9,411 matches
-
și urmărește indulgent cum băiatul își scrie numele. Parcă ezită, formând încet literele cu un scop anume, fără îndoială conștient, ca și ocrotitorul său, de importanța specială a momentului. — Aici, băiete. Gata. Așa cum și-a dorit răposatul tău tată. Bridgeman încuviințează. Este un individ destul de arătos, ceea ce este un miracol în sine. Spavin își amintește ziua în care bunicul acestui Bridgeman, care se numea tot Jonathan, l-a adus în birou pe fiul său, un băiat greoi, și a anunțat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
întoarce vreuna din loviturile lui Muskett. După o vreme, tânărul blond cercetează chipul asudat al celuilalt și folosindu-se de gura sa expresivă pentru a-și exprima din nou disprețul, îl întreabă dacă nu vrea să ia o pauză. Jonathan încuviințează în tăcere. — Parcă spuneai c-ai mai jucat. Jonathan se eschivează. — Mă surprinde. Cei din colonii fac foarte mult sport. Viața sănătoasă Punjab și altele de genul ăsta. Jonathan își amintește cu tristețe obiceiurile anglo-indiene de a construi terenuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care nu-i servește la nimic. Scotocește într-un pachet și scoate de acolo o carte uzată. Aș putea cita din descrierea dumneavoastră: Fotse sunt un popor docil, vesel, aproape neatins de relele lumii moderne, viața lor pastorală... Da, da, încuviințează profesorul. Cum să mă mai descurc eu cu ei dacă administrația deja le cere atât de multe? Știți cât insistă să pună localnicii la muncă. Am încercat să le explic, dar nu-i interesează știința! Nu-i poți face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
avem ce face, explică Gittens, este prețul pe care-l plătim pentru progres. Ceilalți dau filozofic din cap. Eu propun, zice profesorul, ca prima noastră preocupare să fie înregistrarea. Dacă salvăm tot ce putem în domeniul artefactelor... Gittens și Morgan încuviințează entuziaști. — Discuțiile n-au fost tocmai ... — Exact, aprobă profesorul cu amărăciune. Și erau destul de vorbăreți. Morgan se întreabă dacă n-ar trebui să mai încerce, sugerând acestea cu aerul omului care speră că va fi contrazis. Gittens, ale cărui teorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Dimineața următoare pleacă din tabără, spunându-i lui Chapel că vrea să continue recensământul. Profesorul îi spune că nu poate lua cu el decât doi hamali, pentru că mulți dintre cei din tabără fugiseră și că acum duc lipsă de oameni. Încuviințează și pornește în sus de-a lungul albiei râului secat care trece de tabăra lui Daou. Nu știe încotro se îndreaptă. Știe doar că nu mai poate rămâne. Urmează cursul râului, mergând pe o potecă de păstori, printre lespezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
văzusem până atunci. Am fost atât de impresionată de frumusețea, de spiritualitatea frescelor pictate pe afară și pe dinăuntru, de atmosfera locurilor, încât am vrut să rămân acolo pentru totdeauna. — Să te călugărești...? am tresărit, ieșind din ceața întristării. — Da, încuviință Ioana. Dilema era că nu știam ce mânăstire să aleg. Tânjeam după o altă viață, dar n-a fost să fie. Când m-am întors de-acolo, în fundul sufletului meu strălucea Divinitatea. Doi ani de zile am pictat în transă
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
continua interogatoriul. - Dar „Vreau să fiu sportiv” ai citit? - I-ha, da’ voi nu citiți nimic. La teatrul de păpuși ați fost? - Nu, recunoscu copilul. Din ce în ce mai plină de dispreț, domnișoara Cristina nul slăbi. - Da’ la film te-ai dus? Băiatul încuviință. Asta da, o făcuse. - Și „Fata piratului” ai citit? se grăbi Cristina să revină pe terenul slab. Da’ „Omul prost”? - !!! - Voi nimica nu citiți! exclamă dînsa cu exasperare. Cu ochi albaștri și gene cîrligate, surioara celui interogat o privea pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nici un pas, nu putea să scoată vreun sunet. Hristu l-a cărat În casă, la căldurică, și s-a rugat de scorpia de mă-sa, poreclită Ciocănitoarea, să-l găzduiască numai pentru o noapte pe colegul cel Înghețat. Otrava a Încuviințat până la urmă, dar cu condiția să-l culce În pat cu un moș de nouăzeci de ani care trăgea să moară - un unchi de-al ei pe care urma să-l moștenească și pe care Îl Îngrijea mai mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui nouă ni se pare firesc. Suntem artiști, domnule! Și, vor oamenii sau nu vor, suntem altfel decât ei. Cred că vă putem ajuta. V-ați purtat foarte bine și știm să fim recunoscători. Sunt