8,189 matches
-
uitându-se la robot și apoi, încet, ca unul care își ia rămas-bun de la cineva care pleacă departe, întinse mâna și apăsă pe butonul de ștergere. După aceea, intră în bucătărie, scoase plicul din buzunar, îl îmbibă în alcool și, îndoindu-l în formă de V întors în chiuvetă, îi dădu foc. Un jet de apă luă cu el cenușa pe canalul de scurgere. După ce făcu treaba asta, se întoarse în living, aprinse toate luminile și se dedică lecturii sistematice a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ziare mari. Grosier de elementar, dar eficient, munca de intoxicare a publicului continua, doi și cu doi fac patru și întotdeauna vor face patru, dacă ieri ai făcut aia, azi ai făcut asta, și cine are îndrăzneala de a se îndoi că una trebuie neapărat să ducă la cealaltă e împotriva legalității și a ordinii. Mulțumit, plăti nota și plecă. Începu cu chioșcul unde el însuși cumpărase ziarele și avu satisfacția să vadă că grămada care-l interesa scăzuse deja destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
acesta mi-a strâns mâna cu oarecare indiferență. Întorcându-se veselă spre el, ea a încercat o mică glumă: — L-am invitat pentru a-i arăta că am într-adevăr un soț. Impresia mea este că începuse să se cam îndoiască. Strickland mi-a adresat un ușor hohot de râs - acela pe care îl scot adeseori oamenii pentru a marca o glumă care lor nu li se pare deloc amuzantă -, dar nu mi-a spus nimic. Nou-sosiții au solicitat atenția gazdelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
picta tablouri proaste, ea se ducea la piață, gătea dejunul, cosea și trebăluia cât era ziua de lungă ca o furnică harnică. Iar seara se așeza în atelier și iarăși cosea în timp ce Dirk cânta o muzică de care nu mă îndoiesc că depășea puterea ei de înțelegere. Cânta cu mult gust, dar cu mai mult sentiment decât era justificat și turna în muzica lui tot sufletul său cinstit, sentimental și exuberant. În felul ei, viața lor era o idilă și izbutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
șarpe. Părea un medalion aurit, acoperit cu semne mărunte și cu caractere arabe, care se ținea printr-o curelușă din piele. Un astrolab, constată el, de o lucrătură extrem de rafinată. Alidada, tija mobilă, fusese stricată printr-o lovitură care Îi Îndoise una din aripioare. Dar rețeaua, un fascicul de nervuri traforate ca o bijuterie, era intactă, cu incredibila sa jerbă de vârfuri și de flăcări pentru marcarea stelelor fixe. Cu un calcul rapid, Dante socoti că erau cel puțin o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Rămase o clipă nemișcat, socotind cu repeziciune, după care azvârli piatra spre omul care continua să urineze cântând. Arrigo Îl văzu arcuindu-se către țintă, cu ochii fixați asupra proiectilului, ca și când i-ar fi ghidat traiectoria cu puterea minții. Își Îndoi și el capul ca să urmărească proiectilul, până la pocnitura seacă și la răcnetul omului, izbit În frunte. - Pentru Dumnezeu, priorule! strigă stupefiat. O aruncare demnă de Biblie! Voi, florentinii, ar trebui să Îl Întipăriți pe David pe monedele voastre, În loc de crin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ultimul țopârlan analfabet. Așadar, era Încă vremea miracolelor, Dumnezeu binevoia să le trimită oamenilor rătăciți un semn al strălucirii sale. Simțea o căldură neașteptată scăldându-i inima. În jurul priorului, mulțimea cădea În genunchi, și chiar și el Începu să Își Îndoaie genunchii. Glasul Fecioarei devenise dintr-o dată dulce și armonios. Își mișcă ușor capul În sus, ca și când și-ar fi căutat inspirația printre căpriorii din tavan ori ca și când nu ar fi vrut să Își murdărească spiritul cu priveliștea acelei gloate Înfierbântate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
până la celulele unde erau ținuți deținuții cei mai periculoși, până când ajunse Într-o Încăpere mai largă. De-a lungul Întregului traseu, un țipăt sfâșietor, repetat, Îi slujise drept călăuză. Dinaintea ochilor săi, pe jumătate despuiat, Fabio dal Pozzo se clătina Îndoit de durere, cu Încheieturile de la mâini legate la spate, cu o funie care urca până la un inel Înfipt În tavan și cobora apoi până În mâinile unuia dintre cei doi călăi prezenți. Omul mai smuci odată cu putere, smulgându-i prizonierului un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
