4,058 matches
-
era răvășită, iar câinii nu veniseră să-l întâmpine. - Oare unde or fi? se întrebă cu voce tare. - Cine? zise, nedumerită, femeia. - Câinii mei. Singurii tovarăși care au străbătut alături de mine deșertul vieții. I-am lăsat aici, n-am avut încotro. Poate or fi plecat după vreo sălbăticiune! S-au îmbrățișat cu sete, speriați de tot ceea ce le-a fost dat să trăiască. Femeia a început să plângă, mulțumind cu sufletul zidurilor care până mai ieri i-au fost martore trecerii
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
Sunt un suflet liber... Dintr-odată simt cum inima-mi bate cu putere iar sângele-mi vine în obraji că dintr-o rană mai veche care încă nu s-a cicatrizat. De unde oare toată această zbatere acum, de unde vine și încotro se îndreaptă ea? Ce stă ascuns acolo în stăfundurile sufletului meu, și-acum treptat, treptat vrea să iasă la lumină? Nu-i multă vreme de când am reusit sa fac puțină ordine prin sertărașele sufletului meu.Sau poate așa doar am
SINGURATATEA! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347885_a_349214]
-
închege o conversație Achim Dragomir. "Dar ce-i cu apa asta puturoasă??" "E râul Bega", îi răspunse scurt, cu oarecare indignare. "Râul trebuie să curgă. Asta-i mocirlă..." "Ba curge!" i-o reteză Dragomir, tot mai indignat de ifosele bucureșteanului. "Încotro curge?" "... înspre... Serbia". "Nici nu știi încotro curge..." Urmă o tăcere de antipatie reciprocă. "Îți jur că eu din apa asta împuțită n-am să beau niciodată." Și s-a ținut de cuvânt: a băut din zonă numai vin de
MAGISTRUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347226_a_348555]
-
-i cu apa asta puturoasă??" "E râul Bega", îi răspunse scurt, cu oarecare indignare. "Râul trebuie să curgă. Asta-i mocirlă..." "Ba curge!" i-o reteză Dragomir, tot mai indignat de ifosele bucureșteanului. "Încotro curge?" "... înspre... Serbia". "Nici nu știi încotro curge..." Urmă o tăcere de antipatie reciprocă. "Îți jur că eu din apa asta împuțită n-am să beau niciodată." Și s-a ținut de cuvânt: a băut din zonă numai vin de Recaș sau de Miniș, bere de Arad
MAGISTRUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347226_a_348555]
-
la citirea romanului ,, Cel mai iubit dinte pământeni” am rămas cu un mare gol în suflet, cartea aceasta mă răscolise atât de mult încât câteva zile îmi tăiase apetitul. Întrebări stranii îmi sunau în cap: ce-i omul pe pământ? încotro merge specia umană? ce-i dragostea, acest sentiment straniu care ne cucerește pe toți? ce-i femeia? ce-i răutatea? care-i sensul vieții? ce este cu „era asta a ticăloșilor” și cu „bezmeticii” despre care vorbea el? încotro merge
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347271_a_348600]
-
pământ? încotro merge specia umană? ce-i dragostea, acest sentiment straniu care ne cucerește pe toți? ce-i femeia? ce-i răutatea? care-i sensul vieții? ce este cu „era asta a ticăloșilor” și cu „bezmeticii” despre care vorbea el? încotro merge specia umană? de ce universul operei lui este așa de degradant? de ce personajele lui aleargă toate după un ideal labirintic, eșuând în lamentabil? După moartea lui tragică, mi-am răspuns la toate aceste întrebări. El s-a identificat cu eroii
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347271_a_348600]
-
care să ateste că a terminat o facultate. Acum a reușit să scape de acest coșmar al vieții sale. Este ingineră cu toate drepturile ce i se conferă din această titulatură. Este în ultima lună a verii și nu știa încotro să o ia. Să mai rămână aici în comună, unde este cunoscută de toată lumea și la rândul său cunoștea pe toată lumea sau să o ia de la capăt în altă parte? Să plece în necunoscut? Dacă mergea la Dorobanțu sau în
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP.XVI FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347305_a_348634]
-
vezi cum fug, Apoi nu mai sunt, și vorbe nu-ți aduc, Și nu-mi arunc privirea înapoi... Și-atât de simplă este despărțirea... Dar care-i despărțirea pentru noi?... LA VÂNĂTOARE Pădurile bârfei atât de dese-acum Și căprioara, cinstea, încotro să fugă ... Nu rădăcini, fâșii grele de fum Pe sub pământ, prin tălpi mi se alungă. În sufletu-mi mai arde un chibrit, E mare întuneric la intrare în gură. Nu m-am deprins ca flăcări să vomit, Nici să propag
CUVINTELE MELE (POEME) de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/347376_a_348705]
-
Acum sunt viu, înainte doar eram, În neinfinitele culori mă-mpotmoleam. Trecut-au ani - sau parcă n-a fost timp deloc, Nu mai am suflu pentru fantezii și joc. Nu mai visa", îmi strigă organele alb-negre, " Deschide ochii și vede încotro te pierde". Zâmbesc melancolic, știu că "aur" nu există, Ochii-s deschiși, lumea "tinichea" și lacrima-n batistă. Partea bună din a nu vedea cerul atât de des este că mereu poți să îl vezi invers. Referință Bibliografică: invers / Adrian
