2,200 matches
-
printre cineaști? Nu încercați să vă păstrați obiectivitatea evitând relațiile prea amicale? Am relații foarte civilizate cu mulți cineaști, dar sunt puțini cei pe care îi numesc prieteni. Sunt mulți pe care-i plac și cu care m-aș putea împrieteni dacă am petrece mai mult timp împreună. Cu cine sunteți prieten? Cu Olivier Assayas, de pildă. Îi respect foarte mult munca, îmi plac toate filmele lui, pe unele le iubesc foarte mult. E și o persoană a cărei companie o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
foarte chibzuit. Este spontan, deschis, își exteriorizează sentimentele, nu poate ține un secret, este ușor de influențat emoțional. Nu are spi rit de competiție, nu îl impresionează comparația cu alți copii, ne favorabilă lui, nu îl face mai ambițios. Se împrietenește ușor cu ceilalți copii, indiferent de vârsta și sexul lor, îi antrenează în discuții sau jocuri, îi place să organizeze jocurile. Are tendința de a trișa uneori în timpul jocului, dar nu o face cu discreție. Este receptiv la imagini și
GHID PRIVIND CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITĂŢI ÎNALTE by Cristina Morăraşu, Loredana Stiuj () [Corola-publishinghouse/Journalistic/432_a_755]
-
-și facă o carieră ca actriță. După șapte ani petrecuți la New York, își dă seama că „Visul American“ este doar o mare iluzie. Dezamăgită, hotărăște să se întoarcă acasă. După ce își dă demisia și își cumpără biletul de avion, se împrietenește la o petrecere cu o artistă de culoare, care o invită la un târg anual de artă în Los Angeles. Nevrând să părăsească America fără să vadă Coasta de Vest, Kitty acceptă și, în această călătorie, întâlnește bărbatul la care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2214_a_3539]
-
obțină ce dorea. Eu și Armand aveam experiența din Bulgaria. Cristi ne dădea ca indicație: „Fii pierdut!“, iar eu chiar mă simțeam pierdut. Fusesem pierdut în Bulgaria și sub hainele lui Freud, iar acum eram un nou personaj. M-am împrietenit cu români, dar au fost zile când Armand nu era, nici soldații americani, și când eram singurul vorbitor de limbă engleză de pe platou. Mi-am sărbătorit aniversarea de 30 de ani singur. Mi-era foarte dor de casă, dar n-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
Așadar, deocamdată un lider de la Kremlin nu are ce face în România. Tot ce-a vrut capitalul rus în România a obținut! Inclusiv Petrom-ul, prin Austria. Și Tony Blair, dacă a vrut să-l ajute pe Mitall, s-a împrietenit cu domnul Adrian Năstase... Pe actualul președinte rus îl preocupă viitoarele alegeri. Putin mai are treabă în Austria, în Germania și prin alte părți. Modelul brazilian - Vladimnir Bukovski spunea recent că Uniunea Europeană este la cheremul Rusiei din punct de vedere
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și mai slab. O clipă făcu mișcarea, văzând un străin, de a se strecura îndărăt pe ușă, dar Aurica merse după el și-l aduse înapoi, făcând noi prezentări: - Iată-l și pe fratele meu Titi, cred c-o să vă împrieteniți. Titi Tulea părea și era într-adevăr mai în vârstă decât Felix, cu câțiva ani. O ușoară mustață și bărbia despicată în două, în care câteva tuleie mai lungi schițau barbișonul lui Simion, îi dădeau un aer matur, care făcea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de 30 iulie 1965. Cu actele rezolvate, am plecat direct în comuna Secășeni, Săcăș cum îi spuneau oamenii locului, să îmi iau lucrurile personale rămase la gazda mea și să îmi iau rămas bun de la cei cu care m am împrietenit în comunitatea respectivă. La Săcăș am stat până luni. Când zorile se îngemănau încă cu noaptea, am sărit din pat pentru toaleta de dimineață. Cu gândul la un nou început de drum am ieșit în zori din casa care mă
Caravana naivilor by Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1101]
-
care pleca din Liban spre câteva orașe europene. Nu înțelegeam prea bine gustul lor pentru aceste călătorii ramificate, pe traseul cărora era și România un loc de popas. Când am aflat, era prea târziu! Îi adusesem la mine acasă, se împrieteniseră bine cu mama mea, au stat în cămăruța mea de la subsol mai multe zile, mai ales când cel mai tânăr dintre ei, Max, a avut o legătură destul de trainică cu o fată pusă pe aventuri. Ei și-au dat seama
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
