4,849 matches
-
fost și nu i-a uitat. Prieteniile au durat până la capătul vieții lor chiar și atunci când s-au aflat la mari distanțe. Adeseori destinul a ținut cu ei și le-a făcut posibilă întâlnirea la diferite răstimpuri. Nu s-a încurcat cu oricine, toți prietenii săi au fost oameni de calitate ireproșabilă, pe care i-a ales dupăsfatul bunicului său, Nea Niculiță: "Să stai în preajma unui om, doar dacă vezi că are sâmbure în ceea ce spune. Dacă nu are această virtute
ODISEEA EXILULUI ROMÂNESC ŞI ARGONAUŢII EI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357003_a_358332]
-
către acela fiindcă nu era obișnuit ca cineva să-i fie împotrivă de față cu toți ceilalți: „Spui că nu e cinstită judecata stăpânului Baraba, dar noi oare suntem oameni cinstiți?” spusese acela pe un ton liniștit. Baraba se oprise încurcat fiindcă el era de fapt cel mai vehement apărător al omului cu talantul îngropat, și devenise un fel de avocat al lui în toată discuția purtată. Încurcat, spusese totuși că desigur, ei toți ocupându-se cu tot felul de răutăți
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
zgomot și din când în când își ștergea numai barba, unde se întâlneau cele două șiroaie, care se prelingeau de pe obraji. -Ai batistă? m-a întrebat când nu mă așteptam să o aud vorbind. -Este în rucsac, i-am răspuns încurcată în fața îndrăznelii ei de a-mi cere o batistă, când nici nu ne cunoșteam. Dacă plângi te vor crede mică, i-am spus mai mult de teamă că ar putea să-și facă o altă prietenă și să rămân singură
GLORIE COPILĂRIEI VIII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357088_a_358417]
-
cu tot efortul pe care îl făceam să auzim și noi un cuvânt de digerat, cel puțin din partea celui mai nătăfleț băiat, pe care Luminița nici măcar nu-l recunoștea de coleg în afara școlii. Imediat ce una sau unul dintre elevi se încurca la lecții, învățătoarea o întreba pe Luminița, care, ce era drept, răspundea și le știa pe toate. Dacă se întâmpla să nu știe nici ea, băieții scoteau o exclamție, ca și cum învățătoarea trebuia să se gândească, pentru că nu era posibil ca
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
nu a dorit să se înscrie în C.A.P. Nu ai vrut... - Taci din gură! Te țin minte și voi raporta tovarășilor din conducerea P.M.R.-ului. Te voi trimite acolo unde s-a dus și mujicul!... - Maestre, cred că ai încurcat timpul. Sau poate eu... Omul de lângă mine dispăruse. Geantă îmi era deschisă. Am verificat conținutul. Cartea lui Sevastos era acolo. Inclusiv documentele luate de la Arhiva. Unde a disparut Conul Mihai?! Să fie de vină ceasul care rămăsese în urmă?! Să
CEASUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357183_a_358512]
-
îl luase în serios. Când a ajuns lângă mine, în vârful degetelor și mi-a zâmbit, i-am văzut fața roșie de emoție, ochii strălucindi de bucurie și transpirația care îi aluneca de pe frunte pe obrajii durdulii. Matei nu se încurcase la niciun pas, totul era perfect pentru noi. Eram și eu emoționată, sub privirea plină de admirație a lui Matei și în mod sigur a celor din sală, care veniseră să mă vadă. Numai că bucuria noastră nu a durat
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
Eram și eu emoționată, sub privirea plină de admirație a lui Matei și în mod sigur a celor din sală, care veniseră să mă vadă. Numai că bucuria noastră nu a durat prea mult. Un “bondar” din spatele nostru s-a încurcat la pași și după ce a derutat tot rândul, împins de altul care își făcea pirueta, s-a dezechilibrat și s-a prins de petalele unui “mac”, lăsându-l într-o secundă, în chiloțeii albi. Rușinată, fetița l-a tras pe
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
doi, de a înșirui povestea vieții lor, cu încrengăturile respective. Așadar, să dăm pe gât un păhărel de alcool razachiu, poate să fie și jinars verde, ca să ni se dezlege limba. Nu mai mult, pentru că, după două pahare, se cam încurcă limbile. Așa cum susține Melania Cuc, “Cuvântul este cel care zidărește. Vorba doar adaugă nuanța, artificiul care atrage atenția, dar ... care nu are darul dăinuirii”. Primordialitatea Cuvântului-Logos este cunoscută din Geneza 1,1. Da, Dumnezeu era Cuvântul și Cuvântul era la
CARTEA CU COPERŢI DE STICLĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357188_a_358517]
-
