2,660 matches
-
produce tocmai prin eliminarea acelor văluri de care vorbește Tolstoi, care ascund adâncimile sufletului. Incursiunea mea nu era încheiată, dar se oprise în curgerea ei spre prezent. De ce? Îmi făcusem geamantanul și o luasem încet spre gară. Eram liniștit și încrezător, asemeni copiilor care trăiesc protejați sub lumina soarelui. Cine mă proteja? Nu știam... Am luat trenul, un rapid, și m-am urcat în vagonul restaurant. E atât de plăcut să stai într-un vagon restaurant, când nu e multă lume
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
observa și că și ea fusese tulburată de cuvintele lui. \ Au părut cu adevărat reale, spuse ea pe un ton blând. Nu credeam că asemenea vorbe și sentimente mai pot să existe. \ NICI EU, RĂSPUNSE EL. DAR ACUM ERA MAI ÎNCREZĂTOR. TRECUSE DE ZONA PERICULOASĂ ȘI SE SIMȚEA DIN NOU ÎN SIGURANȚĂ PE TERENUL FERM AL CONVERSAȚIEI DE SALON. \ VREAU SĂ STAI DEPARTE DE OAMENI. DORMITORUL NOSTRU E SPLENDID ȘI TE VEI SIMȚI EXCELENT ÎN EL PENTRU O ZI SAU DOUĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
zâmbi din nou. - Vino. De căpitan o să ascult. Și o să mă ajuți să-mi țin făgăduiala. D Arrast se simți ușor enervat. Ce-i păsa lui de acea făgăduială absurdă? Dar, când privi chipul deschis și frumos care-i surâdea încrezător, pielea neagră lucind de sănătate și de viață, se pomeni spunând: - Voi veni. Dar acum aș vrea să te mai duc câțiva pași. Fără să știe de ce, o vedea în același timp în închipuire pe tânăra negresă, înfățișându-i ofranda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
cu probleme de fundare complexe și de aprovizionare și de utilare și de finanțare și de... mândrie justificată, pentru fiecare. Moment plăcut, fără îndoială. Domnul consilier Stork uită eșecul repetat al fiului la Conservator, Marilena și Anton Albu privesc mai încrezători viitorul apartamentului acontat acum trei ani, diabetul îl mai uită pe Grefu, Luminița crede divorțul posibil, Tomski va avea televizorul la timp, la fel și Lupu, poate și Stoian nimerește, în sfârșit, la loto și- atunci apare mașina. Planșele, diagramele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
i s-a uscat cerul gurii. " De ce geme soldatul?" se gândi dânsul ca să-și domolească inima; dar în clipa când îi răsări întrebarea aceasta în creier, privirea lui întîlni iarăși ochii spânzuratului, în care acuma strălucirea de adineaori, mândră și încrezătoare, se zbuciuma gâtuită de întuneric. Trecură astfel câteva minute. Corpul spânzuratului nu mai mișca de mult. Amurgul acoperea întreg pământul, ca un lințoliu negru... ― Ce facem, doctore? izbucni deodată generalul, ursuz. Nu vezi că s-a întunecat? ― Datoria, excelență, răspunse
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
infiltra ura în sânge, cum îi alerga prin toate vinele, ca o otravă. Se uita pe hartă și vedea numai degetele căpitanului, ținând compasul și mișcîndu-se de ici-colo, desenând o umbră ciudată, în formă de spânzurătoare... Apoi Klapka plecă liniștit, încrezător, cu fața înflorită de un zâmbet, lăsând pe Bologa singur în adăpostul umed. 6 Îi clocotea inima și creierii îl usturau. Stătu un minut în picioare, cu ochii după Klapka, apoi se prăbuși pe scaun, în fața hărții, agățîndu-se de compas
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Bologa desluși, parcă, în cuvintele huzarului o provocare ascunsă. Îi răspunse cu ură, dar și cu o gravitate în care străbătea trebuința de a-și dezvălui sufletul, de a-l pune în palmă și de a-l purta, mândru și încrezător, ca pe un potir în văzul tuturor: ― Îmi dau seama prea bine că m-am schimbat... Cum să nu-mi dau seama, când schimbarea s-a săvârșit în chinuri, ca o nouă naștere?... Dar eu de-abia prin schimbarea aceasta
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu o flacără de fericire în ochi. Trei zile înainte de împlinirea lunii, locotenentul Apostol Bologa primi ordin telefonic să se prezinte imediat la serviciu. ― Se vede că se îngroașă lucrurile de au început să suspende concediile, zise Apostol, liniștit și încrezător, către maică-sa, comunicîndu-i știrea. ― Ba mare minune dacă aici n-o fi mâna "buzatului"! strigă doamna Bologa revoltată, mai ales gîndindu-se că Apostol s-a și umilit înaintea blestematului. De mult simțea Apostol că mai are o datorie de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mâine intrăm în Săptămâna Patimilor... Du-te și la biserică, du-te și nu uita pe Dumnezeu! Apostol zâmbi blând și-i răspunse cu o privire fierbinte de credință. Trenul porni încet. Doamna Bologa rămase pe peron, sorbind privirea lui încrezătoare, ca o mângâiere cerească. Apoi coroana în floare a unui măr o învălui ca într-o haină de mireasă, în clipa aceea prin inima lui Apostol trecu o undă de amărăciune, ca o presimțire neagră în mijlocul unei mari veselii... CARTEA
