefan la aniversarea zilei de naștere. Doamna Noia ghici intenția femeii prea târziu. Domnișoara apucă ceașca de cafea și-i zvârli conținutul pe țesătura fină, de culoarea lămâiei. Luana își pierdu mințile. Închipuirea, din alte vremuri, se transformă în realitate în momentul în care își ridică rochia, apoi piciorul și lovi, în plin, chipul drăgălaș al Rebecăi. Aceasta ateriză, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din China, despre care citise. Aici era ceva tulbure, nedeslușit, nimeni nu știa ce trebuie răsturnat și ce trebuie păstrat. Dar toate astea priveau Java și Sumatra, de partea cealaltă a acestei țări de insule Înșirate pe mare ca algele zvârlite pe mal. Asta era ceea ce gândea lumea. Numai Adam a știut că nu erau În siguranță. Karl refuzase să facă ceva. Nu s-a gândit nici o clipă să plece. — Dar... a Încercat Adam să protesteze. Citise ziarele, ascul tase radioul
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
izbucnească o furtună cumplită peste Perdo. Multe dintre celelalte bărci ale pescarilor s-au Întors devreme, nu și a lui Hanawi. Furtuna a ținut două zile la rând, iar când apele s-au potolit, pescarii au dat peste barca lui zvârlită de valuri pe stâncile care Încercuiesc vestul recifului. șubred, catargul se frânsese, dar vela, În mod curios, era intactă, plutea pe apa verde și limpede. Marea era oglindă, netedă din nou, greu de Închipuit că fusese furtună. Cum știi, așa
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
n-am mai băut. Păstrez sticla asta ca să nu uit. Privea sticla de parcă ei i se adresase, iar acum aștepta să-i răspundă. La urma urmelor, a adăugat el Într-un târziu, nu-i decât o sticlă goală. și a zvârlit-o puternic pe lângă Adam, Înspre o stivă de scânduri din fundul magaziei. Sticla s-a izbit de lemn cu zgomot surd, Însă nu s-a făcut țăndări, mai degrabă s-a spart nespectaculos În trei sau patru cioburi care au
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de poezie. O "iscălitorească" oarecare. Îmi apăruse, în '73 (aveam 29 de ani atunci), cartea de debut: eseuri despre cîțiva poeți, produse la 23-26 de ani. Și nici n-am știut de interdicție. Doar atîta că, după ce-am fost zvîrlită din presă, mi se respingeau absolut toate textele. Habar n-am avut. Nici n-am presupus măcar cum și cînd m-au pus pe lista de interziși. Numai că nu-mi apăreau articolele. Se rătăceau prin mapele redacționale și, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cenzura și ne-ați lăsa să lucrăm după cum ne taie capul. Tăiatul capului e unicul criteriu în cultură (...)". Gura păcătosului! Îl sărbătoriseră, la jubileu, ca "poet național". N-a contat. Sorin Toma, N. Moraru, Traian Șelmaru și Vitner l-au zvîrlit din teritoriul literar. Fără să le dea nimeni replică. L-au scos poet al burgheziei, dăunător, purtător de molimă, cangrenat, servind afrodisiace poporului. Petru Dumitriu... Autor al romanului Drum fără pulbere! mă întrerupe Șichy. Schima buzelor strălucitoare se vrea răutăcioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o insulă în alta. Pe fiul cu soartă sexuală opusă îl obseda un mire neîngăduit, nepermis: ex-stripperul ultra-potent. Le auzeam jocurile nopții. Brăduț cerșind mîngîieri, cerîndu-i să nu se oprească, abandonîndu-i-se. Toate cearșafurile și prosoapele folosite de ei le-am zvîrlit la gunoi. În baie, petreceau ore și ore. Urinau indiscret unul față de altul. Brăduț îl bărbierea cu tandrețe; firele de păr cedau lamei, cu sunet aspru. Cînd s-o fi ras prima dată Patrick? Sigur nu la 16-l7 ani, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
toate blidele", cum spunea bunica Leonora. E în regula și-n regulamentul organic al românului capul plecat, obrazul (celălalt) întors spre pălmuire (șeful statului, în august anni curentis, l-a medaliat pe glob-trotterul "pacifist" Elie Wiesel, după ce i s-a zvîrlit în față, triadic: "România a ucis, a ucis, a ucis"), preferința pentru "lasă-mă să te las" și pentru "mai bine era cînd era mai rău". Sîntem un popor ușor de prostit (servim minciuni drept adevăruri; vezi "genocidul" de mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dubiu. Privitor la vocația lui nu încape nici o aporie". Cognitifff, ce mai! Cine-ar găsi cuvinte mai potrivite decît Arghezi? Noi suflăm pe-același flaut, Laudă-mă