4,962 matches
-
de experiența nevrotică anterioară. Mai există Însă o posibilitate. În cazul unei noi Întâlniri persoanele traumatizate nevrotic anterior vor proiecta problemele lor asupra noilor parteneri. Se va realiza În felul acesta o situație de compensare a conflictelor nevrotice anterioare. 3. Împăcarea Se Înțelege prin Împăcare situația prin care o stare de tensiune, un dezacord sau chiar un conflict dintre două persoane sunt lichidate, restabilindu-se Înțelegerea, acordul dintre ele. Împăcarea este un act reparator. Despărțite prin conflicte, cele două persoane, În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Mai există Însă o posibilitate. În cazul unei noi Întâlniri persoanele traumatizate nevrotic anterior vor proiecta problemele lor asupra noilor parteneri. Se va realiza În felul acesta o situație de compensare a conflictelor nevrotice anterioare. 3. Împăcarea Se Înțelege prin Împăcare situația prin care o stare de tensiune, un dezacord sau chiar un conflict dintre două persoane sunt lichidate, restabilindu-se Înțelegerea, acordul dintre ele. Împăcarea este un act reparator. Despărțite prin conflicte, cele două persoane, În cazul În care a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
felul acesta o situație de compensare a conflictelor nevrotice anterioare. 3. Împăcarea Se Înțelege prin Împăcare situația prin care o stare de tensiune, un dezacord sau chiar un conflict dintre două persoane sunt lichidate, restabilindu-se Înțelegerea, acordul dintre ele. Împăcarea este un act reparator. Despărțite prin conflicte, cele două persoane, În cazul În care a existat o anumită atracție simpatetică Între ele, vor regreta această ruptură și vor face eforturi de Întoarcere. În aceste cazuri, conflictul nu a fost interiorizat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
O dovadă În acest sens este regretul celor doi și dorința lor de a se reîntoarce, de a reface relația dintre ei. Ambianța este reevaluată și fiecare dintre cei doi va căuta să cedeze, oferind În schimb celuilalt afecțiunea sa. Împăcarea este o formă de lichidare a conflictului. Nu este de fapt o lichidare a dezacordului. Faptul că cei doi s-au Împăcat dovedește că există o legătură afectivă Între ei, că nu a fost vorba despre o respingere reciprocă, de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o respingere reciprocă, de o inacceptare inițială Între cei doi. Trebuie să admitem faptul că a existat o atracție reciprocă, dar că aceasta a suferit modificări, neputându-se consolida, fapt care a dus la despărțire. Apoi, a urmat revenirea, cu Împăcarea celor doi și refacerea relațiilor dintre aceștia. Din cele de mai sus, rezultă faptul că Întâlnirea dintre două persoane reprezintă condiția apropierii sau a despărțirii acestora, a cooperării sau a conflictului dintre ele. Întrucât conflictul reprezintă o situație specială, atât
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
trebuie să fie echitabilă. A patra formă este recunoașterea, formală cel puțin, a inutilității confruntării, ca fiind lipsită de sens, de scop final. A cincea formă este concilierea, Înțelegerea reciprocă asupra situației și soluționarea acesteia prin consens bilateral și prin Împăcarea părților. Toate aceste situații atitudinale sunt expresia acțiunii normative a conștiinței morale asupra conduitelor individului. Prin ele, atitudinea de evitare anulează conflictele, sau cel puțin le deturnează de la transformarea lor În acte de violență. Se poate vedea, din cele de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
precis; bă natura prejudiciului sau a conflictelor este În relație directă cu intențiile ostile care l-au produs; că anularea intențiilor agresive sau Împiedicarea descărcării acestora previne sau anulează efectele prejudiciului; dă reparația prejudiciului este posibilă prin acte materiale, psihologice (Împăcarea părințiloră sau morale (iertarea agresorului de către victimăă; eă orice prejudiciu adus unei persoane va reprezenta o experiență psihotraumatizantă pentru victimă și o situație de culpabilitate pentru agresor, cu efecte prelungite pentru amândoi. Aceste caracteristici definesc natura oricărui act de violență
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Bine. Prin căință, eu ies din trecutul meu negativ și intru Într-un timp nou, cu un sens și o valoare morală pozitivă, mă desprind de greșeală, sau de păcat. În planul eticii creștine, P. Abélard vede trei modalități de Împăcare a omului cu propria sa conștiință, În fața lui Dumnezeu: căința, mărturisirea și dezvinovățirea. Esențială pentru el rămâne căința, care este „durerea spiritului În legătură cu ceea ce a greșit” (Înțelepciunea lui Solomon, V, 2-3Ă. Pentru R. Le Senne, căința se raportează În primul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
