2,188 matches
-
care ridicau suișul pe coasta, legănând capetele lor într-o parte și în alta, ca bătăi de ceasornic, lăsând pe nări în răsuflările lor smocuri de aburi. Greabănul trupului lor trăgea plugul, răsturnând brazda. Alături, omul îi îndemna cu o închipuire de bici, mai mult dintr-un simțământ fratern, pentru ființele care susțin cu jugul plugul, și cu spatele nevoile unei vieți obidite. Țăranul pășea domol și rar, cu toată liniștea și măsura ce le pune în toate; în munca și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai mult decât trebuia. Era mai sigur pentru ea astfel. În dimineața aia era Îmbrăcată cu o rochie din bumbac, verde-Închis, cu guler Înalt pe gât și manșete apretate din dantelă albă. Pentru un scurt răstimp, m-am hrănit cu Închipuirea că Îi ridic rochia În sus și mă familiarizez cu linia curbă a feselor și cu adâncimea sexului ei. Fata asta, amanta lui Pfarr. O să Încercăm să dăm de ea? mă Întrebă Inge. Am scuturat din cap: — Polițaii o să trebuiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
cântau din frunză, pentru a le mai trece pustiul de urât. Păsările susurau zgobii în întinderea neclintită a văzduhului, iarba foșnea alene, printre copitele cailor, iar pădurea chema viețuitoarele să-și primească tainul zilnic. Dintre râpele Podului de Lut, o închipuire de suflet omenesc se apropia de cei doi băieți: Ce arătare o fi și asta? întrebă Vasilică, care era cel mai tânăr dintre frați. O fi duhul pădurii, așa cum ne povestea mămuța, răspunse Ionică. Cei doi băieți se apropiară și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mele, și poate că acolo fusese dintotdeauna. Și, pe când gemetele femeii au încetat, după un climax răgușit, iar cei doi, umezi și extenuați, s-au trântit pe spate, cu brațul peste ochii închiși, am putut să privesc mai detașat, în închipuire, camera aceea și am zărit într-un colț lucrul pe care mă așteptam să-l găsesc acolo: o păpușă urâtă de cârpă, cu trăsăturile feței desenate cu pixul, zăcând cu ochii orbi în tavan. Am adormit și am visat că
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mare, care înfigea bucăți de slănină într-o creangă ascuțită și le prăjea în foc, la marginea plină de spuză a rugului. Aproape că mă confundasem cu ei. Focul îmi topise cristalul cortical și rătăceam acum, amețit, expansiv, înfrățit în închipuire cu toți și cu toate, prin noaptea plină de grupuri susurătoare. Mai toți își întinseseră canadienele sau puloverele pe asfalt, pe iarbă sau pe băncile tribunei și pălăvrăgeau, cu câte o sticlă de bere în mâini. Cei mici sugeau și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
oricum și orice în biserici, îmi explică el, și-mi citește din carte cu glas tare, Începutul cu Dumnezeu cel sfânt, Al erminiei meșteșugului zografiei care cuprinde, se străduie meșterul să păstreze litera de la începutul veacului, care cuprinde asemănările și închipuirile tuturor sfinților, preste tot omul, și sfetoșele lor și alte orecare de ale acestui meșteșug, sus, mai întâiu, în turla cea mare a bisericei, înrotocolează o roată și zugrăvește pe Christos pantocrator, drept, cu evanghelia; și prin prejur scrie așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de albăstrele, un fel de blestem, se spunea ca blestemul și afurisenia celui de-al Șaptelea Sobor să cadă asupra acelui zugrav ce nu ține seamă de poruncile Sfinților Părinți și de cele ale erminiilor, fie din trufășie, fie din închipuiri nevinovate, fie spre lauda meșteșugului său, Sinodul al Șaptelea ecumenic s-a ținut la Niceea, nu mai știu exact în ce an, dar atunci a fost combătut cu vehemență iconoclasmul, prigonirea icoanelor, Cuvintele meșterului Luca se răspândesc deasupra mea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ei? Libertatea este o noțiune pozitivă de înaintare, de mișcare, de direcție... se identifică și se exprimă prin orice înseamnă posibilitate și se aseamănă cu infinitul prin calitatea sa de continuitate absolută... este viața însăși, întinderea oceanelor, orizontul mereu dincolo de închipuire, cerul nesfârșit, ideea de a avea posibilitatea să avansezi, să devii, să exiști mai mult, să te îndrepți spre ceva... acum și mereu dincolo de acum... libertatea este un drum nesfârșit, o deschidere nelimitată a posibilului și se opune limitelor, obstacolelor
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
