2,851 matches
-
zâmbește. Și are dreptate. În viață e ca la cursele de cai. Nu te oprești pentru că un călăreț a căzut din șa. Cel mult, îl ferești. 13 februarie Doctorul B. mi-a vorbit azi despre "terapia de grotă". Mi-a înșirat cu entuziasm binefacerile aerului de salină și m-a întrebat ce cred. I-am* răspuns cu o frază pe care am citit-o undeva: "Bolnavii sânt totdeauna optimiști. Poate că optimismul însuși este boală. " A râs. 15 februarie Știu ce-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
într-o nebunie, în care nu m-am dat înapoi de la nici o gafă ca să obțin cu de-a sila ceea ce îmi era interzis. " Ești un om norocos", mi-a zis odată Dinu. "De ce?" i-am întrebat, sincer surprins. Mi-a înșirat câteva argumente. Că eram iubit (se referea la Marta atunci), că eram sănătos (nu-i povestisem încă despre coșmaruri, iar "ulcerul ― zicea el ― e o chestie de modă"), că făceam o meserie care-mi plăcea și, pe deasupra, mă lepădăm ușor
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
e împins de soartă, împotriva firii lui să ajungă la crimă, atunci se rupe în el ceva definitiv, stricîndu-i mecanismul vital. Cum s-a întîmplat cu Mefista. O vedeam uneori, de la fereastră, trecând pe țărm. Aduna scoici pe care le înșira pe o ață, ca pe mărgele, și uneori cânta. Era un cântec sfâșietor, care-ți rupea inima ascultîndu-l. Vorbele nu le înțelegeam niciodată, pentru că Mefista nu le pronunța clar. Era mai curând un fel de tânguire animalică în care cuvintele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înghițit în sec. Avea dreptate și m-am ferit să-i mai supăr vreodată favoriții, chiar dacă uneori îmi venea să rup în bucăți poza decupată din revistă și să-i strig Laurei: Nu mai crede toate gogoșile pe care le înșiră reporterii!" Am intrat astfel într-un conflict surd pe care l-am ascuns cu grijă, dar care a avut urmări. Într-o după-amiază, de cum am văzut norii bulucindu-se deasupra mării și fulgerele spintecîndu-i, am luat barca și am plecat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
astea! Simțeam și în rândul bătrânilor un freamăt de satisfacție. Din moment ce se inaugura cimitirul de pe țărm, puteau fi siguri acum că aveau să-și doarmă somnul de veci cu o piatră funerară de marmură la căpătâi. Îi priveam cum stăteau înșirați în jurul mormântului, îmbrăcați în obișnuitele lor halate ponosite, și înțelegeam în acele clipe chiar faptul că o antipatizau pe Laura. La o anumită vârstă, oamenii devin răi cu cei tineri, mai ales dacă aceștia sânt frumoși și neindulgenți. Cum să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fetiță îmbrăcați ca niște câini savanți. Ajuns la masă, el așteaptă ca nevasta să ia loc, apoi se așează, și cei doi căței pot în sfârșit să se cocoațe și ei pe scaunele lor. Spune "dumneata" soției și copiilor, îi înșiră celei dintâi tot soiul de răutăți politicoase și cuvinte sentențioase moștenitorilor: ― Nicole, dumneata te arăți suprem de antipatică ! Și fetița e gata să plângă. Asta se și urmărește. Azi dimineață băiețelul era foarte excitat de povestea cu șobolanii. A vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe astea pe care le avem. Barmanul ridică din umeri și intră din nou în umbră. * La secție, bătrânul se așeză pe bancă lângă ceilalți, recolta sfârșitului de după-amiază, compusă în cea mai mare parte din hoți de magazine. Își înșirase ordonat de-a lungul coapsei carnetul de asigurări sociale, o legitimație de membru al Societății St. Odo din Cluny, o insignă a Clubului Vârstei de Aur și o bucată de hârtie care atesta că este membru al Legiunii Americane. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de pe rafturile din spatele său. — Îmi miroase a prăjiturele pentru vin, strigă Darlene, uitându-se dincolo de Ignatius. — Ia una, drăguțo, o îndemnă doamna Reilly. — Cred că am să iau și eu una, spuse Ignatius. Cred că merg cu coniac. Doamna Reilly înșiră cutiile deschise pe tejghea. Până și omul cu formularul de curse acceptă o pricomigdală. — Da’ unde-ai găsit prăjiturelele astea pentru vin, doamnă? o întrebă Darlene pe doamna Reilly. Sunt bune și fragede. La Holmes, păpușo. Ai de unde-alege. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fost acceptată vreodată. Este foarte posibil să fi fost aruncată, deoarece era scrisă cu creionul pe foi de însemnări.) Giroscopul s-a lărgit; Marele Lanț al Existenței s-a rupt de parcă ar fi fost făcut din clame de prins hârtii, înșirate de vreun idiot care n-avea ce face; moartea, distrugerea, anarhia, progresul, ambiția și autoperfecționarea aveau să fie noul destin al lui Piers. Și avea să fie un destin nefast: acum era obligat să facă față perversității de a trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
