1,887 matches
-
Conservatorul de Muzica și Arta Dramatică București, clasa Victor Ion Popa. A debutat pe scena studioului "Teatrului Național" din Piața Amzei (1948), când încă student în anul III, i s-a încredințează rolul unui scutier în piesa "Toreadorul din Olmado", pusă în scenă de regizorul Ion Șahighian. La 1 mai 1948 s-a angajat ca membru al corpului artistic al Teatrului Național. A obținut diploma de absolvire a IATC în 1949, la vârsta de 24 de ani, iar la 1 aprilie 1951 s-
TOMA CARAGIU și JEAN CONSTANTIN și-ar fi sărbătorit, pe 21 august, zilele de naștere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/22148_a_23473]
-
activi ai opoziției. Nu e deci de mirare că opera conține o foarte evidentă caricatură a primului ministru Sir Robert Walpole și a întregii administrații Whig. Acesta este motivul pentru care opera Polly, continuarea acesteia, a fost interzisă, neputând fi pusă în scenă până în 1777. Revenind la piesa lui Havel și comparând-o cu o altă celebră "recontextualizare" a piesei lui Gay, adică Opera de trei parale (1928) - cu libret de Bertholt Brecht și muzică de Kurt Weill - se poate constata lipsa "coloanei
Comedia vorbei de lemn by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16820_a_18145]
-
Mona Chirilă și Miriam Cuibus, iar luminile și coloana sonoră sunt realizate de Tudor Chirilă. Miriam Cuibus se află la apogeul artei sale interpretative. Neuitata Charlotte Corday pe care am admirat-o în Marat-Sade de Peter Weiss (spectacol din 1991 pus în scenă de Victor Ioan Frunză), actriță de un profesionalism aproape maniacal, ea demonstrează în MEMO, nebănuite resurse comice. Abandonează aici tonalitățile grave, dramatice cu care ne obișnuise, și în aceeași excepțională condiție fizică reîncarnează femeia tuturor vîrstelor. E acompaniată cu eleganță
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
de complementaritate paradoxală. Derrida crede că ospitalitatea absolută sau incondițională "presupune o ruptură cu ospitalitatea în sensul curent, cu ospitalitatea condițională, cu dreptul sau pactul de ospitalitate". El vede în aceasta "o pervertibilitate ireductibilă". Povestea încearcă să figureze și să pună în scenă această constelație paradoxală a ospitalității, între propriul interes și sacrificiul de sine, pragmatism și utopie. Legea ospitalității pare să dicteze într-adevăr că ospitalitatea absolută trebuie să rupă cu ospitalitatea ca drept sau datorie, cu "pactul" de ospitalitate. "Ospitalitatea absolută
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
pentru oaspete nu numai pentru gazdă. E adevărat că perspectiva poveștii se plasează de cele mai multe ori de partea celui slab, a celui care cere adăpost. Și această căutare cunoaște uneori riscul unei regresiuni, chiar al unei dizolvări a eului care pun în scenă cu un simbolism evident figurile întemnițării, ale somnului, chiar ale unei morți simbolice. Să fii găzduit înseamnă să te deschizi tuturor riscurilor și să-ți lași destinul în mîinile gazdei tale. Mai mult decît oricare alta, se impune cu forță
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
muzică/ sau mormîntul celui din urmă samurai// oricum fotografia era prea lungă/ așa că foarfeca mai poate reteza cîteva trepte// pe o sfoară/ zbătîndu-se în vînt/ ciorapii încearcă să ajungă din urmă/ picioarele stăpînului" (trei baghete de lemn). În fine, e pus în scenă senzaționalul. Cultura acestuia are un caracter mizantropic, funcția lui fiind aceea de-a biciui existența în genere, tratînd-o drept grotescă, hilară, absurdă. Senzaționalul e în sine compromițător pentru normalitate, ca un soi de miracol decăzut. Grație acestuia, simțim corupția normei
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
Marina Constantinescu Cu două excepții, am văzut toate spectacolele puse în scenă de Felix Alexa, de la Pe cheiul de Vest de Koltès, în 1991, la "Casandra" (pentru care a luat și Premiul UNITER pentru debut), la Vizita bătrînei doamne de Dürrenmatt la "Bulandra", Casa Bernardei Alba de Lorca la Teatrul Național din
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
sonoră ca rădăcinile unui copac din pămînt. Un quintet, ușor lugubru, în felul Schubert. Splendidă tînără blondă cu o voce venind parcă din adîncul puternicului ei corp. Peste umărul unei doamne din fața mea citesc pe program: Lola Gălățanu". Frecvent personajul pus în scenă e cîte un scriitor din cercul afinilor, bunăoară Tudor Țopa: "Săptămîna trecută, miercuri, l-am găsit pe Tudor Ț. la Herestrău păzind retrospectiva Ghiață și din vorbă în vorbă mi-a spus că scrie scurte romane și instalîndu-ne afară în
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