pudoare le tulbura chiar și pe cele mai incoruptibile matroane și îi lăsa cu respirația tăiată (de dorință sau din invidie) pe senatori și magistrați. Prin Roma circulau o mulțime de povești despre banchete în care dansurile lui întreceau orice închipuire, despre iubiri capricioase, despărțiri, disperări și furii. Mnester se opri în mijlocul scenei. Luminile aranjate cu pricepere alunecau asemenea apei pe pielea lui, pieptul i se zbătea, răsuflând emoționat, părea că perizomul avea să-i alunece pe șoldurile înguste. Pe când toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Pentru că Îți fură altul și ce-i al tău!“, „Ce-mi fură?“ „Pe mine, uite, tu-mi vorbești de matematică și Irimescu a trecut pe lângă noi și tu nici nu l-ai văzut, tu nu privești decât ce vezi În Închipuirea ta!“, „Și ce dacă a trecut? Ce importanță are Irimescu acum?“, „Are, prostule, că mi-a făcut cu ochiul, așa Îmi face de câte ori trece pe lângă noi și tu nu observi niciodată!“, „Bine, dar tu ești liberă să alegi!“ „Să aleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
știință În acest sens, dar constat că mă umple de orgoliu mai ales faptul că am această putere asupra corpului ei, că doar eu sunt capabil (așa Îmi imaginez) s-o posed astfel; egoismul acesta e mai feroce decât orice Închipuire; a fi În stare să-ți renegi propria-ți participare pentru a te bucura de plăcerea corpului de lângă tine, ce numai atunci, exprimat complet În act, este al tău, ți se abandonează total numai ție; e ceva pervers și demonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
el. Și se strădui să surprindă în întuneric strălucirea ochilor ce-l târâseră după ei la noroc. Încercă un timp să-și reprezinte figura Eugeniei, dar cum abia o zărise, fu nevoit să și-o imagineze. Mulțumită efortului evocator, în închipuire i se ivi o figură imprecisă împresurată de visări. Și adormi. Adormi pentru că avusese parte de o noapte proastă, cu insomnii. — Domnișorule! — Ha? - exclamă el trezindu-se. — Prânzul e servit. Oare vocea valetului sau apetitul, căruia glasul acela nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
viu. — Da’ ce tot ziceți acolo? Că nu exist, Liduvina, că nu exist; că sunt o ființă fictivă, ca un personaj de roman... — Ptiu, povești din cărți! Luați un întăritor, culcați-vă, înveliți-vă bine și nu mai dați atenție închipuirilor ăstora... — Dar tu ce crezi, Liduvina, eu exist oare? — Haide, haide, lăsați palavrele astea, domnișorule; la masă și la culcare! Și mâine o să răsară iar soarele! „Gândesc, deci exist - își spunea Augusto, adăugând în sinea-i -: Tot ce gândește există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și familia pentru aceste amintiri. Doar nu intenționezi să trimiți asta? —De ce nu? Pentru că e o cruzime. — Ar trebui să i se spună. Sunt sigură că ar vrea să știe. Eu aș vrea, în locul lui. Iarăși, încrederea nesăbuită în puterea închipuirii. — Crezi că Otto Frank nu știe? Crezi că bărbatul acesta care a scris articolul știe, că oamenii care organizează campania de scrisori știu, că noi știm, dar nu știe tatăl fetei care a scris jurnalul? — Nu pot să cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
se ordonau treptat în ogoare și pajiști. Puțin ieșit mai în față era un hat de grădină care nu voia să se supună acelei norme și împingea un pic din atmosfera camerei de zi afară, în peisaj, transformându-l în închipuire într-o împrejurime armonioasă și îngrijită. Veranda, susținută de trei coloane, forma un gang umbros care ducea spre o peluză largă, împărțită în două de un răzor de trandafiri. În mijloc se afla un măr. Pe crengile lui aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dar și covoarele, deși acestea erau mai „sensibile“. Ea ar fi pus în încăpere piese selectate, i-ar fi creat mai mult spațiu - și mergea prin camerele imaginare pe care familia Saner urma încă să le construiască și făcea în închipuirea ei, fără să-și dea seama prea bine, tocmai ceea ce făceau ’jde mii de vizitatori la „cel mai mare centru de mobilă“, chiar dacă în camere concrete amenajate anume pentru expoziție: căscau gura prin încăperi de locuit, prin camere de baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
proslăveau miturile întru apărarea țării. Și miturile astea - cel mai înrădăcinat fiind acela al pașnicei populații strămoșești, care, în condiții geografice ostile, încercase să supraviețuiască în locuințe lacustre - continuau să apară în manualele școlare, intrau în capetele elevilor ca niște închipuiri îndrăgite, fiind încă privite, chiar și de o parte a domnilor prezenți la masă, drept fenomene științifice. Miturile respective erau confirmate de prezența acelui magistrat respectabil, care făcuse încă din timpul războiului parte din Parlament și afișa un crez național