un sâmbure de adevăr în ele. La ce mi-ar folosi ? Când am reușit să păstrez atâția ani o prietenie, încerc să nu mai judec omul, așa cum încerc să nu mai judec în familie. Mă îndoiesc că ne-am mai împrieteni dacă ne-am întâlni astăzi : am bănuiala că nu mi-ar mai plăcea deloc omul matur care este. Dar el pentru mine va fi mereu cel care acum treizeci de ani... acum douăzeci și șase... Cum acestea sunt însemnări ale
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
au fost aduși în lagăr. Lagărul în care i-a mutat pe urmă era de nemți și de unguri : la început fuseseră 1300 și până să-i aducă pe români rămăseseră doar 350, restul s-au prăpădit. Ei doi se împrieteniseră cu un ungur, un arhitect bătrân : un bărbat de vreo 60 de ani, înalt, cu gușă. Fusese cu soția lui la teatru și la ieșire rușii i au luat. Au spus : doamnele acasă, domnii - siuda. De multe ori mi l-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
N-am auzit În viața mea de nici un Jim. E vreun prieten de-al tău ? — Ne-am Întîlnit la bîlci. Am petrecut toată după masa Împreună. Aveam nouă ani. Bunicul Întoarce mingiuța pe toate fețele, Între degete. — Și... v-ați Împrietenit ? — Nu l-am mai văzut niciodată. Clatină din cap visător. Dar n-am uitat niciodată ziua aia. Problema cu bunicul e că el nu uită nimic niciodată. — Bine atunci, ce zici de felicitările astea de Crăciun ? spun, scoțînd un teanc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
venise la Valea Brîndușelor să obțină transfer, să plece în redacția vreunei reviste; nici nu concepea să lucreze mai mult de doi-trei ani într-o uzină. Ajuns la cursul acela, vocea colegei din Ardeal l-a acaparat. Apoi s-au împrietenit. Ba a existat, după terminarea cursurilor, și un schimb de scrisori între ei. Înainte de despărțire, tînăra femeie îl asigurase că poate să-i scrie pe adresa de acasă. La întrebarea lui nedumerită: "ce va zice soțul?", ea a răspuns că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
am bătut din nou piesa la mașină, într-un anume format, pe hîrtie poroasă, în vederea multiplicării ei la xerox și distribuirii teatrelor. Atunci m-a învățat un prieten notele astea, după ce mi-a cîntat de nenumărate ori întreaga sonată. Ne împrietenisem la Casa Scînteii: el aștepta plecarea la un curs de vară pentru pianiști, organizat pe Coasta Dalmației. Mihai se oprește. Întinde mîna, prinde paharul cu bere și soarbe cîte puțin, clipe în șir. Se teme să nu fi roșit. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a spus-o chiar după a doua întîlnire a lor. Și-am acceptat. Apoi, la cîtva timp, ne-am despărțit. Pentru că i-a cerut-o ea. Bine, și tu? întreabă Mihai încet, împins de curiozitate. La vreun an, m-am împrietenit cu un tînăr, Karl... Ascultă! întoarce Mihai privirea spre Liliana, făcînd-o să tresară și să roșească brusc. Iartă-mi aparenta ură de rasă, dar tu, ca bună româncă ce ești, un român sadea, cu sînge latin în el, n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
îi era porecla, din cauza înjurăturii pe care o rostea cu orice prilej. După cîteva zile, Mihai l-a căutat din nou, să-i dea o carte cu dedicație, apoi, la apariția fiecărui roman al său, îl căuta iar. S-au împrietenit. "La începutul carierei mele, căzusem și eu în păcat, i-a povestit medicul odată, cînd au băut împreună un coniac. Nevastă-mea, prima, voia vilă și mașină în același timp. La un moment dat, am văzut că un prieten de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
a tensiunii. Un pumn de pastile și recomandarea unei vieți liniștite, armonioase, fără nopți pierdute, fără abuz de cafea. Altfel faci infarct! Așa că respectă ce ți-am zis, îl sfătuiește medicul, un bărbat de vîrsta sa, cu care s-a împrietenit. Se poate, nu-i așa? Da! Dacă mă las de uzină. Eventual, și de nevastă", ar fi vrut Mihai să replice, dar la ce bun să se vaite față de alții?! Alții sînt, de fapt, niște străini, abia așteaptă motiv de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
atacat de cîinii sloboziți anume și-am stat în spital cîteva săptămîni. Dar m-am îndrăgostit de Chimie, renunțînd la circ. La absolvirea facultății, cînd am venit ca inginer aici, Brîndușa era șefă de secție, apoi ingineră-șefă. Ne-am împrietenit. O dragoste fără nici un orizont. Poate, dacă s-ar fi hotărît ea să-și lase soțul, eram împreună acum. Un copil sau doi ar fi cimentat legătura, chiar în absența dragostei adevărate, visate de noi. Odată, i-am povestit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
