2,843 matches
-
în timp de-a lungul câtorva milenii, să ajungă, dacă se poate, până la imemoriala noapte înțesată de morți care se vor recunoaște în acea creație”. „Nu”, insistă Genet, „opera de artă nu este destinată generațiilor de-abia născute. Ea e închinată oastei, câtă frunză și iarbă, a celor plecați dintre noi”. Ideea unei opere a cărei grandoare e strâns legată de moarte are la Genet un dublu aspect. Ea privește mai întâi relația dintre sentimentul pe care i-l inspiră statuile
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ce rămân neînțelese, iar teatrul ar putea să ni le ofere. Simțul gravității, simțul misterului - iată ce-i cere Genet lui Roger Blin atunci când acesta se pregătește să pună în scenă Paravanele. De altfel, asimilarea spectacolului teatral cu o ceremonie închinată morților va constitui ideea de bază din întregul volum Scrisori către Roger Blin1. În textul consacrat Paravanelor, exigențele amintite mai sus se înscriu într-o definiție mai largă a teatrului, conceput ca sărbătoare destinată deopotrivă celor vii și celor morți
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
două metafore - a oglinzii și a mausoleului - au fost alese pentru a exprima acea alianță a materialului cu imaterialul, despre care Genet vorbește pe larg în Fragmente. El susține aici, așa cum am mai arătat, că aventura funebră în jurul unei „ceremonii închinate oricărui fel de absență” vizează „construirea unei civilizații spectrale”, dar că scopul ei nu poate fi atins „folosind alte vocabule în afara celor ce reflectă o realitate compactă și continuă”. În teatru, spectralul nu există decât dacă e înscris în vizibil
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
Xtc "X" PRODICOS și „fericirea”tc "PRODICOS și „fericirea”" 1 Soarta literei „Y”. Filosofia antică utilizează în mod recurent un topos referitor la cele trei genuri de viață: viața teoretică de cercetare dezinteresată, viața dedicată acțiunii politice și viața hrematistică, închinată afacerilor. Toți autorii care recurg la această împărțire tripartită ierarhizează scopurile care comandă alegerea genului de viață. Ce anume îi permite omului să ajungă cel mai sigur la fericire? Sappho, Pindar, Arhiloh, Anacreon, Tirteu, Teocrit abordează subiectul, la fel și
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Tirteu, Teocrit abordează subiectul, la fel și Platon, care se înscrie în această istorie separând viețile consacrate sufletului, trupului sau bogățiilor - viața contemplativă, viața de plăceri și viața activă -, pentru a pune în opoziție în cele din urmă o existență închinată gândirii, reflecției, și o alta orientată spre acțiune - teoreticul și practicul. Ca ecou la aceste clasificări, filosofii disertează despre „Y”-ul ionian („Y” corespunde literei epsilon din greaca continentală în Asia Mică) pentru ceea ce reprezintă el ca simbol: două brațe
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
precis, suprimă detaliul, finețea și subtilitatea în favoarea artileriei grele: nu concepte, idei, demonstrații ample sau profunde, nu înlănțuiri metodice, logice, nu deducții, ci o opoziție între două teze ușor de configurat. Viața de abandon în fața facilității plăcerilor contra unei vieți închinate făuririi unui destin. Prodicos nu-și exprimă preferința, nu se arată partizanul unei teze sau al celeilalte. El expune, opune, povestește. Reținem însă, în ce-l privește, o postură prescriptivă, ca și cum sofiștii ar excela în morala moralizatoare! Ca și cum s-ar
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