sigur că soția mea va Încuviința să acorde, așa, niște lecții private, tânărului fără experiență...” „Păi, atunci ne-am Înțeles”, zise șoferul ridicându-se de pe scăunel, „În seara asta dormiți la noi, doamna intră Într-o odaie, mata În alta și asta e...” Boscarul se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Cucu să-l tocmească pentru a doua zi la stropit via cea mofturoasă cu zeamă bordeleză. E de prisos să merg mai departe, căci ți-ai dat seama și singur - cu puțina și leneșa ta minte - că finu’ Cucu a Încuviințat cu bucurie să vină la muncă, dar În ziua următoare - ghinion - și-a pierdut melcul de la pompa de stropit, după care s-a frânt un șurub de la manivelă, iar mai apoi s-a prăpădit o garnitură de piele; pentru fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o să poți lucra și cu gura, că tot ți se Întinde până la urechi când râzi, iar tu, Ectorașe, cu mânuțele tale de cucoană poți să Încerci la porci, berbeci sau țapi, că au crânjelu’ mai subțirel”. Ca să Închidă discuția, Vieru Încuviințase să primească două picioare-n cur, dar cu latul, nu cu vârful. Aruncaseră două tubulețe În oală și măsuraseră cele zece minute numărând, nici prea repede, nici prea tărăgănat, până la șase sute. Scoseseră pe lama de sticlă o picătură cleioasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pierduse cunoștința când fiul său pierdut a intrat În Încăpere. De teamă ca nu cumva să nu fie recunoscut, acesta a ținut să se recomande, urlând În urechea muribundului: „Eu sunt Cocrișel, fiul tău! Mă mai ții minte?”. Bătrânul a Încuviințat din ochi. „Bine, atunci!” a răsuflat ușurat fostul prizonier și a Început să-l supună la cazne pe zgârcit și să-i arunce vorbe ascuțite de dojană. Cât despre grecul Stavrinos, se cuvine să scoatem la lumină faptul că acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Radio, după care ar fi lansat-o În lumea bună a muzicii. Gâsculița, fire exaltată de artistă, cu virginitatea demult pierdută și oarecum darnică față de diferiți hăndrălăi cu unghiile curate și cu aere de pricepuți În ale muzicii la modă, Încuviințase fără să se gândească prea mult, gândindu-se că va trece printr-o nouă și fundamentală experiență artistică, să pozeze goală În cadru natural pictorului Foiște și prozatorului Gurgui, care aveau să valorifice acea priveliște În opere de artă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că Seniorul Nobunaga începuse să mă suspecteze. Le-a spus oamenilor că ar trebui să trec de partea lor, având în vedere cel fel de om e Nobunaga, dar am zâmbit la auzul acestei șicane. Surâse trist, forțat, iar Hanbei încuviință tăcut, din cap. La vremea când toate întrebările și povestirile se sfârșiră, cerul nopții începuse să pălească. Oyu pregătea supa în bucătărie. Oamenii erau obosiți, după ce stătuseră de vorbă toată noaptea, așa că, luară micul dejun și traseră un pui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încă ceva. Informează-i pe ceilalți generali imediat ce zărești ceva asemănător focului, cât de mic, în castel. Iar dacă vezi soldați părăsind castelul, prin orice punct, dă de veste cu semnalul luminos și dă fuga la Domnia Sa. — Am înțeles. Shojumaru încuviință din cap, privind calm torța care fusese înfiptă în pământ, în fața lui. Era o situație firească pe câmpul de luptă, dar tatăl lui nu-l întrebă nici un moment dacă sarcina i se părea dificilă sau chinuitoare, nici nu încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încolo, vei sta lângă omul pe care-l vezi aici, Kuroda Kanbei. El va fi stăpânul și părintele care te va crește, așa că slujește-l cu credință. Înțelegi? În timp ce tatăl său îl mângâia pe cap și-i vorbea, Iwanosuke tot încuviința din cap, tăcut, cu lacrimile prelingându-i-se pe obraji. Ceasurile Castelului Miki erau de-acum numărate. Cele câteva sute de oameni din castel juraseră, cum era de așteptat, să piară împreună cu seniorul lor și erau hotărâți să moară vitejește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
puteam ca războinici. Singurul lucru pe care nu l-aș putea suporta ar fi moartea câtorva mii de luptători curajoși și loiali și a membrilor familiei mele. Mă rog pentru vasalii mei și sper că le veți arăta milă. Hideyoshi încuviință această cerere bărbătească și acceptă capitularea Castelului Miki. OAMENII LUI DUMNEZEU Deși Hideyoshi și Nobunaga erau postați la distanță unul de altul, Hideyoshi considera că una dintre responsabilitățile sale militare era aceea de a trimite, cu regularitate, știri la Azuchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
