2,835 matches
-
Unduiesc sub cerul blând, Sună-n crângul de mătase Dulce-al păsărilor cânt. Suie vara iar o treaptă În veșmântu-i auriu. În poiana-nmiresmată Râde-un ciocârlan zglobiu, Soarele la joc ne cheamă Printre flori și printre brazi, Hora bucuriei-ncinge Pentru toți copiii dragi. Ursul și șoricelul Martinică în pădure murmură încetinel Căci în tufa lui cu mure a găsit un șoricel. Șoricelul pofticios Nu se lasă de urs scos Și văzându-l mititel Ursul se-nvoi cu el: Hai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Archanes, de la muntele Juktas, printr-un apeduct lung de 15 km construit de venețieni prin anul 1628, asigurând apa necesară orașului și ne-a încântat cu modul în care ne putem răcori, am găsit fântâna secată, iar bazinul de piatră încins de soare. La câțiva metri distanță ne-am așezat la un bar să servim o înghețată, o apă rece, un suc. Partea cea mai distractivă a urmat, când plăcerea relaxării ne-a fost curmată brusc de-un mic grup de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tentațiilor provocate de toate bunătățile și jucăriile din jur. Un fascicul de raze i-a dezmierdat fața. Câțiva cai Frizon, în toată legea, oacheși și simpatici se adăpau dintr-un jgheab din diamante pure și șlefuite. El îi urmărea cum încing un concurs de sărit, când... a luat-o de-a curmezișul, întocmai ca un polobocel și a căzut într-un lac. Nădăjduia că se va întâmpla ceva frumos. Parcă era „Tărâmul copiilor!”... Să fim oameni în toată firea, ce caut
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îmi erau înecate în sângele gros, cald care curgea din gâtul lui Shalem ca un râu pe pat și pe jos. Sângele lui îmi pătase obrajii, îmi lipise ochii și îmi sărase buzele. Sângele lui trecuse prin pături și-mi încinsese pieptul, îmi cursese pe picioare și-mi acoperise degetele. Mă înecam în sângele iubitului meu. Urlam destul de tare ca să scol și morții și totuși el nu părea să audă. Nici un paznic nu intra pe ușă. Nici un servitor nu alerga. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
acum pentru a-l alina. Marie oftă ca să alunge ușoara stinghereală pe care i-o dădeau gîndurile. Coborî ușor din pat ca să nu-l trezească. 7 Cu toții simțeau absența din scaunul rămas gol. Un minut de tăcere, ceruse Yves Pérec, Încins cu eșarfa de primar. Ca să-i aducă un omagiu lui Gildas. Atmosfera apăsătoare pusese stăpînire peste sala mare de consiliu a primăriei. În jurul mesei, toți Încuviințaseră. Printre alți aleși, Loïc și Milic Kermeur, cu chipul marcat de durere, apoi frumoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
suspectă. Și apoi, aveam chef să văd pînă unde va merge atitudinea bătăioasă a unora... sau a altora. Așa că dîrdîiam de frig, la fel ca ceilalți. Mintea mea s-a lăsat În voia gîndurilor. Cinică. Rece... Foarte rece... Călduț... Se Încinge... Arde! Nu! Iarăși călduț... Rece... Glacial... le-aș fi putut spune, așa cum făceam cînd eram copii și ne jucam de-a ascunsul unui obiect pe care ceilalți Îl căutau. Îi observam, tineri și mai puțin tineri, umblînd din casă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
scândura cu gesturi cât de firești pot, de parcă aș face asta de când mă știu. Apăs pe unul dintre picioarele de metal, dar nu vrea să se miște. Încerc cu altul, dar tot fără succes. Trag tot mai tare, până când mă încing de efort, dar a naibii drăcovenie nici nu se mișcă. Cum naiba s-o deschid ? — Are o clemă, spune Trish, privindu-mă cu mirare. Dedesubt. — A. Sigur că da ! Îi trag un zâmbet, după care încep să bâjbâi în jurul scândurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
venit turma, nici măcar n-am mai răsuflat. Doar m-am uitat cu luare aminte, ca să văd dacă eram Într-atât de aproape Încât să lovesc cu sulița scurtă a Runei. Apoi am amorțit și mai și, iar piepții mi se Încinseră. Când ciutele Își cufundară boturile În apă, n-am mai așteptat: am ridicat capul numai puțin și am azvârlit sulița În cel mai mic ciutan. În clipa următoare, ciutele țâșniră prin baltă spre adâncul pădurii - puiul se prăvălise Însă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de un miros amărui. Apoi, cei ce știau, Începură să vorbească. Îi urmăreau cu toții În tăcere deși, mare parte din vorbe le erau de neînțeles. Știau cu toții Însă că la mijloc era vorba de soarta