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Îi părea rău că n-a trimis o vorbă bună pentru Ilona, dar se mângâia că poate în curând îi va spune el însuși mai multe. " Cine știe? îngînă cu bucurie. Numai Dumnezeu știe ce poate aduce ceasul..." Se uită încrezător pe fereastra cu cruce cafenie. Amurgul trăgea pe furiș obloanele întunericului. 8 După miezul nopții, Apostol Bologa, istovit, se întinse pe pat. O tăcere imensă îl împresură, parcă toată lumea ar fi încremenit într-un somn de mormânt. Liniștea galbenă din
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu bucurie, cu tristețe sau cu șovăială. Cu ochii noștri lăuntrici, deslușim viitorul pe care încercăm să-l înfrumusețăm și un zậmbet vag de fericire ne luminează chipul la gậndul că poate ne vom bucura de bunăstarea lucrurilor. Suntem mereu încrezători, ne simțim abili și agili, nu putem crede într-un eșec, și, de fapt, de pretutindeni ne pậndește neantul. Simțim că niciodată nu vom atinge perfecțiunea, dar curajul cu care mergem spre ea e impresionant. Cậtă vreme suntem tineri, avem
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
pe amândoi verdictul dat umanității: ’’Prietene, de vei dispărea, un altul îți va lua locul‛! Partide pierdute, regrete de-o clipă și-acum, amândoi, se împlineau în vraja zorilor, a vremurilor indecise și zdrențuite. Mașina torcea înghițind kilometri. El stătea încrezător pe scaunul din dreapta, privind drumul drept, mărginit de stejarii înalți. Nu se priveau, însă instinctiv își conectau răsuflările într-o îngemănare. Mai era mult până la asfințit; nici o sincopă, nici o ezitare... viitorul se refugiase într-unul nepătruns, enigmatic. Doreau ca drumul
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pentru întotdeauna... le scutură cum poate, însă nu le pasă, au numai de traversat înapoi magistrala, - Hai acasă... astăzi trebuie să merg și la serviciu, nu ca tine ! Merge vioaie ținându-l strâns de mână, privindu-l dintr-o parte încrezătoare. Ajung imediat pe strada lor, este trecut mult de miezul nopții și pustiu... oricum nu îi observă nimeni, sunt neînsemnați! Este detașat; cineva nevăzut, necunoscut, parcă supraveghează din afară cele două siluete subțiri cum trec dincolo de bulevardul luminat feeric însă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
un podiș din munții de miazăzi, aproape de peșterile cu robi. Erau departe și de Marele Oraș și de Muntele de Foc. Pe Iahuben unul din străini îl trezise din leșin cu ciudatul leac a cărui putere Auta o mai cunoscuse. Încrezător în cinstea lui Auta de care nu mai avea de mult cuvânt să se îndoiască, Iahuben primi în cele din urmă toate așa cum erau. Nu se mai minuna de nimic din toate câte le aveau ori le săvârșeau neobișnuiții străini
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
duhoarea trupurilor din autobuz mi se pare copleșitoare. Prea mulți șmenari. N-ar putea avea un autobuz care să meargă din Colington până-n centrul orașului fără să treacă prin Oxgangs? Când cobor, un vagabond Întinde spre mine o mână murdară Încrezătoare. I-o strâng și-i spun puțoiului că Isus Îl iubește. Se uită năucit după mine În timp ce măndepărtez și dejas hăt pe stradă când Începe cu bombănelile. Se apropie sezonul bunăvoinței caltfel mă Întorceam și-i puneam să-l bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Privirile ni se intersectează din nou și o rază laser de energie sexuală țâșnește din pupilele amândurora. — O, așa o să fac, spune el ascultător și, pe când mă răsucesc cu fața la el, pot simți privirea disprețuitoare a lui Bunty În urma afimației lui Încrezătoare, dar nu vreau să-i fiu complice. Încă nu. — Acum mă simt mult mai bine. Mulțumesc atât de mult Bruce, zâmbește ea. Vaca solidă se ridică În picioare să se ducă la bucătărie, permițându-mi să-i inspectez marfa. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
știm că are de gând să aibă pretenții de la noi. Nouă nu trebuie să ni se Încredințeze cerințele celor slabi. Nu ne stă În fire așa ceva. Shirley stă singură la o masă din colțul barului gol. Arată ca o curvă Încrezătoare În schimbul de dimineață. Când ajungem mai aproape de ea, Îi putem observa suferința pe fața ei umflată și roșie. Se pare că cumnățica noastră a plâns. — Bruce... am făcut o analiză... testul Papanicolau... era ceva acolo... trebuie să mă Întorc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