rînd. A recitit mereu tot cît a scris, apoi, ore în șir, a rămas cu privirea în gol. Vlad, fostul lui prieten...Cel mai bun! Pentru că, pe atunci, erau amîndoi tineri, cu sufletul pur, animați de idealuri mari. Asemănarea îi împrietenise. Ți-a fost greu să pleci așa, pe nepusă masă? Mi-ar fi fost și mai greu să refuz întîlnirea! De altfel, osteneala, oricare ar fi fost ea, mi-e răsplătită numai de ascultarea acestui cîntec, aici, pe meleagurile unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
paralizat de puțină vreme. Un hop pe care l-a trecut greu, de unul singur și, doar foarte rar, a simțit-o alături de el pe femeia tînără și frumoasă, pe care o cunoscuse de cîtva timp și cu care se împrietenise: Ana. Acum, ajunsă doamna Vlădeanu, Ana intră militărește în camera în care se odihnește el, răpus de chinul scrisului, și întreabă cu voce de pedagog venit în inspecție de ce doarme cu lumina aprinsă. Ce mai știi de Teona, Mihai? Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Ralphie mușcă din pietriș. Bud Îi ținu discursul lui pentru bătăușii de neveste: — O să ieși Într-un an și jumătate, iar eu o să știu că ai ieșit. O să-l găsesc pe polițistul care te va avea sub supraveghere, o să mă Împrietenesc cu el și-o să-ți fac o vizită ca să te salut. Dacă o mai atingi vreodată, o să știu și-o să te bag la pîrnaie ca violator de minori. Știi ce le fac la Quentin violatorilor de copii? Știi? Nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să nu mai continuăm. Nu, fă-mi un rezumat. Nici un răspuns. — CÎți alți bărbați? CÎte alte minciuni? Nici un răspuns. — Spune-mi. Nici un răspuns. — TÎrfă nenorocită! După cîte am făcut pentru tine... Spune-mi! Nici un răspuns. — Te-am lăsat să te Împrietenești cu tatăl meu. Preston Exley este prietenul tău mulțumită mie! Cu cîți alți bărbați te-ai futut pe la spatele meu? CÎte alte minciuni au mai fost, după tot ce am făcut pentru tine? Inez, cu o voce pierdută: — Nu ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Bud spuse: — De pildă? — De pildă că Jack Vincennes a Înnebunit și are un fel de vendetă personală Împotriva lui Pierce. Iar mie nu-mi pasă nici pe jumătate față de cît ar trebui să-mi pese. — Cum de te-ai Împrietenit așa de tare cu Exley? Lynn rîse. — In vino veritas. Știi, iubitule, ai treizeci și nouă de ani și eu tot aștept să-ți epuizezi actuala personalitate. — În clipa asta chiar sînt epuizat. — Nu la asta mă referam. Bud aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Bogdan Mincă. Are 27 de ani, vârsta lui Flipi, cu care a fost de altfel coleg la școală de la 13 la 18 ani. Îl știu, așadar, de copil, mi-a fost apoi student la București la Filozofie, unde s-a împrietenit cu Cătălin, iar acum vine să ne vadă la Heidelberg și să petrecem un week-end împreună. Face parte din mâna aceea de copii excepționali care află în primul an de facultate câte ceva despre Platon, Heideg-ger sau Noica, care dau, cuminți
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
visam în adolescența mea! Cât de tare mi-am așteptat, asemeni lui Ghilgameș pe Enkidu, fratele de cruce! După ce Noica a hotărât, ca într-o căsătorie care se pune la cale peste capetele celor direct implicați, că "urmează să ne împrietenim" și ne-a pus, așa zicând, în fața faptului împlinit (într-o zi de duminică, în apartamentul din Berceni în care locuia la sfârșitul anilor '60, ne-a adus pe unul în fața altuia declarîndu-ne prieteni), și eu și Andrei am continuat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Elveția, Cioran trebuie să facă față anturajului extrem de variat al Friedgardei: fostul soț, prietenul actual, un faimos scriitor elvețian, un psihiatru berlinez ("care în fiecare an încercuia în calendar ziua în care urma să se sinucidă"). În plus, Friedgard se împrietenește cu Simone, presimțind că aceasta este soluția pentru a muta relația sa cu Cioran pe alt registru. După vacanța elvețiană, această relație, ca relație erotică, intră în declin. Scrisorile lui Cioran din septembrie și octombrie sânt o încercare disperată de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]