prin reeducările de la Pitești, Gherla și Aiud, București, 1997. Pandrea, Petre, Reeducarea de la Aiud, ediție Îngrijită de Nadia Marcu Pandrea, Vremea, București, 2000. Paven, Justin ștefan, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit? Reeducări - Camera 4 spital Pitești și trei sonete Închinate autorului de Mihai Rădulescu, Ramida, București, Majadahonda, 1996. Petrișor, Marcel, Fortul 13 Jilava. Convorbiri din detenție. Memorii I, Meridiane, București, 1991. Petrișor, Marcel, Secretul Fortului 13. Reeducări și execuții. Memorii II, Timpul, Iași, 1994. Rădulescu, Mihai, Casa lacrimilor neplînse. Martor
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Fundația Academia Civică, București, 1999. Catalan, Gabriel, „Personalul religios persecutat În România comunistă”, Dorul, nr. 183/iunie 2005. Monahia Cristina (Chichernea), Părintele Ioan Iovan de la Mănăstirea Recea, Reîntregirea, Alba Iulia, 2002. Doboș, Dănuț, Despinescu, Anton, Episcopul Anton Durcovici. O viață Închinată lui Dumnezeu și Bisericii, Sapientia, Iași, 2002. Dobrincu, Dorin, „Istoria Bisericii și pericolul confesionalizării cercetării”, Xenopoliana, VII, nr. 3-4, 1999. Dobrincu, Dorin, „Libertate religioasă și contestare În România lui Nicolae Ceaușescu: Comitetul Creștin Român pentru Apărarea Libertății Religioase și de
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
a da jos; din deal; dealuri; decade; a decădea; decăzut; declin; dedesubt; degaja; des; descăleca; descentra; descinde; a descrește; descreștere; dezamăgire; dîndu-se; doboară; drumeție; efort; eșua; frică de înălțime; funie; gînduri; greutăți; groapă; a ieși; interior; intră; involua; involuție; începe; închinat; înger; înjosi; a se întoarce; întuneric; lăsa; lene; Luceafăr blînd; Luceafărul; luna; pe mal; mers lent; mic; mijloc; spre mine; mirul; mișcare; mînca; mormînt; un munte; muntele; neajuns; necesitate; neîncredere; nesiguranță; neștiință; niciodată; nu; oboseală; parașută; pas; pasăre; pași; pe
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pictură (10); divinitate (7); Maica Domnului (5); rugă (5); sfinți (5); suflet (5); cruce (4); Fecioara Maria (4); frumoasă (4); imagine (4); iubire (4); sfințită (4); divin (3); închinare (3); ortodox (3); chip (2); creștin (2); Hristos (2); Isus Hristos (2); închinat (2); mare (2); Maria (2); perete (2); portret (2); preot (2); ramă (2); respect (2); sacru (2); spirit (2); viață (2); accentuat; alune; apreciere; apus; artă; ateu; aur; bizantin; blestem; caiet; casă; catapeteasmă; celebră; cer; chip cioplit; colorată; confuzii; control
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
vei scălda / Cu aur vei stropi". Apoi, "baba" stropea copilul cu apă sfințită, dându-i și mamei să bea. Tot cu acea apă, stropea casa și odaia pentru a-l feri pe copil de șerpoaică. Când avea loc "colocăria" (masa închinată nașilor), mama punea în fața fiecărui mesean o ulcică (cană) cu apă care trebuia băută pentru norocul copilului.214 b. Nunta Încadrând ritualic ceremonia nupțială propriu-zisă, elementul acvatic are rol de incipit și de consacrare a nuntirii. Scalda are loc în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
închine și feciorii la ele."383 Fie că este antropomorfică sau cadru al inițierii, apa se supune, ritualic, unor metamorfoze continue, devenind, uneori, "divinitate" a lumii arhaice căreia i se aduc ofrande pentru a putea fi îmblânzită. Astfel de rituri închinate apei sunt Paparuda și Caloianul, ambele fiind rituri de invocare a ploii. Paparuda, "Muma ploii", este o datină care se practică a treia zi după Paști, așa-numita Joia verde, iar, în caz de secetă, acest rit se reia peste