morale pe care le incarnează. Dar lucrurile nu se opresc aici. Terapia psihomorală nu se limitează la restaurarea echilibrului de valori al persoanei. Ea urmărește și proiecția acesteia În registrul aspirațiilor ideale. Aceasta ar fi, dincolo de plăcerea trupească și de Împăcarea sufletească, Împlinirea spirituală a omului. Această a treia dimensiune a iubirii o realizează comuniunea persoanei umane cu modelul arhetipului divin, este deschiderea mea către transcendență. Dacă pentru primele două situații, plăcere și Împăcarea am nevoie de prezența unei alte persoane
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ar fi, dincolo de plăcerea trupească și de Împăcarea sufletească, Împlinirea spirituală a omului. Această a treia dimensiune a iubirii o realizează comuniunea persoanei umane cu modelul arhetipului divin, este deschiderea mea către transcendență. Dacă pentru primele două situații, plăcere și Împăcarea am nevoie de prezența unei alte persoane, În cazul Împlinirii mele, iubirea este cea care mă ajută să trec, dincolo de mine și de lume. Iubirea mă proiectează În spațiul aspirațiilor mele de idea, În care mă regăsesc ca subiect pur
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
o chestiune de conștiință a eului personal. Fiecare persoană Își trăiește propria moarte, nu atât biologic, cât mai ales ca un fapt de conștiință raportat la propriul său Eu. Distingem trei tipuri de atitudini psihomorale raportate la moarte: refuzul morții, Împăcarea cu soarta și, În final, dorința de a muri. În perspectiva reflecției filosofice, A. Camus spune următoarele: „Nu există decât o problemă filosofică cu adevărat importantă, sinuciderea. A hotărî dacă viața merită sau nu să fie trăită Înseamnă a răspunde
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
mai sus menționate. Refuzul morții cuprinde În sine, ca idee, teama de moarte și dorința de a i se sustrage, de a continua să trăiești. În acest caz, moartea Îi apare individului ca ceva absurd, șocant, pe care o refuză. Împăcarea cu soarta este o etapă de „negociere”, În care persoana caută să-și justifice faptul că trebuie să moară și să accepte acest aspect ca pe o necesitate. Împăcarea cu soarta cuprinde În sine speranța unei alte perspective pentru individ
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Îi apare individului ca ceva absurd, șocant, pe care o refuză. Împăcarea cu soarta este o etapă de „negociere”, În care persoana caută să-și justifice faptul că trebuie să moară și să accepte acest aspect ca pe o necesitate. Împăcarea cu soarta cuprinde În sine speranța unei alte perspective pentru individ, dincolo de moarte. Această presupunere atenuează frica de moarte, ca traumatism psihomoral. Dorința de a muri este Însă o opțiune, un act de decizie premeditat, pe care persoana Îl pregătește
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
formă de trecere dincolo, În registrul eternității, care anulează destinul, ca Închidere. Această speranță escatologică se transformă În năzuința spirituală a persoanei. Ea confirmă afirmația lui B. Spinoza: sentimus, experimurque nos aeternos esse - simțim și Înțelegem că suntem eterni (Eticaă. Împăcarea cu soarta este rezultatul acceptării și Înțelegerii continuității, și nu al unei atitudini prin care omul se declară Învins de destin. Destinul este aici În lume, dar dincolo, existența se va continua altfel, eliberată de constrângerile pe care destinul le
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
valori morale pozitive pe care rațiunea să le accepte iar conștiința sa să le reflecte. Ele vor deveni norme de conduită, dar și norme care vor modela atitudinile mele și aspirațiile. Înțelegerea vieții și a destinului propriu nu reprezintă o Împăcare cu soarta, ci un acord Între posibilitățile și cerințele mele față de viață. Echilibrul meu sufletesc și moral depinde de acest acord. Nu pot avea un echilibru psihomoral interior, dacă eu sunt În conflict, În contradicție, cu lumea. Numai echilibrul cu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ca dimensiune a acesteia, destinul devine parte a existenței, iar dacă persoana este legată de el În viață, va fi și dincolo de aceasta. Această constatare este, credem, deosebit de importantă din punct de vedere psihomoral. Trebuie să vedem În ea o Împăcare a persoanei cu ea Însăși, condiție a echilibrului interior, sufletesc și moral, dar și cu propria sa viață. Privită din acest punct de vedere, relația persoană/destin o Împăcare ne poate servi ca explicație a numeroase aspecte patice ale vieții
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
