KorAP: Find »[drukola/base=înălțime & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...69 70 71 ...1394 >

34,839 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

groapă adâncă, unde au curs puhoaiele de apă, formându-se astfel oceanul. În estul Mării Bohai s-a format o prăpastie adâncă fără margini, numită "Guixu". Apa din pământ și din mare curgea, aici, dar nivelul se menținea la aceeași înălțime, nici nu creștea, nici nu scădea. Din groapa imensă s-au înălțat cinci munți sfinți cu înălțimea de 30.000 de li și la o distanță de 70.000 de li unul de altul (li este unitatea de măsură a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
a format o prăpastie adâncă fără margini, numită "Guixu". Apa din pământ și din mare curgea, aici, dar nivelul se menținea la aceeași înălțime, nici nu creștea, nici nu scădea. Din groapa imensă s-au înălțat cinci munți sfinți cu înălțimea de 30.000 de li și la o distanță de 70.000 de li unul de altul (li este unitatea de măsură a lungimii în China, egală cu 500 m). Pe versanții munților au apărut palate de aur, în care

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
au fost luați de vânt, au plutit spre regiunea arctică și s-au scufundat în mare. Zeii care locuiau aici s-au grăbit să se mute. Aflând vestea, împăratul ceresc s-a înfuriat și a dat ordin supușilor să micșoreze înălțimea oamenilor din țara Longbo, pentru ca aceștia să nu mai tulbure ordinea normală a vieții de pe Pământ. Cel de-al treilea munte nu s-a mișcat deloc, este susținut în continuare de broaștele țestoase și stă neclintit pe coasta de est

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
cererea. Cu gândul la poporul care trăia în amărăciune și profitând de neatenția paznicilor de la palatul ceresc, el fură comoara. Întors acasă, aruncă Xirang în apă. Imediat, în acel loc se formă un dig, care creștea văzând cu ochii, în înălțime. Astfel, apa a fost oprită să mai iasă din matca fluviului. Scăpați de puhoaie, oamenii au cântat și dansat de bucurie și au început să lucreze pământul. Aflând că Xirang a fost furată de Gun, împăratul ceresc trimise soldații și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
din statul Chu a găsit în munți o bucată de jad necioplit și s-a dus cu ea la regele Liwang, pentru a i-o oferi în dar. Liwang a chemat un cioplitor să evalueze piatra. Acesta i-a spus: "Înălțimea ta, este o piatră simplă". Supărat că Bian He ar fi încercat să-l păcălească, drept pedeapsă, ordonă să i se taie un picior. După moartea lui Liwang, Wuwang a preluat puterea. Bian He a revenit la curtea legală cu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Dalai și Panchen sunt cei mai buni discipoli ai săi. În templul Yonghe sunt conservate multe construcții antice și lucrări de artă. Trei dintre acestea sunt cele mai cunoscute. Prima este "Muntele celor cinci sute de arhați". Acesta are o înălțime de aproximativ 4 m și laturi de peste 3 m. Este realizat din santal violet. "Muntele" este de fapt o sculptură în lemn, care înfățișează văi cu pini și brazi înalți, pagode și pavilioane mici și simple, presărate ici și colo

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
doar 449 de arhați. O altă lucrare impresionantă este statuia lui Maitreya din Pavilionul Wanfu (Zece mii de fericiri), numit și Pavilionul cu statuia lui Buddha, fiind cel mai mare din templul Yonghe. Construit integral din lemn, Pavilionul Wanfu are o înălțime de peste 30 m, cu trei rânduri de cornișe, fiind o clădire înaltă fără planșeu. În centrul acestuia este așezată statuia lui Maitreya, sculptată dintr-un singur trunchi de santal alb, care are o înălțime de 26 m, dintre care 8

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
din lemn, Pavilionul Wanfu are o înălțime de peste 30 m, cu trei rânduri de cornișe, fiind o clădire înaltă fără planșeu. În centrul acestuia este așezată statuia lui Maitreya, sculptată dintr-un singur trunchi de santal alb, care are o înălțime de 26 m, dintre care 8 m sunt îngropați în pământ. Statuia are un diametru de 8 m și o greutate de o sută de tone. De altfel, pentru dimensiunile și caracteristicile unice, statuia Buddha Maitreya a fost inclusă, în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
află un perete sub forma unui paravan cu o oglindă din bronz încrustată la mijloc. Atât paravanul, cât și nișa pentru statuia lui Buddha sunt făcute dintr-o specie de lemn foarte prețioasă, lucrate cu o minuțiozitate extraordinară. Nișa are înălțimea a două caturi și are trei registre pe orizontală. La apusul soarelui, statuia lui Sakyamuni domină sala, iar oglinda din bronz pusă în mijlocul peretelui strălucește reflectând în ea razele soarelui și formând un cerc. Lumina soarelui se amestecă cu cea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
este cunoscută și sub numele de Pagoda de lemn din ținutul Ying. Lucrările de construcție au început în anul 1056, în timpul dinastiei Liao și au durat 140 de ani. Ridicată pe un soclu înalt de 4 m, pagoda are o înălțime de aproape 70 m și un diametru de 30 m la bază. Pentru executarea lucrărilor au fost folosiți 3.000 m3 cubi de cherestea de pin coreean, cu o greutate de 3.000 de tone. Structura pagodei moștenește forma arhitecturală