INVERS de ADRIAN RĂZVAN BARBU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347423_a_348752]
-
pe protectoarea acestori ființe dulci. Mi-a înghețat sângele în vine! zise soldatul arogant. Nu avem nicio șansă să le furăm pe cele două nimfe, Murrabi! adăugă el, adresându-se soldatului de lângă el. În fața acestei leoaice înfricoșătoare, chiar nu avem încotro! Acesta trase de frâul calului său și, întorcând spatele celor trei tinere, plecă. Prietenul lui îl urmă fără să mai adauge nimic. -Câtă impertinență! exclamă Talestri. -Cred că cei doi soldați au dreptate, draga mea prințesă, zise Aela. Tu ești
LA HANUL LUI PORO DIN HISTRIA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347476_a_348805]
-
rămână pe unde este, căci nu avea ce căuta acasă. Suman tocmai se gândise să plece spre casă în zilele următoare. A mâncat mai mult de nevoie și apoi s-a retras în dormitor unde își punea mii de întrebări, încotro să meargă? Pe la amiază i s-a făcut foame și a mers din nou la cantină. Aici a dat peste brigadierul Ion Bârcă povestindu-i despre situația lui. Acesta s-a gândit puțin și a decis; Vei rămâne la brigadă
ÎNCHEIERE DE SEZON de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348817_a_350146]
-
încăpere urmărite de uralele batjocoritoare ale grupului. I-au dat bluza și au ajutat-o să se îmbrace și să-și aranjeze cât de cât ținuta. Au condus-o până la ușa de la intrare, așa goale cum erau. Iuliana nu știa încotro să meargă și i se părea că nu poate gândi deloc. Era încă amețită și vedea destul de difuz, deși erau toate luminile aprinse în casă și în curte. Mergea împleticindu-se spre poarta uriașă la care simțea că nu mai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
Bogdan dar telefonul acestuia era închis. Apoi citi mesajele. Erau trimise la interval de câteva secunde. Ora 3,50: Sunt nevoit să plec urgent . Apoi următorul: Vei afla în curând! Un stol de gânduri negre îi inundă ființa. Nu știa încotro să alerge. Își spunea întruna : „Nu se poate! Nu-i adevărat! Bogdan nu putea face așa ceva. Și de ce?” Aceeași întrebare îi puse și comisarul: - Crezi că l-a omorât, Maria? - Nu știu, se frământă femeia. După cum îl cunoșteam pe Bogdan
PROMISIUNEA DE JOI (II) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348892_a_350221]
-
mai ruga bunica, vrând și ea, măcar, s-apuce, (că robotea precum furnica), cum arată un măr dulce! dintr-o dată timpul s-a scurtat; pe zi ce trece-s mai năuc. parcă din alt veac am dezertat și nu știu încotro s-apuc. fug cât mă ține brăcinarul; nu știu nici unde, și nici cum. și trec prin viață ca mărfarul, ce pufăie și scoate fum. Referință Bibliografică: fug cât mă ține brăcinarul / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
FUG CÂT MĂ ŢINE BRĂCINARUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348917_a_350246]
-
rămânea fără struguri. Fără o boabă. Tata îi aștepta pregătit. Avea semenele lui. Când sosea ziua, toată suflarea era pregătită. Așteptam liniștea! Iar în momentul coborârii stolului, băteam din toate căldările, butoaiele din tablă, câinii lătrau, pisicile o zbugheau care încotro, iar graurii, ei bine graurii aproape că se izbeau de pământ și nu știau cum să părăsească mai iute terenul. Tata știa că e timpul culesului! Nu mai întârzia nicio zi! Popoarele migratoare ne-au călcat frecvent vetrele strămoșești începând
TABLETA DE WEEKEND (112): MIGRATORII de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348945_a_350274]
-
ar fi fost în stare să o recunoască, într-atât pot să mă laud cu însușirile muzicale ale bietelor mele urechi, când pe marginea șoselei observ o tânără care îmi face semn de „ia-mă nene!” - Trag pe dreapta și: - Încotro mergeți? - Drum lung, București. - Mă luați și pe mine? - Cu plăcere. Până unde? - Tot la București. O ajut să urce în portbagaj două geamantane mari cât toate zilele, își ia la revedere de la o mătușă care o îmbrățișează afectuos și
ACTELE, VĂ ROG. de ION UNTARU în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348953_a_350282]
-
cu multă atenție, efort și cheltuiala. Dacă ne gândim bine, pregătirea psihologică începe din cei mai fragezi ani. Fetițele se visează mirese, isi îmbracă păpușile că mireasele, cu un surâs cu trimitere la o taină întrezărita printre gene, descânta gărgărițele „încotro vei zbura, acolo m-oi mărită”. Ceremonia, fastul, veselia, mâncarea, muzica, totul este făcut să trăiești momente deosebite. De-a lungul anilor s-a dezvoltat o paletă foarte largă de obiceiuri și tradiții legate de acest eveniment și aproape că
NUNŢILE CANADIENE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346829_a_348158]
-