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mai făcea un foc în grădini, pentru a afuma pomii ca să fie mai roditori, iar cu tăciunii rămași se afumau casa și grajdul, pentru a sfinți gospodăria, ferind-o de toate răutățile și de spiritele necurate.424 O altă datină închinată "focurilor", în jurul cărora se joacă alteori se fac "roți de foc" care se rostogolesc de pe dealuri datină păstrată aproape peste tot teritoriul românesc, cu denumiri specifice Alimori, Priveghi, Hodăițe, Hodaize, Hopaize, Opaiț se sărbătorește la Lăsatul Secului, înainte de Postul Paștelui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
serbată a doua zi după Sfântul Ilie, ar fi suflat în acel foc pentru a-l mări. Pălie se ține pentru "foc" (incendiu, trăsnet) și pentru secetă, când "se pălesc" (se ofilesc) semănăturile, sărbătoare care amintește de Palilia romană, zi închinată zeiței Pales, protectoarea turmelor, zi ținută pe 21 aprilie, începutul anului pastoral și întemeierea Romei.438 În Oltenia, focurile sumedre dau Focul lui Sumedru ( Sâmedru) se fac, în ajunul Sfântului Dumitru, dintr-un brad mare, "cât o turlă de biserică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
însuși fiind considerat un zeu, sărbătorindu-i-se, anual, ziua de naștere: Dies Natalis Solis Invicti.40 Ciclul sărbătorilor romane începea cu Brumalia sau Bruma care se desfășura pe perioada a 24 de zile, între 24 noiembrie și 7 decembrie, închinată zeului Dionysos. Între 17-23 / 24 decembrie se sărbătoreau Saturnaliile, închinate zeului Saturn, urmate de Opalia, în cinstea soției lui Saturn, ca zeitate a rodniciei pământului și de Juvenaliile, sărbătoarea tinerilor sau copiilor. Ianus, cel cu două fețe, una spre trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
viitorul, se practica aratul și semănatul simbolic.41 Primele 12 zile ale lui ianuarie erau prevestitoare pentru întregul an, fiecare zi identificându-se cu una din lunile anului. În mijlocul acestui ciclu tradițional roman a apărut o sărbătoare de influență asiatică, închinată zeului Mithra, zeul soarelui, Dies Natalis Solis Invicti, adusă de legionarii romani, în sec. III, e. n., sub împăratul Aurelian, și sărbătorită între Saturnalii și Calende.42 Sărbătorile romane, închinate sufletelor morților despre care se credea că revin pe pământ sub
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
acestui ciclu tradițional roman a apărut o sărbătoare de influență asiatică, închinată zeului Mithra, zeul soarelui, Dies Natalis Solis Invicti, adusă de legionarii romani, în sec. III, e. n., sub împăratul Aurelian, și sărbătorită între Saturnalii și Calende.42 Sărbătorile romane, închinate sufletelor morților despre care se credea că revin pe pământ sub formă de lari și manes, erau Larentalia și Compitalia. Sărbătorile de primăvară importante erau Rosalia sau Rosaria, ținută între 24 și 26 mai, ca sărbătoare a trandafirilor cult cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cocoșului": miezul nopții, la primul cântat, trei ore înainte de ziuă, la al doilea cântat, iar crăpatul de ziuă, când cântă mai des, când apune Găinușa și apare Luceafărul de dimineață. În Antichitate vestirea zorilor era considerată de origine divină, cocoșul, închinat diferitelor zeități Apollo, Minerva, Mercur, Marte era considerat un vestitor al răsăritului Soarelui, priveghetor al somnului și simbol al luptei războinice. În Evul Mediu, cocoșul era purtat de armatele de uscat, pentru a le da de veste schimbarea santinelelor, practică