Întregului sat așa că, ori de câte ori se Încingea discuția, restul oamenilor mormăiau Încetișor, după cum credeau că le e interesul. - Cuvintele astea o să ne aducă numai chin, tot spunea unul dintre vrăjmașii lui Moru. Îl chema Scept și era ditamai omul, mare și falnic, spătos, cu pletele și barba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și-mi zâmbi scurt, din colțul gurii, pentru ca În clipa următoare să redevină serios și să se uite Încruntat la cei strânși În jur. - Să știi de la mine ceva, avea să-mi spună a doua zi. Când vezi că se Încinge cearta, Împarte ceva de Îmbucat și tărăboiul o să se stingă ca prin farmec. A profitat de șmecheria asta cât a putut. Cei ce știau vorbele din minte păreau să se fi potolit dar, când discuția s-a reluat, Scept reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care topea zăpezi și aducea roșu și albastru În florile mărunte din văi. Soarele care ne cocea merișorii și fragile și corcodușele. Soarele care trezea urșii din somnul de iarnă. Ucigașul de aici, din inima nisipului. Usca și ardea tot. Încingea praful. Prăjea păianjenii ce alergau de colo-colo, În căutare de ascunziș. Îi uscase lui Aban pășunile și Îi secase izvoarele. Era soarele ăsta totuna cu cel de acasă? Dacă da, cum de făcea aici asemenea prăpăd? Te pomenești că, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lui Enkim, iar tata Minos iubit mult la tine. Mult. Ah, adevăr grăia Logon. Eu eram Krog, cel ce știa cele mai multe cuvinte. Și tot eu eram și prostul de Krog pe care Enkim Îl dusese de nas. Capul mi se Încinse Încet-Încet. Îl văzusem pe ticălosul de Enkim până și atunci când, abia scăpat de șopârla aia uriașă, meșteșugise În ascuns măruntul lui semn care le arăta urmăritorilor Încotro o luam. Mă Îmbrățișase de parcă mi-ar fi fost frate și după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se clintească. Dyas scrâșni Însă și, fără a-l mai pocni pe Vishu, se grăbi să vină la mine. - Pleacă mai repede, vere, Începu el, căci urmăritorii tăi au luat calea mării și vin Încoace. Am simțit cum mi se Încinge capul. - Dar cine Îi trece apa? - Cine? Cum, cine? Uite, unul dintre Învățăceii prostului de Vishu, că i-a Învățat cântul mării pe toți ticăloșii! - Și luntre? De unde au avut luntre? - Of, vere, bune sunt vorbele astea, dar uite ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
opusă a microbuzului. Și pe dată călătorii de împart în două tabere, cea care apără dreptul Despinei de a fi recoltată și cea de părere că nu așa ar trebui să se exprime o femeie, în nici un caz. Discuția se încinge, se ajunge la cuvinte în doi peri, apoi la înjurături sadea. La biserică, majoritatea oamenilor coboară și chiar după ce au coborât, Despina îi mai poate auzi pe doi dintre ei comentând: ─ Auzi, mă, cică s-o recolteze! Și dau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
prindă, să-i atenționeze, ceva în halul ăsta. Toată lumea vorbește. Am o consăteancă, Ralița, de i-a tras tac’su internet și ne uităm la saitu cu ăia. Io zic că e prostii, da mai poți să știi? Bătrânul se încingea, cu gesturi rare, molcome. Își petrecea centura prin fiecare baieră, pipăind bentița, asigurându-se că nu-i desprinsă. -Așa zice lumea, continuă meseriașul... Dar poți să știi că-i pă bune? Că ăia vine din Baltă, de unde-a inundat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
clar că MM e pe val. Practic au venit s-o vadă aseară toate numele grele. Uite-l pe Trevor Nunn1. Toți actorii de față săriră ca arși, de parcă cineva i-ar fi atins, ca pe vite, cu un fier încins pe șale. Unde? făcu Helen, nerăbdătoare. Acolo, vorbește cu MM și cu Ben. —Ben și martie din post, spuse Helen, înțepătoare. E șmecher băiatul. Hugo își dădu ochii peste cap. Dacă prin asta vrei să zici că se bate pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
să aștepte până când apăru metisul cu o farfurie de grăsime înnegrită în care pluteau două duzini de boabe de fasole și trei pielicele de maimuță. Aici se termină prietenia dintre om și câine, și animalul continuă să vagabondeze pe străzile încinse de soare ale orașului Santa Marta, fără să întâlnească vreun suflet în drumul său, căci nu exista nimeni în stare să se aventureze la amiază prin acel infern. Când câinele dispăru după colț, avu impresia că lumea a murit, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