o lună, de-un an, de-un deceniu! De fapt, de douăzeci de ani! ) O viață de om, doamnelor și domnilor! O viață de om pusă în slujba nimicului! Nu prea îmi convine concluzia acestei sumare autoevaluări , dar n-am încotro! Și tocmai acum când sunt gata să fiu elimenat prin anusul social : lumea nu mă mai vrea! Mă redă, pur și simplu, sub formă de excremente social, Universului, Marelui Nimec! Din nimic am venit, în nimc mă voi întoarce. S-
EXCURS ÎN UNELE ORGANE INTERNE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1041 din 06 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346879_a_348208]
-
bea este otravă curată iar organismul lui perfect ejectează urgent totul, înainte de a-și face efectul Cert este că până și Saveta, o văduvă care la treizeci de ani avusese cam cinci soți, niște măgari care au dezertat fugind care încotro, însă femeie vrednică și foarte pricepută în a manevra orice fel de unealtă, se mira de rezistența lui Costel, ea fiind cam pulbere. Dar, suflet caritabil, atunci când toți era chiori de beți l-a invitat la ea acasă cu tot cu bidonul
COSTEL, OMUL BIONIC de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1061 din 26 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346938_a_348267]
-
Pe viitoarea pânză a reprezentărilor umane (dipticul) se vor întipări poate, cu vremea, noi plăsmuiri în locul vechilor „icoane” caduce, deja deteriorate pe la colțuri. Dar omul va continua să viseze, să creeze, să spere. Oricare ar fi răspunsul său la acel „Încotro ne ducem?”. Hologramă este un tablou înșelător, căci spune mai mult decât arată. Pe pupila unei ochi imens (un ovoid) sunt reprezentate Oul lui Brâncuși și formula E=mc2. Dar titlul ne îndeamnă să privim mult mai adânc. În 1947
FORMULA LUI DUMNEZEU de DAN CARAGEA în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346239_a_347568]
-
-ndată!. . . =Detroit - Michigan - USA - 5 OCTOMBRIE 2003= Versuri scrise cu amărăciune în suflet și-n gând. Azi, 5 octombrie 2012, după nouă ani, constat cu durere în suflet că și la noi au ajuns toate nenorocirile ce dezumanizează ființa umană. Încotro, omule? Încotro, umanitate? Referință Bibliografică: La voi și...la noi / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 662, Anul II, 23 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ionel Davidiuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
LA VOI ŞI...LA NOI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346357_a_347686]
-
Michigan - USA - 5 OCTOMBRIE 2003= Versuri scrise cu amărăciune în suflet și-n gând. Azi, 5 octombrie 2012, după nouă ani, constat cu durere în suflet că și la noi au ajuns toate nenorocirile ce dezumanizează ființa umană. Încotro, omule? Încotro, umanitate? Referință Bibliografică: La voi și...la noi / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 662, Anul II, 23 octombrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ionel Davidiuc : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
LA VOI ŞI...LA NOI de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 662 din 23 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346357_a_347686]
-
durerea mea e mult mai mare Observ cu tristețe că ce sperăm eu n-o să fie Și că de nu ești atent ești sfâșiat cu mânie Ah la dracu'nu știi nici un' să te duci Ce o să faci mâine si-ncotro s-o apuci Și mi-e teamă ,ca mulți ajung să se-nece În alcool și droguri sperând c-asa trece Eu nu vreau să fiu la fel Vreau la fel ca toata lumea să pot și eu să sper
EXISTENTA INEXISTENTEI de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 451 din 26 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346400_a_347729]
-
ploaie al acestei toamne lasă-mi fântânile cu izvoarele limpezi să calc pe cumpenele lor s-aud cum scârțăie-n noapte cad frunze draga mea ne ducem parcă până la marginea lumii se uită arborii îngroziți la noi și ne întreabă încotro am luat-o o mie de ani au trecut și trupurile noastre stau pitite prin steiuri se fac râuri și curg spre marea timpului s-au dus diminețile noastre s-au dus amurgurile copilăriei pe limba ceasului dorm îngeri într-
ELEGIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346435_a_347764]
-
într-o zi / rodirea sunetelor / din smoala tăcerii / semănarea seminței de vorbă / în meleagul întunecat”. Cu toate acestea, tot la Dumnezeuse închină, când nu mai știe ce să facă și ajunge în răscrucea cuvintelor: “vai Doamne, / am ajuns la răscruce / încotro să dau drumul vocalelor / sosite primele / să mă ajute / încotro să îndrept consoanele / fierbând în mine întunericul / tăcerea din cernoziomul câmpiei / semnele pașilor mei / sub prima arătură / începutul cocorenilor / acolo tăcerea se ascunde în verdele verii / în ropotul ploii / în
RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 654 din 15 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346419_a_347748]