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este interzisă uciderea lui, dacă este întâlnit pe drum, și se utilizează nume eufeminizate "Cel care se târăște", "Curea"; "Gânganie"; "Domn", "Vasile". Înainte de retragerea în pământ, șerpii se adunau grămadă, într-un aluniș, și făureau "piatra scumpă". Aceste două zile închinate șarpelui Alexiile și Ziua Crucii împărțeau anul calendaristic în două jumătăți antagonice: iarnă / vară, lumină / întuneric, fertilitate / sterilitate, viață / moarte.346 c. Imaginea-cronotop În legendele românești, șarpele este preexistent cosmosului, ridicându-se deasupra apelor primordiale odată cu Arborele cosmic: "La începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
păcat,/ eu fiul tău, tu mama mea nebună". "Rondelul liniștii" este macedonskian, liniștea urcă spre bolta mărilor așa cum viața nestăvilită izbucnește în rondelurile poetului citat. Ciclul de versuri de dragoste cuprinse în volumul " Între floare și fruct" sunt niște "imne" închinate iubirii neprihănite; iubita este de cer, are o carnație diafană, aurie, părul ca mierea, ea este cântată eminescian: "Aș vrea din nou în față să te am/ să-mi mângâi cu privirea calmă ochii/ încet precum o gâză pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
că am murit de mult/ și eu eram Lenore și stam în ceruri/ și dintre morții ce slujeau pe ea/ ca pe regina lor și dintre îngeri/ Îl auzeam pe rege cum plângea." "Inima reginei" cuprinde poeme ce reiau ciclul închinat lui Ieronim, portret transfigurat de lumină; așa cum a cerut reînvierea lui Ieronim, va oficia și reînsuflețirea reginei: "Astfel una câte una porți din mine s-au pierdut/ și începe să le adune înviatul trup de moartă." Nu numai sufletul se
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Decât să viețuiesc înmormântat/ în acest veac ucis de cimitire/ Paharul bucuriei l-am sorbit/ Beție sfântă pururi Slavă ție/ Eu nu mai sunt decât un Imn divin" ("Lumină necreată în Pustie"). Imnul năzuinței spre cer e contrapunctat de cântarea închinată vieții simple, împărtășită din roadele pământului: "Nu-i nici filozofie multă de folos/ Nici sihăstrie multă nu-i folositoare/ Să te lași dus e bine să fii duh/ Acolo unde-i zvon de sărbătoare/ Bun este-acolo un pahar cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trupul și sângele său, dar afurisind pe Iuda cel trădător. Personajele, deși fantastice, se integrează în lumea reală cu boieri și țărani. Există o artă a portretului, a descrierii cu minuțiozitate,astfel că alegoriile devin structuri exemplare, de fapt imnuri închinate lui Bachus: "E lumea și prea tristă și prea trează/ și totuși undeva alt vis se decantează/ și eu prevăd o și mai crâncenă beție/ Mărire, ție Doamne, Mărire ție". Ion Gheorghe înscrie o experiență interesantă în contextul poeziei actuale
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
aceea în fața căreia, supus și reverențios, poetul încearcă patima teribilă care să o înnobileze: " Scoate pielea de pe mine/ poate vrei o amforă/ poate vrei să bei dulbine/ Doamnă Verde Camforă?..." ("Dulce cupa mea de piele"). Cert este că un volum închinat iubirii, atât de intim cântată, ar fi devenit minor, dacă în el nu s-ar fi îmbinat atât de armonios folclorul și argoul orășenesc și limba savantă, topite parcă în expresia concentrată blagiană, în forma eliptică a lui Ion Barbu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de săbii. În final, obligat să înghită o baionetă, maestrul Gherlaș acceptă provocarea al cărei final îl cunoaște. Dacă ar fi refuzat, el, înghițitorul de săbii și-ar fi pierdut onoarea numele de artist. [...] Manole a vrut să ridice biserica închinată lui Dumnezeu. De ce nu a reușit de la început? Oare nu cumva pentru că nu știa ce să pună la temelie, pe ce să înalțe zidurile? Asta a știut Ana înaintea lui? Că temelia bisericii se poate înălța prin iubire și jertfă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]