a-și vedea rodul pentru care și-a pisat ce e sub frunte și în adânc trece prin mari greutăți, pentru că publicarea cărților are a face cu istovitoare umblături și deloc puține cheltuieli, iar pe deasupra, câte o editură mai și încurcă lumea, amânând până la pierderea răbdării, sau scoțând la final, cărți nemulțumitoare estetic și cu defecțiuni multiple. Având în mână cărțile scoase de Editura „Anamarol”, nimeni nu poate decât să fie de acord în a le precia calitățile formei. În ce privește valoarea
UN SIMPLU ŞI DEOPOTRIVĂ, FERM PRETEXT DE RESPECT de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357342_a_358671]
-
urmaș al unor oameni de înaltă ținută morală din ținutul vechilor daci, vestiții luptători pentru libertatea și neatârnarea comunei Atârnați. Mai târziu veniseră în vest să aducă și aici lumina înaltelor lor cunoștințe inițiatice moștenite din moși-strămoși, dar se cam încurcaseră cu muierile de prin partea locului și se stabiliseră pe aceste noi meleaguri. Încă de mic își dorise să cunoască istoria omenirii să studieze și să lucreze în acest domeniu care i se părea fascinant. Însă, la absolvirea școlii, a
PROFETUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1335 din 27 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/357331_a_358660]
-
mai place să râdă: suntem prea săraci ca să mai zâmbim, aud adeseori. Ce motive avem să râdem, nu vedeți cât este de greu, ar spune alții?! Suntem deranjați când cineva râde lângă noi. Teama de penibil, timiditate, frică, invidie. Ne încurcăm de momente în care suntem stânjeniți. Ne este jenă să râdem. Așadar veselia altora ne încurcă teribil. Să nu uităm să zâmbim! Și pentru noi, și cu cei din jurul nostru. Greutăți, necazuri, probleme au fost și vor mai fi. Așa
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
râdem, nu vedeți cât este de greu, ar spune alții?! Suntem deranjați când cineva râde lângă noi. Teama de penibil, timiditate, frică, invidie. Ne încurcăm de momente în care suntem stânjeniți. Ne este jenă să râdem. Așadar veselia altora ne încurcă teribil. Să nu uităm să zâmbim! Și pentru noi, și cu cei din jurul nostru. Greutăți, necazuri, probleme au fost și vor mai fi. Așa e viața, așa e lumea. Îndrăznesc zilnic să zâmbesc, să-mi ofer o porție de bine
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
glasul mamei ce mă indemna să caut calea și ciocul ei m-a ajutat să ies din ou. Și i-am mulțumit cu un piuit... Am realizat mai târziu că nu eram singur. Alte piuituri îi mulțumeau... Și piuiturile se încurcau în alte piuituri... Apoi privirea mi s-a oprit în țărână căutând să cresc. Hrana îmi venea de acolo, iar cloncănitul gingaș al mamei mă îndemna să continui. Am realizat încetul cu încetul că există pe pământ și târâtoare... josnice
PUIUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357824_a_359153]
-
fie și convocați acolo, m-am dus la Gicu Surpățeanu, consăteanul meu, care era asistent la aceeași facultate. Când a auzit despre ce este vorba, Gicu s-a și repezit la mine: - Ce-ai făcut, bă, primitule? Vezi că ai încurcat-o: ori te cheamă ca să te facă informator, ceea ce nu prea cred în cazul tău, ori cine știe ce dracu’ ai scos tu pe gura aia a ta mare și te-o fi turnat vreunul. Ai grijă ce naiba spui acolo, nu e
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
ne mai apărați de primejdii! - se bucură Conacu. - M-ați convins de încrederea voastră. Uite - aici, în punctele astea de pe hartă, se află ascunzătoarea altor două comori! Cei patru holbară ochii lacomi ca nu cumva să înțeleagă greșit și să încurce locurile indicate de aliatul lor. - Așa mai merge, cumetre! - exclamă Ciocoiu mângâindu-și pântecele de satisfacție. - Iar aici, arătă pe hartă un loc îndepărtat, se află un cimitir al vampirilor. Locul este straniu, se află într-o văgăună, după o
VII. VÂNĂTORII DE VAMPIRI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1464 din 03 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357829_a_359158]
-
mele. Un aer cețos și rece mă petrece. Nu știu ce caut. Liniștea? Urmăresc o rază de lumină îndrumându-mi pașii. Fantasme de gânduri dansează în juru-mi ca ielele. Unele sunt doar amintiri, altele sunt vise. Din când în când le mai încurcă pașii o umbră de neîncredere. Nu se opresc, dar simt cum le bate inima în piept și zămbetul le piere timp de o clipă. Se-nlănțuie din nou în jurul meu potrivindu-și mai strașnic ritmul. Mă las purtată de dansul
GÂNDURI DE SEARĂ...3 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358345_a_359674]
-