să te laud". Strîng pe făraș talentele închipuite, genialoizii, diamantele astea, să le zvîrl la gunoi. Tano are pe nas o boabă de sînge: M-am zgîriat cu Mișu. N-apuc să-l cert, că la colțul dinspre strada "Fulger", colț mirosind veșnic a urină, a apărut Milucă și n-am altă ieșire decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Simt iarăși gustul de Brontë, de Jane Eyre cînd ajung șareta din urmă și disting pelerina scumpei de Șichy. Pălărioara gri e înclinată spre umărul lui Rusalin. Nu vreau să fim văzuți, Tano. Ne tupilăm pînă-n parcarea de la Litle Texas. Zvîrlim pieptenele și-o să crească între noi o pădure. Sigur, contez pe curbele împădurite cu salcîmi. Încetinesc, spre enervarea unui șofer de autobuz. Îmi dă lecția cuvenită de șofat, în dulcele stil clasic practicat pe șoselele patriei: "Naimîncatazibagăcărbunibăgateașinmăta". Nu te lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în consilii de familie cu părinții și rudele limitrofe, secondate de cele de peste mări, cu înțelesuri de pe altă planetă, fără să uite sentimentele (stafidite) contradictorii pentru toată cloaca aceea de mătuși, profesori, mame și tați care își spuneau, generic, educatori. Zvârli cât colo și pânda ochilor lor de pe tot parcursul copilăriei, adolescenței și a toată tinerețea, cărora le răspundea cu obrăznicie prin faptele reprobabile expuse cu nonșalanță înțelepților nimicului, patriarhilor inutilului, adversari neobosiți ai luminii din sufletul ei. Plecând la drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
comenzi, suportînd ciupiturile bețivanilor care nu-și puteau stăpîni instinctele, rîsetele necontrolate. Danturi îngălbenite, fețe țepoase, scăfîrlii care nu înțelegeau niciodată că ora închiderii trebuia respectată. Numai barmanii știau cît le dădeau de furcă pramatiile alea, chemau milițienii să-i zvîrle cu forța în stradă, înjurături, bastoane pe spinare, dar degeaba, uitau cu toții repede, a doua zi istoria se repeta, o luau de la capăt, asta era viața lor, treaba mergea ca unsă, asta era Rusia. O cu totul altă lume, ah
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o scurtează Roja. N-avem altă șansă decît s-o luăm pe rînd, din aproape în aproape, ca să înțeleagă tot prostul. Cît ziceați că e deschiderea? Zece mii? O nimica toată dacă te gîndești la ce pot barosan ne așteaptă, adaugă zvîrlind pe masă un mototol de hîrtie. La primele întîlniri amfiteatrul fusese aproape gol. Degeaba se zbătuse pînă la epuizare cu organizarea, nu dormise nopțile și slăbise cîteva kilograme bune. Unde greșise? De ce oare nu reușise să fie convingător de la început
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prin emoția pe care o provoacă. Fără emoție, el nu mai este poem, ci un text mort, a cărui studiere devine irelevantă. Să recitim împreună un cunoscut sonet al lui Eminescu, Afară-i toamnă...: „Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, / Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri; / Ci tu citești scrisori din roase plicuri / Și într-un ceas gândești la viața toată. // Pierzându-ți timpul tău cu dulci nimicuri, / N-ai vrea ca nime-n ușa ta să bată; / Dar și mai bine
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ude, sfâșiate, cu părul și bărbile șiroind de apă, cu alge în păr, desculți, înfrigurați, dar în viață : așa cum promiseseră, veniseră de Crăciun. Să împodobească bradul. Într-un târziu , lângă foc, povestiseră cum s-a întâmplat cu furtuna, cum fuseseră zvârliți de valuri încoace și încolo, fără să vadă nimic decât furia mării, și cum, măturați de zidurile de apă care năvăleau de peste tot pe corabia care se răsucea în loc, apăruse un bătrân de nu se știe unde, cu barba înspicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și o umbră de lumină trecând pe deasupra... dar ce folos ?! Câteodată mă prindea somnul și visam... visam apa și umbra de lumină și tremurarea și iarăși apa, care se făcea dulce... dulce... Alteori, chiar era de-adevărat și atunci se zvârleau toți înăuntru, care cum putea pe mine, cine să mă arunce ?! Și chiar așa, unul singur ieșea vindecat : cel care atinsese primul apa, după tremurarea umbrei de lumină... De când eram acolo, văzusem rânduri-rânduri care veneau și plecau... Plecau sănătoși... dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cucoană mare) Șăgalnic șade lângă mine. Și stăm așa până când el își termină lucrul pe care l-a început în acea zi. Îi promit că nu-i voi divulga identitatea. El își scoate masca și mi-o dă. Eu o zvârl pe fereastra mașinii care mă aduce înapoi. Și mă sărută lung, dulce, pasional. Vine din când în când să mă vadă . Și mie îmi fac plăcere aceste întâlniri întâmplătoare. Care devin surprize și obișnuințe. În realitate, nu e nimic atrăgător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