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
vremii? Scobitura din stânca unde este construit îl protejează de ploaie și zăpadă, precum o umbrelă. Munții înconjurători îl apără de perioadele foarte călduroase. În timpul verii, templul este expus razelor soarelui mai puțin de trei ore pe zi. De asemenea, înălțimea îl protejează de inundații. Construcția este sprijinită, în principal, pe grinzile transversale înfipte în roci și pe zeci de stâlpi groși, făcuți dintr-o specie de brad din localitate și care sunt tratați cu ulei de tung, ce are rol

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
devenit, cu timpul, foarte rezistente încât nici termitele nu se apropie de ele. Plasarea stâlpilor a fost calculată cu mare precizie. Unii sunt portanți (construiți pentru a suporta încărcătura), alții au rol de echilibrare între pavilioanele și sălile construite la înălțimi diferite. Locul construcției respectă un principiu fundamental al taoismului: fără zgomot, fără cântece de cocoși, fără lătrat de câine. Acesta a fost ales în așa fel încât să valorifice din plin condițiile naturale, inclusiv spațiile dintre stânci au fost valorificate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
drumul parcurs de o etnie nomadă în dezvoltarea proprie. În Palatul Imperial din Shenyang pot fi văzute peste tot urmele culturii manciuriene. De exemplu, prăjina de lemn așezată în curtea din fața Sălii Qingning, partea centrală a palatului. Aceasta are o înălțime de șapte metri și este așezată pe un postament de marmură albă. În vârf se află o baniță (unitate de măsură de capacitate pentru cereale) de cositor. La prima vedere, aceasta pare nepotrivită cu sălile impunătoare din jur. Dar este

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
pași și a adăugat: "Maiestatea Voastră își permite să mă trateze cu dispreț, pentru că are în vedere forța regatului Chu. În momentul de față, însă, această putere nu vă este de nici un ajutor. Eu mă aflu la zece pași de Înălțimea Voastră, așa că viața dumneavoastră este în mâinile mele. Am auzit că împăratul Shangtang din dinastia Shang și-a câștigat faima numai cu un regat de 70 de li, că împăratul Wen din dinastia Zhou a domnit asupra celorlalte regate cu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
prea târziu, de ce nu aprindeți lumânările?, îi răspunse profesorul de muzică. Prințul se miră: Eu vă vorbesc despre lucruri serioase și dumneavoastră glumiți! Profesorul îi spuse atunci : Eu nu sunt decât un sărman orb, cum aș îndrăzni să glumesc cu Înălțimea Ta? Ceea ce vreau să spun este că învățatul la tinerețe este ca soarele strălucitor de dimineață. Când începi să înveți la vârsta matură este ca soarele de la amiază. Învățatul la bătrânețe este ca flacăra lumânării, cu lumină slabă, e adevărat

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
că le face mai ușor de modelat, dar le sporește și rezistența. Figurina om călare cu sabie în mână redă un gen de personaj din opera locală și este mai mult un obiect decorativ pentru casă decât jucărie. Are o înălțime de aproximativ 60 cm și este așezată, de obicei, la intrare. În afară de rolul decorativ, mai are și menirea de apărător al casei. Jucăriile brodate din Shaanxi Jucăriile brodate din provincia Shaanxi, nord-vestul Chinei au o largă răspândire și sunt prezente