dau prioritate. — Dar ascultă-mă, spuse șeful de birou pe un ton confidențial. Domnișoara Trixie câștigă numai patruzeci de dolari pe săptămână și are mulți ani vechime în muncă. — Pare destul de uzată, spuse Ignatius, privind-o pe domnișoara Trixie cum înșiră conținutul pungii pe birou și începe să sorteze peticele. Nu a trecut de vârsta pensionării? — Șșș, îl avertiză domnul Gonzalez. Doamna Levy nu ne lasă să o pensionăm. Crede că este mai bine pentru domnișoara Trixie să-și continue activitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
că primesc o scrisoare de la Truffaut În care Își exprimă speranța că arăt mai bine decît ultima oară cînd ne văzusem. Îi spusesem că avea gesturi de spion, veșnic vigilent și cu băgare de seamă, iar el se apucase să Înșire nume de actori care interpretaseră roluri de spioni. Dintre toți prietenii pe care Îi aveam În lumea filmului, Truffaut era singurul căruia Îi mărturisisem că Începusem să scriu o carte. Ne cunoșteam de multă vreme. Mă invitase la o proiecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aproape toată ziua cu ea și a fost miraculos... m-am simțit excelent... sper să fi fost la fel și pentru ea, dar n-am întrebat-o. Acum adevărul e că îmi e destul de ușor să vorbesc cu macky, să înșir vrute și nevrute, am această libertate cu ea, pot spune orice, despre orice subiect, oricît de șocant sau controversat, simt că nu are prejudecăți și poate de aceea îi povestesc o grămadă de lucruri. E unul din marile avantaje ale întîlnirilor cu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
sentiment e adevărat... își spune Romeo, iată cum e cînd îmi dorește cineva prezența, cum e cînd mă vrea și pe mine cineva cu adevărat, dincolo de imposibil, încît totul devine altfel datorită iubirii... 4 Am impresia că am încercat să înșir despre orhidee o mie și o sută de pagini, despre sirenă zece pagini plus încă una și despre elektra o singură pagină... relativ la importanța, iubirea și acceptarea pe care miau dăruit-o ele... am spus însă destul de mult despre elektra
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Estudiosa, Cipriano Algor i-ar fi povestit despre morți, fum și crematorii, sau dacă, dimpotrivă, plăcerea conversației i-ar fi adus în minte vreo temă mai plăcută, precum revenirea rândunelelor sau bogăția de flori care au răsărit pe câmpuri. Marta înșiră pe masa din bucătărie cele șase desene din ultima fază pregătitoare, în ordine, măscăriciul, bufonul, infirmiera, eschimosul, mandarinul, asirianul cu barbă, asemănătoare celor supuse judecății șefului departamentului de achiziții, cu o deosebire sau două de detaliu, însă neînsemnate, nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
defect era acolo încă din magazie, sau va fi apărut, din pricina inevitabilei ciocniri dintre vase, provocată de hârtoapele drumului, în timpul transportului până la groapă. E destul să vedem cu câtă grijă coboară panta Cipriano Algor de fiecare dată, cu câtă atenție înșiră pe jos diferitele piese, cum le aranjează pe toate pe sortimente, cum le bagă unele în celelalte când e posibil și recomandabil, va fi destul să vedem derizoria scenă care se arată ochilor noștri pentru a spune că aici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
dar nu spuneți vecinului, Ăsta a fost afară, pe fațadă, spuse Marçal, Acum e înăuntru, le-o fi plăcut clienților, răspunse socrul. Și ce-ai mai găsit în aventuroasa dumitale explorare, întrebă Marta, O să adormi dacă mă apuc să le înșir pe toate, Atunci, fă-mă să adorm, Ce m-a distrat cel mai mult, începu Cipriano Algor, au fost senzațiile naturale, Ce înseamnă asta, Încearcă să-ți închipui, Voi încerca, Intri într-o sală de primire, îți plătești biletul, mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bucată de drum printre cioturi de sălcii, am ajuns în cătun. Părea gol. Nu se zărea nimeni prin curți, reparând plase, bărci sau unelte pescărești, cum mă așteptasem. Mirosea însă violent a pește fript și a mâl dospit la soare. Înșirate