Dar la Metropolitan Opera snobii plătesc biletul cu echivalentul unei lefi mijlocii din România umplînd superba sală și cele patru rînduri de balcoane și loji în fiecare seară, dar nu atît pentru Pelléas și Mélisande care e atît de convențional pusă în scenă încît cel mai profitabil lucru pe care-l pot face e să doarmă pe durata celor cinci acte, cît pentru cele două nesfîrșite pauze în care pot admira frescele lui Chagall de la intrare, bînd șampanie sau mîncînd delicioase tarte cu
New York by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17117_a_18442]
-
considerabil. Ici, colo cîte un spectacol onorabil. În rest, nu o imagine tocmai optimistă. Teatrele Naționale aproape s-au scufundat, deși unii le văd ca pe niște nave-amiral. La Timișoara, mai nimic, un singur spectacol de reținut, Ivona, Principesa Burgundiei pus în scenă de o regizoare tînără, Anca Maria Colțeanu. La Tîrgu-Mureș, nimic, la Iași și Craiova, nimic, la Cluj o tentativă a Monei Chirilă după Mantaua lui Gogol și, într-adevăr, realizarea Hamlet-ului lui Vlad Mugur, dar care va avea premiera în
Un interval și mediocritatea lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15924_a_17249]
-
Alexandru Dabija. Amîndouă pun plenar în evidență doi mari actori în recital: Valeria Seciu și Marcel Iureș, două interpretări care îi aduc la rampă în ipostaze noi, speculate fiind alte registre și disponibilități. Evenimentul stagiunii este Unchiul Vanea de la Bulandra, pus în scenă nu de un regizor român, ci rus, Yuri Kordonski, ucenic al lui Lev Dodin. Atmosfera, interpretarea nuanțată, accentele diferit marcate, scenografia superbă, gag-urile, lucrul cu actorii impun acest spectacol în rîndul celor remarcabile, cu parfumul acelor montări de vîrf
Un interval și mediocritatea lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15924_a_17249]
-
și Vladimir Găitan care, nu cu mult timp înaintea încheierii stagiunii a demisionat și el. Totuși, în toate aceste condiții speciale care se suprapun peste cele ordinare, cîteva lucruri s-au împlinit. Poate cea mai rotundă realizare este acest Oscar pus în scenă de regizoarea, tînără, Alice Barb. Studentă la actorie, clasa Dem Rădulescu, absolventă apoi a secției de regie - clasa Cristian Hadjiculea, Alice Barb funcționează - pînă de foarte curînd fiind singura din generația ei - în cele două sisteme existente în mișcarea noastră
Garajul Domnului Barnier by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15970_a_17295]
-
la actorie, clasa Dem Rădulescu, absolventă apoi a secției de regie - clasa Cristian Hadjiculea, Alice Barb funcționează - pînă de foarte curînd fiind singura din generația ei - în cele două sisteme existente în mișcarea noastră: teatrul instituționalizat și teatrul alternativ. A pus în scenă, de exemplu, Don Juan moare ca toți ceilalți de Theodor Mazilu la Theatrum Mundi, dar și-a creat și Compania independentă Of-Of în care a lucrat spectacolul Poveste de cartier, găzduit o perioadă la Teatrul Act. Adaptată la ambele sisteme
Garajul Domnului Barnier by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15970_a_17295]
-
de operă. "Ovidiu sîntem noi". Dar ne-am pus și problema: care este locul Naratorului, ce vede Naratorul și ce povestește el, astfel încît mie, ca spectator, să-mi fie indus sentimentul de realitate trăită efectiv, surprinsă, mai degrabă decît pusă în scenă. În consecință, încă din 1995, de la Before Breakfast, am hotărît: camera va fi purtată, tot timpul se va filma de la înălțimea ochilor - nu plongé, nu contre-plongé, nu traveling, nici un fel de procedeu altul decît acela simplu, al înregistrării evenimentelor care
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
să spună "da" Capitalei. Mai exact, Teatrului Mic. Spectacolul se numește Spionul balcanic de Dusan Kovacevic (traducere de Octavia Nedelcu) și aș spune că este o continuare a investigațiilor regizorului pe două planuri: unul - al autorului, nu de mult Goga punînd în scenă o altă piesă, Tărîmul celălalt, la Galați; al doilea - al unei teme axate pe o anumită perioadă politică și istorică a țărilor fost-comuniste, demers pornit cu Portret de criminal, în stagiunea trecută, la Brașov. Lumea lui Kovacevic colcăie de tare
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
la real cu totul diferit; localizarea trăirii în fragmentar, singurul mod de a fi creditat cu vreo urmă de autenticitate, asumarea caracterului de construct al tuturor lucrurilor care umplu o viață, sinceritatea retușată de o percepție subiectivă extrem de bine conturată pun în scenă o atitudine existențială cu totul diferită, a unei tinere autoare fixate, cu un cinism delicat excelent asezonat cu fragmente de nostalgie a purității, într-un prezent căruia nu-i găsește niciodată scuza de a fi numai un moment în timp
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