Ursule! N-auzi? Pleca capul, ca un copil certat fără motiv, se făcea că pleacă și, în momentul în care mă întorceam să-mi continui drumul, îl simțeam iar în urma mea. Se așeza la marginea trotuarului, pentru a nu-i încurca pe cumpărători, și nimeni nu-l clintea de-acolo, din fața magazinului, până ce nu ieșeam eu afară. Loialitatea lui Ursu, a fost, în primul an, până ce am început să-l „citesc”, peste puterea mea de a-l înțelege, așa cum nu mi-
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]
-
prietenă în tainele teatrului, căreia nici ei nu-i era străin. Și ea de la o vârstă foarte fragetă a jucat teatru, fiind reperată de un reprezentant al operei italiene, cu propunerea s-o angajeze .Numai căsătoria cu Micle i-a încurcat ițele, dat toată viața a tânjit după teatru. În anul 1870 teatrul vienez introdusese în repertoriu pe marii clasici, organizând adevărate cicluri cu Shakespeare, cum era „Regele Lear”, „Henric al -IV-lea”, „Antoniu și Cleopatra” etc. Mihai Eminescu începe să frecventeze
EMINESCU ŞI TEATRUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358368_a_359697]
-
facă baie și s-o mai ajusteze puțin, că prea arăta ca o țărancă neîngrijită, deși era frumoasă și bine făcută. Pe drum oprise să ia benzină, șoferii o claxonau și îi arătau tot felul de semne obscene, îi cam încurca pe toți, era încă nesigură pe volan, o luase transpirația, dar instructorul o sfătuise să nu-i pese de cei din spate și nu o să aibă niciodată probleme, cine vrea să te depășească are loc destul, nu trebuie să intri
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
Ah, dea-aș fi acum, ...dac-aș fi în Țară: Stropii fini ai ploii, ce frumos m-ar ninge!... Oamenii din jur, ...vorbesc, ...se salută. Toți grăbesc spre case, cu copii lor. Alții, cu bătrânii, merg cu grijă multă: se-ncurcă-n pachete, dându-le-ajutor. Se-nserează. Toți, se-adună în case... Mă animă-n mers, voia bună-a lor. Nu-i prea frig afară, dar totuși, în suflet, mă străpunge dorul, înfiorător. „Sculați gazde, la colind, că nu-i vremea de dormit
NOSTALGIE DE IARNĂ MADRILENĂ! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358440_a_359769]
-
of, bărbații ăștia, care ne promit luna de pe cer ... dar astea erau gîndurile ei, la fel cum acasă ea își ocrotea acel teritoriu sacru al bucătăriei de incursiunile lui devastatoare în care, pentru a găsi solnița cu sare, răscolea dulapurile, încurca capacele la oale și strica ordinea și bine că nu avea un astfel de bărbat, ca acesta al ei, acces la raftul cu galaxii, pentru că ar fi tulburat mersul soarelui și direcția lui de rotație în jurul axei universale și, doamne
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
lume de bărbați și nu puteam spune nu cînd se dădea la mine cîte un șef, trebuia să desfac picioarele, asta era situația, cine spune altfel minte cu nerușinare, odată te trezeai că nu ești bună la nimic, că-i încurci pe toți, ba chiar și colegele mele strîmbau din nas, ce dracu faci, chioambo, uite că ni l-ai pus în cap pe boul ăsta, cît o mai faci pe proasta, chiar nu înțelegi ce vrea de la tine?! și ea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
ăl bătrîn, să-l dea la școală cine știe ce căzătură mai era și el acuma și uite-l domnule se dă mare de parcă ar fi meritul lui da' nici cu tat'su nu mi-e nici un pic de jenă că se-ncurcase cu Aldelina, mama lu' Adelina, merchandiseara asta care cică să-și pună ăștia tavane false că am auzit-o eu pe la cinci, parcă ieri, auzi, Alunică, ieri am fost noi doi ... . cum, mă, se înfuriase dom' colonel, pentru că Alunică îl
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
înțelegerea noastră, cu un devotament absolut, iar pitpalacul dispare, nu-l mai auzi și îți vine să crezi că el nici nu există, a fost numai o încîntare pentru suflete, pitpalac, pitpalac, prepelița însă este tăcută ca o femeie grijulie încurcată în poalele fustei de copiii ei cei năzdrăvani, care se agață de sufletul ei cu încredere și cu disperare, pentru că un prunc vrea iubire, nici un alt sentiment nu-i brăzdează lui suflețelul, Afrodita era veselă, trecuse un an de cînd
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
putere, de parcă săpase ziua întreagă în grădină, dar firea ei veselă o făcea să nu-și piardă totuși optimismul, mai ales că Afrodita era exemplul cel viu al răbdării ce își culegea roadele, că, zicea ea, decît să mă fi încurcat cu vreun neisprăvit, care să-mi chinuie trupul și mintea cu suspiciuni și bătăi, mai bine am răbdat în tăcere, m-am închis în mine, dar de unde Dumnezeu să fi bănuit că satyrul de lîngă mine are un suflet atît
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]