de o parte și de alta a uliței, singura, casele erau mici, făcute din chirpici și acoperite cu trestie. Aveau ferestre strâmte, iar din loc în loc geamurile erau înlocuite cu bășici de porc. Între timp trecuse de amiază fără ca tăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prin școli de corecție și spitale. Crezuse că astfel mă voi domestici? Se înșelase. Îi ceream scuze că-i provocam această nouă dezamăgire. Ferindu-mă de lacrimi, i-am arătat că devenisem totuși mai lucid. Și, ca dovadă, mi-am înșirat eșecurile. Chiar și succesul de a pătrunde la Belle Arte mi se părea un eșec; datorită lui ratasem șansa de a mă apuca de o meserie pentru care aș fi avut înclinații. Apoi felul cum mă însurasem. Sau bețiile. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lor pustie și plină de decepții direct în eternitate. Cu siguranță că o asemenea perspectivă le-ar îndulci ultimii ani de existență. Ar fi o operă în același timp filantropică și durabilă. Ce-și poate dori mai mult un artist?” Înșira toate motivele care ar fi putut să mă convingă. Aveam, totodată, posibilitatea să mă odihnesc, să mă bucur de soare, de apa mării. Cum tăceam, el s-a ridicat stânjenit de pe scaun. „Nu vă tentează oferta? Păcat. Mare păcat. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
zâmbește. Și are dreptate. În viață e ca la cursele de cai. Nu te oprești pentru că un călăreț a căzut din șa. Cel mult, îl ferești. 13 februarie Doctorul B. mi-a vorbit azi despre „terapia de grotă”. Mi-a înșirat cu entuziasm binefacerile aerului de salină și m-a întrebat ce cred. I-am răspuns cu o frază pe care am citit-o undeva: „Bolnavii sunt totdeauna optimiști. Poate că optimismul însuși este o boală”. A râs. 15 februarie Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
într-o nebunie, în care nu m-am dat înapoi de la nici o gafă ca să obțin cu de-a sila ceea ce îmi era interzis. „Ești un om norocos”, mi-a zis odată Dinu. „De ce?” l-am întrebat, sincer surprins. Mi-a înșirat câteva argumente. Că eram iubit (se referea la Marta atunci), că eram sănătos (nu-i povestisem încă despre coșmaruri, iar „ulcerul - zicea el - e o chestie de modă”), că făceam o meserie care-mi plăcea și, pe deasupra, mă lepădam ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
împins de soartă, împotriva firii lui să ajungă la crimă, atunci se rupe în el ceva definitiv, stricându-i mecanismul vital. Cum s-a întâmplat cu Mefista. O vedeam uneori, de la fereastră, trecând pe țărm. Aduna scoici pe care le înșira pe o ață, ca pe mărgele, și uneori cânta. Era un cântec sfâșietor, care-ți rupea inima ascultându-l. Vorbele nu le înțelegeam niciodată, pentru că Mefista nu le pronunța clar. Era mai curând un fel de tânguire animalică în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
înghițit în sec. Avea dreptate și m-am ferit să-i mai supăr vreodată favoriții, chiar dacă uneori îmi venea să rup în bucăți poza decupată din revistă și să-i strig Laurei: „Nu mai crede toate gogoșile pe care le înșiră reporterii!” Am intrat astfel într-un conflict surd pe care l-am ascuns cu grijă, dar care a avut urmări. Într-o după-amiază, de cum am văzut norii bulucindu-se deasupra mării și fulgerele spintecându-i, am luat barca și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
astea! Simțeam și în rândul bătrânilor un freamăt de satisfacție. Din moment ce se inaugura cimitirul de pe țărm, puteau fi siguri acum că aveau să-și doarmă somnul de veci cu o piatră funerară de marmură la căpătâi. Îi priveam cum stăteau înșirați în jurul mormântului, îmbrăcați în obișnuitele lor halate ponosite, și înțelegeam în acele clipe chiar faptul că o antipatizau pe Laura. La o anumită vârstă, oamenii devin răi cu cei tineri, mai ales dacă aceștia sunt frumoși și neindulgenți. Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o poezie un vers frumos care nu semnifică nimic este superior unui vers mai puțin frumos care semnifică ceva. Ca o exemplificare a teorii lui Gautier, Nordau, arată cum este construită poezia Récapitulasion de Catulle Mendès: în paisprezece strofe el înșiră nenumărate nume de femei și încheie cu versul et j’en oublie (restul am uitat) care este singurul vers din poezie ce are sens. Nordau comentează această poezie care i se pare rece, nesiceră și plictisitoare ca dorinduse un fel
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]