Kurt Hahn care a obținut succese în vindecarea ,,blazării și a plictiselii" prin implcarea pacienților în salvarea celor aflați în pericol de înec în zonele de coastă; ori pe cel al lui Helmut Schulze care a ajuns la aceleași rezultate punând în scenă o serie de ,,situații-limită". Provocarea se dovedește prin urmare indispensabilă sănătății. Revolta, ca revitalizare a reacției individuale: un sport de echipă ce trebuie practicat aproape voluntar, nu daor din cosntrângere. Revolta devine la propriu ,,o problemă de igienă fizică și
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
se întregească. Autoarea, Helene Hanff, născută la Philadelphia în 1916, nutrește de tânără o mare pasiune pentru teatru. Obține o bursă care-i permite să se instaleze în Manhattan. Scrie zeci de piese pe care niciodată, nimeni nu le va pune în scenă. Se resemnează și devine scenaristă la televiziune. În ciuda decepțiilor și a unei existențe precare, Helene Hanff decide la peste treizeci de ani să-și completeze, ca autodidact, studiile pe care nu le putuse face la vremea potrivită. Nesatisfăcută de ceea ce
84, Charing Cross Road by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/15666_a_16991]
-
filmelor autoreflexive. La Sărbătoarea filmului francez, găzduită în această toamnă de Institutul Francez, Cea mai bună speranță feminină de și cu Gérard Jugnot, despre care Frédéric Strauss a scris: ,,Paradoxal, dacă filmul a găsit tonul just e și pentru că pare pus în scenă chiar de către eroul său, un ins care nu pierde nici o telenovelă și iubește cinema-ul lui papa!" Într-adevăr hazul acestui film este desuetudinea lui, simplitatea dezarmantă a subiectului și mizanscenei. Un părinte coafor de meserie este dezamăgit cînd află
Lumea filmului în oglindă by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15754_a_17079]
-
Marina Constantinescu Un spectacol cu rezonanțe foarte speciale este Amanții însîngerați după Chikamatsu Monzaemon (traducere și adaptare de Angela Hondru) pus în scenă de Alexandru Tocilescu la Teatrul Național din București (sala "Atelier"), unul din spectacolele majore ale acestui teatru și ale acestei toamne. L-am văzut de două ori, la începutul acestei stagiuni. Deși vorbește despre moarte, iubire, sinucidere, această ultimă montare
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
Tematica și tehnicile stilistice evident noi i-au adus succes autorului și au marcat un moment important pentru literatura și teatrul japonez. Alexandru Tocilescu a fost complet lipsit de prejudecăți atunci cînd s-a hotărît și s-a pregătit să pună în scenă o poveste ce, în aparență, părea tributară unui cod, unui prag de așteptare, unui nivel de receptare. Cred că el combină faptele a două piese și aduce în spectacol două cupluri, două istorii diferite, fără legătură între ele, cu același
Răsărit de soare deasupra pădurii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15771_a_17096]
-
Take, Ianke și Cadîr de Victor Ioan Popa, în regia lui Grigore Gonța, cu Radu Beligan, Marin Moraru, Gheorghe Dinică în rolurile titulare. În general, dacă nu ai neapărat o idee, atunci e greu de spus de ce te apuci să pui în scenă un text. E greu de înțeles ce a urmărit Grigore Gonța, în anul de grație 2001, cu o piesă precum cea mai sus amintită, altfel, atît de cunoscută. Voci ca ale lui Jules Cazaban, Ciubotărașu, Finteșteanu ne răsună încă în
Viața satului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15788_a_17113]
-
Marina Constantinescu De ce tînărul regizor Dan Vasile a ales să pună în scenă piesa lui Petru Dumitriu Preludiu la Electra, rămîne o întrebare la care n-am găsit răspuns nici după ce am văzut spectacolul realizat la Theatrum Mundi și găzduit de Teatrul Foarte Mic. Am putea spune că expresia dramaturgică a scriitorului este
Electra în 2001 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16162_a_17487]
-
un regizor care să știe să o citească și să-i revele miza. Dar tot atît de bine un director de scenă inabil poate să o îngroape. Așa s-a întîmplat cu Larry Thompson, tragedia unei tinereți (1996), tradusă și pusă în scenă la "Nottara" de Mara Pașici-Manolescu. Necitind-o și văzînd doar "ce se petrece pe scenă ți se poate părea, în mare parte, o aiureală. Un spectacol-kitch nu pentru că aceasta ar fi cheia în care s-a dorit să se lucreze
Cînd ai o piesă și nu știi ce să faci cu ea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16177_a_17502]
-
coruri de și de la țigani!). Nu știu ce e de făcut cu unii actori. Nu-i văd capabili să se îndrepte. Să nu uit: foarte frumoasă e muzica lui Nicu Alifantis. Lăudabil în tot cazul efortul regizorului și al Naționalului de a pune în scenă o piesă enormă (din toate punctele de vedere) ca aceasta, pretențioasă, de mult nejucată la noi (de la Ion Manolescu și Maria Tănase, în timpul războiului, cred), realist-psihologică, "greoaie" (pentru că moral-filosofică) și complicată ca o mașinărie solidă și veche pentru care, astăzi
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]