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
special dacă este realizat pentru Sărbătoarea Primăverii, are o semnificație aparte, fiind legat de acest eveniment, printr-un parcurs istoric comun, îndelungat. Realizat într-o formă vioaie, cu o măiestrie aparte, vopsit în culori armonioase, se poate ridica la mare înălțime și creează în perioada sărbătorilor o atmosferă specifică de petrecere națională. Zmeul din Beijing are o istorie de peste 300 de ani. Cel mai reprezentativ se numește Shayan și este realizat pe un schelet sub forma unei rândunici în zbor. Aripile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
toate rudele. Dulapul, element esențial al mobilierului tradițional Păstrarea lucrurilor se făcea, în principal, în lăzi și dulapuri, piese componente ale mobilierului tradițional chinezesc. Acestea au, de regulă, formă paralelipipedică, cu multe rafturi și sertare și sunt de dimensiuni și înălțimi diferite. Unele sunt mici, la fel ca scaunele sau măsuțele de ceai, altele sunt înalte până în tavan. Din punctul de vedere al formei, unele sunt rotunde și altele pătrate. Noțiunea de dulap în mobila tradițională chineză cuprinde și noptiera și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Qi din centrul provinciei Shanxi și a fost construită în timpul împăratului Qianlong al dinastiei Qing (1736-1796) și renovată, ulterior, de mai multe ori. Planul acestui complex de locuințe este în forma hieroglifei dublei fericiri. Zidurile ce-l înconjoară au o înălțime de peste zece metri. Complexul are șase curți mari și 19 mai mici, cu peste 300 de încăperi, împărțite geometric de un coridor principal. Toate ușile, ferestrele, streșinile, treptele de piatră și balustradele sunt împodobite cu sculpturi minuțioase. Trăgător de dulgherie

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367

căpcăuni, monștrii spațiului, supernave și pietre magice, roboți și morți vii. O dată cu coke și pop-corn, tinerii spectatori își înghit și porția de metafizic viu colorat. Și cea mai îndrăzneață imagine din poveștile copilăriei - să zicem un monstru de 30 m înălțime care sare de pe Pământ direct în spațiul sideral pentru a frânge în fălci o navă fotonică - este acum doar o temă cu termen de predare pentru vrăjitorii noilor baghete magice: mouse și joystick. În discuțiile dintre ei pe marginea a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307

deschideai ușa și te ruga fâstâcit s-o închizi la loc. Mașinuțele erau piese auxiliare, nu prea contau în atacurile de pe șesurile covorului, în retragerile precipitate sub pătură (unde cutele și pliurile formau peșteri și tuneluri) ori în regrupările din înălțimile bibliotecii. Rolul principal îl jucau soldățeii. Și nu pentru că așa e-n bătălii, ci pentru că Matei le împărțea suflete mititele, câte unul pentru fiecare, iar apoi îi trata ca pe camarazii lui, omuleți cu firi, cu reacții, cu sentimente diferite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
cu viața, oamenii tăi l-au ucis pe Inciuciuna, e rândul lor să fie uciși, Gioe se ține de cuvânt, degetul arătător și cel mare al unei mâini îl ajută să facă un adevărat prăpăd, după o stâncă, de la mari înălțimi, un indian pe cal aruncă săgeată după săgeată, telefonistul generalului nu va mai apuca să cheme întăriri, o baltă de sânge anunță răsăritul, care nu întârzie să apară odată cu o perdea trasă, tundra este înecată de sângele unor cadavre minuscule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
fost o simplă nălucire (lumina veiozei? chipul împietrit al lui Filip? un bec pâlpâind din ce în ce mai stins pe scara blocului?), țin minte că abia mă mai distingeam prin aburul acela irespirabil, încremenisem pe un fotoliu roșu, îmi vedeam de undeva de la înălțimea tavanului doar creștetul capului, respiram, eram dintr-odată doi: unul sus, plutind, celălalt jos, pierdut, înspăimântat, copleșit, bâjbâind prin ceață, neînțelegând o groază de lucruri (încruntarea lui tata, explozia de înjurături, pumnii), un fel de carcasă inutilă, abandonată pe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
topea. Pe mine, cel puțin. Știu că pare greu de crezut, dar erau zile în care uitam să joc fotbal, doar pentru că în drumurile noastre spre granițele regatului, bunăoară spre bucla bulevardului Drumul Taberei, poveștile deveneau aievea, eram spionați de la înălțimile blocurilor de zece etaje de tot felul de indivizi pictați în culorile războiului, eram atacați de haite întregi de coioți flămânzi, altminteri doi sau trei câini vagabonzi dispuși oricând să înceteze cu lătratul și să se lase mângâiați, urmăream parada

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
plăvanului din fața lui, arunca o sumedenie de lovituri în gol, parcă ar fi prins muște, îndura țăcăneala aia de pumni primiți în cap și, câteodată, prindea un upercut la ficat, care-l îndoia pe Gigi, îi cobora fața la o înălțime rezonabilă față de pământ, cât să-l facă accesibil unei directe clare, din rărunchi, care-l termina. Au fost cele mai frumoase meciuri de box pe care le-am văzut în viața mea, mai ales că se strângeau zeci de spectatori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]