români care a alternat admirabil atitudinea tranșantă cu vectorul emoțional. Succesul obținut de Băsescu la rezultatul referendumului pentru demiterea președintelui din 2007, ca strategie în campania electorală din 2009, i-a adus două mari dezavantaje, primul, l-a făcut foarte încrezător în reușită să pentru al doilea mandat, al doilea, nu a acordat aceeași importantă campaniei online că în 2004, analiștii politici așteptându-se la un online intensificat, fapt recuperat doar spre sfârșitul campaniei. Analiza discursului a prezentat tipul de discurs
New Media by IONELA CARMEN BOŞOTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1115_a_2623]
-
Miller 1986) l-a urmat, împreună cu alți experimentatori mai puțin cunoscuți. Pînă la urmă, înșelătoria s-a răspîndit atît de mult încît nici măcar despre studenții în primul an la psihologie nu se mai putea presupune că ar fi naivi și încrezători. În 1962, Orne (1962:778-779) a scris cu privire la Statele Unite că "pînă și în situația în care un psiholog este cinstit cu pacientul său, acesta din urmă va fi totuși înclinat să nu aibă încredere în el". Suspiciunea, mai degrabă decît
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Costea Sigur că putem rezuma satisfacția noastră suficientă la faptul că observăm și savurăm un joc facil de cuvinte referitor la dantură. E la fel de ușor să ne și emoționăm de biata fetiță, poate bolnavă, poate jinduind să iasă la joacă Încrezătoare În rînjetul Îmbietor al soarelui (căci gîndul nostru matur și chibzuit nu mai știe să dea crezare unui gest plin de candoare și generozitate). Și totuși, cu puțin mai mult discernămînt, vom sesiza că tîlcul poemului pivotează În jurul ferestrei. Fetița
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
unde se vînd lumînări și tămîie. Și tot ce puteți simți și gîndi despre destinația darurilor adunate În ea nu este deloc Încurajator. Poate că această reticență exista și În sufletul autoarei care a scris poemul de mai jos. Dar, Încrezătoare, În drumurile ei, Într-o binecuvîntată zi de primăvară, undeva departe de lume, a deschis poarta unui schit. Și n-a trebuit să vadă mai mult decît bănuții risipiți prin iarba fragedă. Cutia milei s-a transfigurat dintr-o dată Într-
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
anilor 1990 a consolidat influența teoriilor liberale ale relațiilor internaționale în cadrul forurilor academice. Este vorba de o tradiție despre care s-a crezut multă vreme că fusese discreditată de perspectivele care subliniază trăsăturile recurente ale relațiilor internaționale. Într-o reafirmare încrezătoare a teleologiei liberalismului, Fukuyama a susținut la începutul anilor 1990 că prăbușirea Uniunii Sovietice a demonstrat că democrația liberală nu are niciun competitor ideologic serios: a fost "sfârșitul evoluției ideologice a umanității" și "forma finală a guvernării umane" (1992: xi-xii
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
irațional, o invenție artificială și nu un produs al naturii umane. Liberalii cred în progres și în perfectibilitatea condiției umane. Prin credința lor în puterea rațiunii umane și în capacitatea ființelor umane de a-și realiza potențialul interior, ei rămân încrezători în ideea că "pata" războiului poate fi eliminată din experiența umană (Gardner 1990: 23-39; Hoffman 1995: 159-77; Zacher și Matthew 1995: 107-50). O idee larg răspândită, începând de la Rousseau, Kant și Cobden, până la Schumpeter și Doyle, este aceea că războaiele
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
două s-au stimulat una pe alta. Gravura a pus nordul iconofob în contact cu sudul iconofil. Nordul Europei preferă cărțile, sudul, tablourile (mai ales după Conciliul de la Trento). Primat protestant, prioritate catolică. Pesimism puritan al literei exclusive, optimism terestru încrezător în dinamica imaginilor. Dezbaterea agită o creștinătate împărțită între Melanchton și Loyola. Așa cum biserica medievală fusese împărțită între austeritatea cisterciană și luxul clunisian, între imaginea care-i face pe oameni să uite de Dumnezeu și imaginea care le amintește de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
toxice și nocive sunt eliberate în aer, apă, sol, hrană și devin astfel o amenințare din ce în ce mai mare pentru sănătatea omului și a ecosistemelor. Noi vom face toate eforturile pentru ca poluarea să fie stopată și prevenită la sursă. Noi, orașele, suntem încrezătoare că avem puterea cunoașterii și potețialul creativ necesar pentru a dezvolta moduri de viață durabile, pentru a proiecta și a ne gospodări durabil. Suntem gata să ne asumăm responsabilitatea pentru sarcina de reorganizare durabilă. Limitele la care orașele sunt capabile
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]