din punct de vedere psihomoral. Trebuie să vedem În ea o Împăcare a persoanei cu ea Însăși, condiție a echilibrului interior, sufletesc și moral, dar și cu propria sa viață. Privită din acest punct de vedere, relația persoană/destin o Împăcare ne poate servi ca explicație a numeroase aspecte patice ale vieții individuale. Binele și răul, fericirea și nefericirea, echilibrul și neliniștea, Își au sursa În noi. Persoana este, prin natura ei, cea care Înclinată către echilibru sau dezechilibru. Suferința este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Conflicte interumane, Cuplul (vezi; dubletulă, Dublul persoanei, dificultățile În Psihologia morală, Eul, moral, valorizarea, afirmarea, frustrarea, natura, virtualitățile, imaginile, vârstele, Existența (vezi; viațaă, definiție, existența ca nevroză, conflictul existenței, temele existenței, Eroismul, Exilul, Forța sufletească, puterea sufletească, Ideile morale, Întâlnirea, Împăcarea, Intimitatea, Judecata de apoi, Libertatea, Modestia, Neliniștea metafizică, Psihologia, generală, morală, Persoana, În Psihologie, În Morală. tipuri de persoană, valoarea, semnificația, tensiuni și neliniști, persoana mea, persoana celuilalt, persoana-limită, Personajul, Psihobiografia, Psihoterapia morală Persoana, modelul psihologic, modelul moral, modelul metafizic
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este cazul lui Moș Mărian din nuvela O viață pierdută, care, ezitând să intervină energic în viața fetei sale, în cele din urmă o pierde. Mai toți își află liniștea numai dacă acționează după legile moralei, precum maica Teofana din Împăcare. Alteori, când vor să se împotrivească ursitei, ei își provoacă suferințe, îndurate cu stoicism, cu resemnare, convinși că, totuși, destinul, determinat de însăși firea lor, îi va înfrânge. Dacă reușesc să se transforme, ajung la seninătate sufletească, asemenea lui Paraschiv
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
de a trăi concret, „expresionist”, spaima și moartea - ca absurd existențial - și aceea de a le alegoriza, de a le „dantela”, acordându-le astfel o semnificație fie estetică, fie religioasă. Dezechilibrul, dizarmonia, „ieșirea din cadență” se confruntă cu liniștea și împăcarea: „lumânările/ se așază cuminți/ în duminica trupului”. Se caută o paradoxală primăvară în pragul morții („Inima înverzește pe un taler cu ghimpi”), un echilibru în dezechilibru, un „pact” între păianjeni și fructe, între moartea care se țese și viața care
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
oameni (1973), Cu trainică iubire (1979), Prin timp suind (1984), O carte (1985), Creștem în lumină (1989) -, în timp ce sentimentele umanitariste implică accente exortative sau gnomice. Mai puțin schematice, versurile din Eu sunt ca viața (1997) se impun prin atmosfera de împăcare și seninătate cu care este întâmpinată trecerea timpului. Lipsa tragismului intervine ca o consecință a înțelepciunii (Mă bucur eu, S-ar putea), centrală fiind preocuparea pentru ființa umană, pentru definirea menirii ei: „Totul începe / și se sfârșește în om” (Față
SERBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289635_a_290964]
-
curs unei inițiative oficiale, care corespundea întru totul năzuințelor mai vechi ale oamenilor de cultură, manifestate încă din secolul anterior, el a mobilizat mai mulți cărturari, împreună cu care a terminat și perfecționat traducerea tipărită în 1648 cu titlul Noul Testament sau Împăcarea cu leagea noao a lui Is. Hs. Domnului nostru. Același grup traduce și publică în 1651 Psaltiră... ce să zice Cântarea a fericitului proroc și împărat David. Contribuția lui S.Ș. la aceste lucrări nu este cunoscută precis. El semnează
SIMION-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289683_a_291012]
-
sufletești ale adolescenței pe fundalul unei ambianțe citadine și naturale bine conturate și prin comunicarea acestor tulburări în autenticitatea lor. Anxietăți de sorginte erotică, primele înfiorări în prezența celuilalt sex, întâile îndrăgostiri, primele suspiciuni, așteptări frustrate, orgolii rănite, gelozii, certuri, împăcări, despărțiri se desfășoară nespectaculos, nepatetic, fără efuziuni lirice, cum se întâmpla în La Medeleni de Ionel Teodoreanu, și tocmai prin aceasta liric la modul sobru, interior, pătruns de o poezie a vârstei critice, a schimbării, a așteptării, având afinități cu
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
la aflarea situației respective; târguiala cu medicul sau cu sine însuși: „poate nu-i așa! poate-i o greșeală! poate că s-a înșelat medicul! poate că mai există o soluție!”; deprimarea legată de deznodământul fatal; acceptarea situației ca o „împăcare cu soarta”. Față de aceste aspecte deosebit de importante legate de modificarea stării de sănătate mintală și echilibru psihic în raport cu perspectiva morții, E. Kübler-Ross propune o serie de măsuri cu caracter psihoterapeutic în vederea pregătirii bolnavilor în fața morții. Metoda urmărește, în primul rând
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
senzaționalul unor situații. Subsumându-se genului polițist, uzând abil de rețete verificate, cartea surprinde prin capacitatea de invenție, de fabulație, prin stilul alert, antrenant, calități ce păreau a nu-i fi proprii lui T. Alte romane, O, Prometeu (1982), Șarpele împăcării noastre (1985), dau seamă de înregimentarea ideologică a prozatorului, care scrie, tot după o rețetă, despre viața de șantier ori despre cercetarea industrială. SCRIERI: Poarta spre 1 000 de coline, București, 1963; Corturi în Pamir (în colaborare cu Sorin Ciulli
TUNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290301_a_291630]