bine să ne refugiem la Agatsuma, în Joshu? Dacă ajungeți la masivul Mikuni, acolo sunt mai multe provincii în care vi s-ar putea acorda azil. După ce vă veți reuni aliații, veți putea, cu siguranță, să vă reabilitați. Nagasaka Chokan încuviință, iar Katsuyori prinse să tindă în acea direcție. Își aținti ochii asupra lui Taro, rămânând tăcut un moment. Apoi, se întoarse spre doamna de onoare și spuse: Vom pleca. Astfel, sfatul lui Taro fu refuzat de tatăl său. Băiatul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ambele palme de podea, rugător. — Niciodată n-am înțeles firea omenească mai puțin decât în noaptea asta. Când amândoi eram tineri și studiam împreună în casa tatălui eu, ce citeam? Exista vreun cuvânt, în cărțile înțelepților din vechime, care să încuviințeze uciderea propriului senior? — Mitsuharu, vorbește mai încet. — Cine-o să m-audă? Cei care sunt aici sunt asasini ascunși după uși secrete, așteptându-ți ordinul. Stăpâne... Nu ți-am pus niciodată la îndoială înțelepciunea. Însă pari să te fi schimbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
posibilul pentru a se încălzi camera în care aveau să se desfășoare tratativele. Odată ce cei patru oameni se așezară, Inuchiyo deschise discuția: — Cred că ați primit o scrisoare de la Seniorul Nobutaka, care recomandă, de asemenea, pacea cu Seniorul Katsuie. Hideyoshi încuviință din cap, părând dornic să asculte. Inuchiyo îi aminti de datoria lor comună ca vasali ai lui Nobunaga, după care recunoscu deschis că Hideyoshi era cel care se achitase, cu adevărat, până la capăt, de acea îndatorire. În continuare, însă, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
săi supraviețuitori să doarmă în același pat, având, însă, visuri diferite. Cuvintele lui Inuchiyo părură să schimbe expresia din ochii lui Hideyoshi. Inuchiyo îi atribuise vina conflictului, iar acum se pregătea să facă față unui protest violent. Pe neașteptate, Hideyoshi încuviință viguros din cap. — Ai perfectă dreptate, spuse el, cu un oftat. Nu sunt cu adevărat vinovat și, dacă ar fi să-mi înșir scuzele, s-ar aduna un munte întreg. Dar, când privesc situația așa cum ai explicat-o tu, reiese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
le ascultă, atent, rapoartele despre pozițiile inamice. — Ați văzut vreo urmă a trupelor lui Sassa Narimasa? întrebă Hideyoshi. Hideyoshi voia să se asigure, dar toți cei trei comandanți dădură același răspuns: — Drapelele lui Sassa Narimasa nu se zăresc nicăieri. Hideyoshi încuviință din cap, recunoscând că putea fi adevărat. Chiar dacă Shibata Katsuie venise, n-ar fi putut-o face fără a fi neliniștit de prezența lui Uesugi în spatele lui. Hideyoshi credea că Sassa fusese lăsat în urmă tocmai din acest motiv. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să se aprindă făclii. De asemenea, nu trebuie să lase în drum nici un fel de obstacole, cum ar fi căruțele, vitele sau lemnele. Copiii să fie ținuți în casă, iar podurile să se întărească. Cei douăzeci de oameni din dreapta lui încuviințară toți odată din cap. Celorlalți treizeci, Hideyoshi le dădu următoarele instrucțiuni: — Voi, ceilalți, îndreptați-vă spre Nagahama cu toată viteza. Transmiteți garnizoanei să se pregătească și spuneți-le bătrânilor din orașe și sate ca pe drumurile pe unde vom trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
s-a mai auzit nici măcar un foc de armă. Este o bătălie tăcută, fără lupte. — Ei bine, dacă-mi dai voie... Shonyu înaintă în genunchi, întinse o hartă și începu să-i explice, cu entuziasm, planul. Hideyoshi ascultă la fel de entuziast, încuviințând din cap, de mai multe ori. Dar expresia de pe chipul lui nu sugera că avea să se lase atras ușor, aprobând planul. — Dacă-mi dai permisiunea, îmi voi aduna tot clanul și voi ataca Okazaki. Odată ce lovim provincia de baștină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
putea să ștergi, cândva, rușinea pătimită. La auzul cuvântului „rușine“, Nagayoshi începu să plângă. Scoțând din haină o scrisoare și întinzându-i-o cu respect lui Hideyoshi, se prosternă din nou. — Aș fi onorat dacă ați citi aceasta, stăpâne. Hideyoshi încuviință din cap, poate fiindu-i milă de nefericirea tânărului. După ce termină inspecția din acea zi pe câmpul de luptă, Hideyoshi reveni la Gakuden, în asfințit. Tabăra sa nu se afla pe teren înălțat, ca aceea a inamicului de la Muntele Komaki
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]