nedeslușită și se opri, ținându-se de vârful unui stâlp. Dintr-o dată, oboseala se abătu peste el. Până În acel moment, tensiunea nervoasă Îl susținuse, dar acum simți cum i se taie suflarea Într-o gâfâială chinuită, iar genunchii i se Îndoiră. Stâlpul continua să se legene și o amețeală neașteptată Îl sili să Închidă ochii, În timp ce În creier Îi exploda o jerbă de scântei. Se simți pierdut: dacă nu cădea, oricum, sabia necunoscutului avea să isprăvească cu el. Încetul cu Încetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Înțeleagă cum anume se Înfăptuise această crimă prin otrăvire premeditată. Certus quis, quomodo incertus, a scris el. Cert ucigașul, incertă modalitatea. Fiind deja În suferință, Frederic se supusese unei diete aparte, numai din fructe. Și bea diar vin de Puglia Îndoit cu apă, Însă, precum ți-am zis, numai după ce totul trecea pe la degustători, oameni din garda lui, sarazini, cum nu se poate mai fideli. Totuși, cineva a izbutit să Îi toarne otravă În cupă fără ca aceștia să bage de seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Totul a fost organizat de Credincioși, dar eu nu sunt la curent cu planul complet. Nimeni dintre noi nu e informat. Însă, dacă Îl descoperă oamenii lui Bonifaciu... Sienezul devenise cadaveric. Un tremur violent Îi scutura mădularele. Genunchii i se Îndoiră și se lasă să alunece pe jos. - Atunci am fi pierduți... - Ce legătură are papa? replică Dante, alarmat de Îndată. În momentul acela, ultimul lucru cu care ar fi voit să aibă de a face era un conflict cu Caetani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
inferioară, gânditor. Celălalt nu părea dispus să mai spună și altceva. Pentru o clipă, Îi surâse ideea de a-l arunca În temniță și de a-l supune aceluiași tratament ca al bietului Fabio, ca să afle mai multe. Dar se Îndoia că un vulpoi cum era cardinalul și-ar fi dat În vileag vreunul din proiectele sale. Poate că era mai bine să accepte provocarea și să se ducă În bârlogul lupului. Clericul Îl Însoți prin sălile reședinței, deschise una după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
leoarcă al micuței, și mai ales, felul în care o spuse, cu multă asprime, puțin zâmbitor, citindu-i-se în ochi plăcerea de a avea o crimă, în sfârșit, o crimă adevărată - căci era o crimă, nimeni nu se putea îndoi de asta! - în acea vreme de război când toți ucigașii șomau în civil pentru a se îndârji sub uniformă, după răspunsul său așadar, ținutul îi întoarse spatele, dintr-odată, și nu îl mai privi de atunci decât cu dezgust. — Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
monotonie și ranchiună. Din amor propriu sau din prostie, o țară întreagă era gata să se repeadă la gâtul alteia. Tații își îndemnau fiii. Fiii își îndemnau tații. Numai femeile, mame, soții sau surori, mai priveau toate astea cu inimile îndoite de prevestirea unei nenorociri și de o luciditate care le făcea să vadă dincolo de aceste după-amieze cu răcnete pline de voioșie, cu tunuri și cântece patriotice care răsunau sub frunzișul verde al castanilor, făcându-ți urechile să țiuie. Orășelul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
delicată și dulce devenea pe dinăuntru o ființă care urla în tăcere și își sfâșia măruntaiele. O ființă care cădea. Care nu se oprea din cădere. În unele scrisori se lega de logodnicul ei, reproșându-i tăcerea și scrisorile rare, îndoindu-se de dragostea lui. Dar în ziua următoare îi aducea ghirlande de scuze și i se arunca la picioare. Însă el tot nu îi scria mai des. Nu voi ști niciodată în ce tabără era acest Bastien Francœur: în cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din părul blond la stânga, jumătate la dreapta. Bărbatul se ridică și aduce o bere de la bucătărie, își umple o cană de cafea, intră din nou în dormitor și se uită la Tina. Stătea întinsă pe pat, așezată pe spate, își îndoise picioarele desfăcute, ridicase genunchii ca un model care pozează unui pictor atent, nu avea nimic indecent, unghiul din care el o privea nu-i dădea voie să-i vadă căușul atât de curat, știa că ascunzișul ăla era acolo, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu ochii în sus, ca la japoneze, subțire și foarte înaltă, cu gâtul lung ca de balerină, mâini splendide, parcă făcuse pian toată viața ei, picioarele prelungi, niște genunchi cam ascuțiți, încât nici nu îndrăzneam să-i mângâi, când îi îndoia, mi se strângea inima, mă tot întrebam dacă nu se rup, Doamne, dacă se rup, dacă plesnesc genunchii ăia minunați, ce mă fac eu?, glezne rare, cu niște coapse înguste, puteai s-o selectezi la orice concurs de balerine. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Banii, ce sunt banii? Putem vinde mașina. — Să Încasăm o taxă pe motiv că i-am salvat-o. — Cum facem rost de mâncare?, s-a interesat Amory. — Pe onoarea mea, a răspuns Kerry, cu o privire plină de reproș, te Îndoiești de abilitatea lui Kerry pentru trei zile scurte? Unii oameni au supraviețuit ani Întregi cu nimic. Citește Boy Scout Monthly. — Trei zile, a reflectat Amory, iar eu am cursuri. — Una dintre ele este duminică. — Oricum, a zis Amory, mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
moartă ce zăcuse zdrobită pe cine știe ce ulicioară din copilărie. Cineva să meargă la Princeton cu Ferrenby. Amory a ieșit pe ușă și a Început să tremure ușor de frig În vântul din noaptea târzie, un vânt care mișca o aripă Îndoită din masa de metal răsucit, stârnind un sunet subțire, plângător. CRESCENDO! Ziua următoare a trecut val-vârtej, mulțumită milostivei pronii. Când rămânea singur, gândurile lui Amory se Întorceau din nou, inevitabil, la imaginea gurii roșii căscate nefiresc În mijlocul feței albe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
avea urechi clăpăuge și un fel de a spune „Pământul se Învârte printre lunile amenințătoare ale generațiilor preconsiderate!“ care-i umplea pe toți de o uimire neclară: Își dădeau seama că fraza respectivă nu prea avea sens, dar nu se Îndoiau că era enunțul unui sufletul superior. Cel puțin așa Îl considerau Tom și Amory. Ei doi i-au declarat, absolut serioși, că are o minte comparabilă cu a lui Shelley și i-au publicat poeziile În vers ultraliber și poemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a ruina misoginia acestuia. — Vii la meciul cu Harvard? Întrebase Burne indiscret, numai ca să aibă un subiect de conversație. Dacă mă inviți, strigase imediat Phyllis. — Bineînțeles, răspunsese fără chef Burne. Era nepriceput În artele stăpânite de Phyllis și nu se Îndoia că era vorba doar de o formă insipidă de tachinare. Nu se scursese nici o oră până când și-a dat seama cât de profund era implicat. Phyllis Îl pusese la podea și-l folosea cum voia. Îl informase cu ce tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de urmat. Amory a simțit o strângere de inimă. Dar gândește-te ce ieftină e ideea ta. Nimeni n-o să facă din tine un martir pentru că ești pacifist. Poziția ta te va duce la identificarea cu cei mai răi... — Mă Îndoiesc, l-a Întrerupt Burne. — Ei bine, mie Îmi miroase a boemă new-yorkeză. — Știu ce vrei să spui și tocmai de aceea nu sunt sigur că doresc să fiu agitator. — Tu ești un singur om, Burne, care le-ai vorbi unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
era cât pe-aci s-o mierlesc. Mi-am spus că am dat dovadă de curaj Încercând să sar. Nimeni din grup n-a mai Încercat. Ei bine, după aceea Rosalind a avut neobrăzarea să mă Întrebe de ce m-am Îndoit de șale În aer. „Nu ți-a ușurat săritura“, mi-a zis, „ci doar a golit-o de curaj“. Te Întreb: ce poți face cu o fată ca ea? Critica ei era neavenită, zic eu. Gillespie n-a reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
implica emoțional atât de profund cum se implicase el cândva; presupun că din acest motiv Îi invocau pe Brooke, pe Swinburne, pe Shelley. Șansa lor era să facă să pară totul frumos, lustruit, bogat și plin de imaginație; trebuia să Îndoaie tentaculele fine, aurii, ale imaginației lui spre imaginația ei. Acesta era substitutul marii, devastatoarei iubiri, care nu fusese niciodată mai aproape, dar niciodată nu fusese atât de aproape de vis. O poezie pe care o declamau iar și iar era Triumful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Își căutase reazem, la un preot al unei alte religii. Chiar Monsignor, care avea să devină cardinal, trecuse prin momente de stranie și oribilă nesiguranță, inexplicabile la o religie care explica până și necredința În termenii credinței proprii: dacă te Îndoiai de Satanei, o făceai fiindcă existența Satana voia să te Îndoiești de ea. Amory Îl văzuse pe Monsignor mergând În vizită acasă la filistini nesimțiți, citind cu nesaț romane populare și cufundându-se adânc În rutină ca să scape de acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]