trebui să meargă prin lume pe bâjbâite, fără să comunice cu alte spirite, și, în asemenea împrejurări, le-ar fi foarte greu să pună stăpânire pe yubani. Urmară niște momente de odihnă și, în continuare, războinicii începură să introducă nisip încins prin singura gaură ce rămăsese în capul gol: cea a gâtului. Sub efectul nisipului, porii se deschiseră și pielea începu să transpire, lăsând să cadă picături de grăsime. Luară, atunci, cu ajutorul unor frunze de palmier, pietrele încinse și începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
altceva mai purta soția sau fiica lui făcuse asta - sau se datora mișcării anti-blănuri tot mai ample deopotrivă În presă și la masa sa de cină. În urmă cu două luni, o cină liniștită În familie explodase Într-o confruntare Încinsă pe marginea drepturilor animalelor, copiii lui insistând că era greșit să porți blănuri, că animalele aveau aceleași drepturi ca și oamenii și că a nega asta Însemna să te alături „speciexcentricității“, termen pe care Brunetti era convins că-l inventaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nimeni. De fapt, ultimul ei articol de răsunet fusese cel pentru Janice Kittenburgen. Acela care îi adusese toate necazurile cu Intercorp. Trebuia să se întoarcă în lumina reflectoarelor, să trimită niște scrisori, ba chiar să aplice pentru posturi. Trebuia să încingă puțin focul. În fond, ce o oprea? Asistenta Harris avea grijă de Theo. Ea nici nu prea trebuia să fie pe-acolo - cu toate că fusese rugată să-și mângâie fiul mai des, Amanda prefera să riște viitoarea sănătate emoțională a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu-i răspunse nimeni... Iepurele din joben trăi o scurtă perioadă de libertate. Și dădu al doilea pahar peste cap. 9 Femeia se întinse ca o pisică și căscă prelung. Își duse brațele la ceafă, iar sânii tari împunseră aerul încins cu sfârcurile. Așezat în fund, pe marginea patului de o mărime impresionantă, bărbatul întoarse capul și plescăi satisfăcut, mulțumit de imaginea care i se desfășura sub ochii împăienjeniți din cauza celor câteva pahare băute. Renunță să-și mai tragă pantalonii și
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
aș fi reușit să ajung deja la blestemata aia de benzinărie. Iar benzinăria nu e... Își scoase cămașa din pantaloni și trase cu putere de nodul de la cravată. Continuă să meargă în vreme ce soarele îi trimitea cu o precizie maximă săgeți încinse în moalele capului... Iată un soare arcaș, își permise un zâmbet strâmb, bună țintă și-a mai găsit. A fost unul care oferea un regat pentru un cal. Eu aș da un șpriț sau chiar două pentru un nor... Se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
aprinse încă un ochi al aragazului. Mirosul de prăjeală îi făcu nările să vibreze, se simți cuprins de o foame teribilă, ca și cum nu ar mai fi mâncat nimic de o perioadă lungă de timp, însă prepară meticulous ouăle, luând uleiul încins cu o linguriță și împrăștiindu-l peste gălbenușuri, până ce acestea se întăriră. Apa din ibric fierbea, deja, puse două lingurițe și jumătate de cafea, apoi luă ouăle cu o paletă și le așeză pe farfurie, alături de castraveți. Când se întoarse
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vreau să mă însor, nu cu altcineva. Geta rămăsese ca trăsnită. Frusinei i-au dat lacrimile. Nicolae privea înmărmurit la această scenă. Cu calm, spuse: - Bine, vom mai discuta această problemă, nu se va încheia aici. Nu vreau să se încingă spiritele și Frusina să asiste la asemenea spectacol! Trebuie să chibzuim cum este mai bine. - Ba, să asiste, că este vinovată! A vrut să pună mâna pe fiul meu, l-a îmbrobodit! Este inconștientă de această situație în care s-
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Einstein ? Știai că tatăl lui Beethoven a fost un bețiv notoriu ? — Până să ajungem la Beethoven ne-ar trebui niște tombe- roane de gunoi, niște hingheri... — mizerie ? se minună GĂlățanu, clipind des din ochiul drept, semn că Începea să se Încingă. Du-te Într-o țară din Africa să vezi acolo mizerie. Du-te Într-o țară din Arabia, să vezi acolo cum sunt tratate femeile. Abia atunci o să-ți dai seama cât de norocoasă ești că te-ai născut În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]