dintre explicațiile opțiunii ei: neavând urmași a decis ca să aloce Crematoriului din București o sumă de bani, pentru incinerare, bani din care și să "i se facă cele ce cere legea creștinească, orânduind iarăși ca cenușa trupului ei, să fie zvârlită, ori în vânt spre răsărit, ori dată pe apa curgătoare a unui râu, din apropierea Bucureștilor"199. Acest gest era interpretat de către arhimandrit drept rezultatul luptei îndelungate ce s-a dat in sufletul ei "între vechea tradiție moldovenească și libertatea de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
puț și coborât în pivniță cu ajutorul unor lanțuri cu scripete. Cine avea curajul să privească la ardere, i se da voie. M-am scoborât și eu în pivniță. Acolo au dezbrăcat pe mort de toate hainele sale, și l-au zvârlit într-un cuptor de fier, care era bine încins și au închis portița. Prin niște ferestruici mici de cristal (care nu ardeau) am privit atât eu cât și alții, cum ardea mortul. În mai puțin de zece minute a plesnit
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sale, neavând să fie pentru nimeni povară și osteneală. În acest scop a lăsat Crematoriului din București o sumă de bani, din care să i se facă cele ce cere legea creștinească, orânduind iarăși ca cenușa trupului ei, să fie zvârlită, ori în vânt spre răsărit, ori data pe apa curgătoare a unui râu, din apropierea Bucureștilor. De aici se vede lupta data-n sufletul ei între vechea tradiție moldovenească și libertatea de cugetare. A ales numai ceia ce a fost bun
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
limbă de moarte, ca urmașii mei să ucidă pe toți cei ce mi-au făcut rău" sau "Am fost un ticălos și doresc ca trupul meu să fie expus oprobriului public atâtea zile" sau "Tăiați-mi trupul în bucăți și zvârliți-l la câini" etc. E de observat că majoritatea muritorilor acordă iertate tuturor celor care le-au făcut rău și la rândul lor acordă iertate de la aceștia.. Sunt însă și oameni hazlii, pe care gluma ori ironia îi însoțesc până la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de unde tocmai venise, nu e o noutate. Pe vremea comunismului, era aproape indecent să zâmbești când țara zăcea sufocată sub cizma ocupantului sovietic. În anii cincizeci, aproape că nu exista familie care să nu aibă un membru sau o rudă zvârliți în închisoare. Apoi, sub Ceaușescu, numai de zâmbit nu-ți ardea când, mort de foame, hăitașii partidului te mai și obligau să ieși la demonstrații și să urli ineptele lozinci de proslăvire a regimului. Prin ce-a făcut imediat după
De ce nu zâmbesc românii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7676_a_9001]
-
în versiunea ei de ultimă oră: amnistie, dar nu amnezie. Cu alte cuvinte, nu cred că oamenii care au păcătuit (mai puțin, firește, cei care au comis crime și abuzuri încadrabile juridic) trebuie băgați la închisoare, uciși cu pietre sau zvârliți afară din servicii. Cred doar că trebuie să avem respect pentru victime, că e bine să renunțăm la o societate în care mult prea mulți actori evoluează cu măștile pe chip. Dar pentru amnistie e nevoie de mărturisire și de
Iar îi apărăm pe turnători?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7120_a_8445]
-
protagonistului care nu se hotăra să treacă la acțiune: "Da' f...-o o dată, mă, prostule!" Mi-am jurat să nu mai citesc cărți "scoase din degete", de-o ingeniozitate atât de iritantă, încât îți trebuie nervi de oțel să nu zvârli cartea cât-colo. Așez în capul de listă al acestui tip de literatură făcătura ultra-inteligentă și ultra-sofisticată a lui Italo Calvino, Dacă într-o noapte de iarnă un trecător. }in bine minte curiozitatea cu care am încercat să citesc, pe la mijlocul anilor
Cine va scrie marele roman românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7612_a_8937]