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
-l știa, cu părul în dezordine, cu ochii larg deschiși, cu colțul ăla ud de pânză sub bărbie. Tata îl chemase la el, după zile în șir de șușoteli și de liniște totală, în care dormitorul părinților fusese supraîncărcat cu închipuiri înfricoșătoare, făcând să crească în noi un sentiment dureros și apăsător. Din cauza asta deveniserăm lipsiți de vlagă și muți. Dar iată, în sfârșit, fratele meu avea voie să intre în cameră, să-l vadă pe tata și în acea ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
rătăcire cum nu existase vreodată în familia ei. Cu atât mai exclusă - ca și cum ar fi putut într-un fel să compenseze decăderea -, mama trăia în casa „ei“, își îngrijea „părcuțul“, citea cărți despre epoci pline de măreție, aranja camerele după închipuirea ei, cu aceleași elemente vechi care să arate ca noi: cu altarul casei, masa de sufragerie și scaunele din Cöln, cu canapeaua și cu măsuța pentru fumat, avea grijă ca la împinsul mobilei să nu se producă „bufnituri“ în lemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Cork, la Dublin, la Edinburgh sau la New York și, când este asigurat că se află la Londra, Își acuză slujitorii că uneltesc să Îl Înșele. Are perioade când pare conștient de faptul că aiurează, dar numai pentru a schimba o Închipuire cu alta. — Crezi că nebunia mea va afecta casa? o Întreabă el Într-o zi pe dna James, săltând capul de pe pernă și Încleștându-și neliniștit mâinile pe brațul ei. — Adică Lamb House, Henry? — Nu, nu, zice el clătinând impacientat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cumva la depresia finală, letală a lui Fenimore, sau privind În sus de pe Ramo Barbaro, aleea Întunecoasă, strâmtă și urât mirositoare din spatele casei, la geamul de unde Fenimore se aruncase pe pietrele tari ale pavajului de dedesubt. Era unul dintre dezavantajele Închipuirii de scriitor faptul că avea imaginea clară, viscerală, a ultimelor clipe ale bietei femei - zborul precipitat prin aer, durerea orbitoare a impactului, semiconștiența sufletului zbătându-se să se elibereze din trupul zdrobit. Articolele din ziare relatau că cei doi bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui grosieră avea să diminueze efectul. Povestirea „ținea“ pentru că natura actului de corupere nu era specificată, iar manifestările supranaturale erau potolite, adaptate contextului casnic al unei idilice case de țară - ar fi putut fi (după cum spunea dna Grose, realista menajeră) Închipuirile febrile ale unei guvernante tinere și influențabile, care era și narator și unic centru al conștiinței. După cum Își dăduseră seama cititorii mai receptivi, făcuse În așa fel Încât fiecare incident mai neobișnuit să aibă două explicații posibile, una naturală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu prea mulți știu de unde vin acești termeni, mai ales dintre tineri. „Dumneata nu ai contribuit decât cu un singur cuvânt la evoluția limbii engleze, i-aș spune lui HJ, dar este unul de care poți fi mândru: «jamesian».“ O Închipuire copilărească, desigur. Și, chiar dacă restul condițiilor imposibile s-ar putea Îndeplini, oricum am ajuns prea târziu. De-acum, nu mai aude și nu mai Înțelege. Fiecare celulă activă din trupul și din creierul lui se concentrează asupra respirației următoare... La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spune asupra căror domenii ale experienței, trecute sau curente, asupra căror imensități de percepție și dorință nu Își va desfășura aripile? Nu, nu, nu - eu trebuie să trec dincolo de creierul de laborator.“ Un material interesant și surprinzător, care provoacă o Închipuire diferită și mai plăcută decât cea pe care mi-am Îngăduit-o mai devreme: spiritul lui Henry James existând acolo, undeva În cosmos, știind tot ce aș fi vrut să afle Înainte de a muri, urmărind cu satisfacție justificată modul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mai aproape cu putință de confesional, cu o bancă în spatele codițelor. Până și despre secretele mărturisite la spovedanie trăncănește bucata de rășină pietrificată, galbenă ca mierea: gura mea îi va fi descris cu atâta precizie în ureche experimentatului preot detaliile închipuirilor ce animau practica juvenilă a onaniei, încât, cu acest prilej, numele fetei ca receptacul al poftelor mele îmi va fi scăpat de pe limbă, fiind astfel dat în vileag. La care părintele trebuie să fi tușit ușor de partea cealaltă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]