2,372 matches
-
ea și-a boicotat propriii părinți, după ce aceștia au spus că Marcus nu putea să vină cu ea. Apoi, în ultimul moment, Marcus s-a hotărât să își petreacă ziua cu părinții lui. Lisa a mers la Hemel și a îndrăgit agitația pe care o făceau părinții în jurul ei. Semnase și trimisese ultimele acte de divorț cu câteva săptămâni înainte de Crăciun, dar se simțea încă destul de fragilă. Următoarea parte a procesului era pronunțarea. În seara în care Ashling s-a întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Poliție din Los Angeles. Dați-mi voie să vă transmit condoleanțele mele, doamnă... Ray Pinker nu-mi dăduse și un nume. — Mulțumesc spuse femeia. Eu sunt Jane Chambers. Dumneata ești omul trimis de laborator? Tremura toată, în ciuda durității afișate. Am îndrăgit-o imediat. — Da. Dacă-mi arătați locul, o să-mi fac treaba și-o să vă las în pace. Jane Chambers mă conduse într-un foaier lambrisat și plăcut. — Biroul din capătul sufrageriei. O să vezi banda galbenă. Acum te rog să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
urăște de moarte, mi-a replicat: — Bleichert, ești un alb de treabă. Mi-am dat seama că tocmai mă impusesem. • • • Arestarea fraților Johnson m-a transformat într-o mică legendă. Încetul cu încetul, colegii mai, polițiștii au ajuns să mă îndrăgească - așa cum îi îndrăgești pe indivizii smintiți în îndrăzneala lor, cei cărora li s-a urât cu binele, genul de tipi în pielea cărora n-ai vrea să fii niciodată. Eram din nou o celebritate locală. Raportul meu de activitate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mi-a replicat: — Bleichert, ești un alb de treabă. Mi-am dat seama că tocmai mă impusesem. • • • Arestarea fraților Johnson m-a transformat într-o mică legendă. Încetul cu încetul, colegii mai, polițiștii au ajuns să mă îndrăgească - așa cum îi îndrăgești pe indivizii smintiți în îndrăzneala lor, cei cărora li s-a urât cu binele, genul de tipi în pielea cărora n-ai vrea să fii niciodată. Eram din nou o celebritate locală. Raportul meu de activitate din prima lună a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
iar el își continuă drumul, prefăcându-se că nu auzise nimic; însă vorbele acelea se prăvăliseră în sufletul lui ca niște pietre. Căutând să se liniștească, o apucă pe drumul bine cunoscut ce ducea la grajdurile cailor pe care-i îndrăgea atât. Incitatus cel iute, un mannulus de rasă galică, de culoarea mierii și cu osatura delicată, tipică vârstei sale fragede, îl recunoscu de departe și necheză; sforăia, nerăbdător să i se dea drumul. Grăjdarii îl ținură însă înăuntru, spunând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acoperă și acel obeliskos, cum spuneți voi. Însă preotul care cunoștea formula a murit... — Cum era ritul? interveni Gajus. Chiar și acum, la sfârșitul călătoriei, preotul arunca fărâme de informații în marile spații obscure. Pierduse toate lucrurile pe care le îndrăgise, și ura lui plină de curaj era fascinantă. Arătă spre apa fluviului, care, cu fiecare oră, era tot mai mare și mai repede: — Noaptea marelui Rit vine când lacul sacru se umple cu apă. De unde vine apa în mijlocul nisipului ăstuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
răsare din deșert. Pentru că Isis este viața care răsare din moarte și de aceea poartă pe cap discul Lunii, ce renaște în fiecare lună. Și întredeschide Poarta Aurită a lumii nevăzute, unde se odihnesc morții pe care tu i-ai îndrăgit nespus. — Îți mulțumesc pentru această călătorie, îi șopti Gajus tatălui său. Și, pe când îi vorbea astfel, nu știa că toate acelea aveau să-i influențeze decisiv viitorul. Germanicus răspunse: — La poalele lui mons Albanus, în apropiere de Roma, se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
furioase. Îl pun să plătească credința față de tata. Tribunul Caius Silius, comandantul legiunilor de pe Rhenus, era cel care îl învățase pe micul Gajus să folosească pumnalul, cel dintâi care îi dezvăluise istoria familiei sale, îi dăruise calul pe care-l îndrăgise atât, acel mannulus numit Incitatus. Gajus ieși din casă fără să spună nimănui, avându-l pe urmele sale pe bătrânul și resemnatul Zaleucos. Pe drum, îi spuse că voia să-l întâlnească pe acuzat în singurul moment posibil, în timp ce aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în istoria revoluțiilor, deoarece pe ea era gravat pileus-ul, boneta frigiană care o împodobea pe Diana Libertas, zeița sclavilor, în templul ei de pe Aventinus, și care era chiar simbolul sclavului devenit om liber. Poporul a înțeles îndată imaginea și a îndrăgit-o. Unora însă le-a pricinuit o mare nemulțumire. — Unii refuză să accepte moneda aceea, spuse mohorât Sertorius Macro. E un semn rău. Pentru cel de-al treilea împărat al Romei, aceste amintiri aproape incoruptibile, risipite de hazard, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
soarele de ianuarie, în dreapta lor se întindeau câmpiile și marea Tyrrhenum; în stânga, pe dealurile abrupte, se aflau orașele din Latium Vetus, mai vechi decât Roma. Colinele erau acoperite de stejari, fagi, dafini și, mai sus, castani, ale căror fructe le îndrăgea, potrivit lui Vergilius, blânda păstoriță Amaryllis. Însă păstorii și tăietorii de lemne povesteau: „Muntele cel mai înalt e un vechi vulcan; spre norocul nostru, doarme de veacuri întregi“. Vechea masă de lavă devastatoare se întărise până la porțile Romei. Acum, în vârf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și biciuiți; cel mai tare fu schingiuit cel pe care complicii îl indicau ca fiind căpetenia. — Este chestorul Betilenus Bassus, îi raportară bucuroși Împăratului. Pe când se întâmplau toate acestea, Împăratul se plimba singur pe aleile parcului pe care odinioară îl îndrăgise nespus. Căuta întunericul, însă știa că acolo vegheau, nevăzuți, zeci de germani neobosiți. Se simțea în siguranță, dar știa și că nu-și putea ascunde chipul. Ajunse în exedra și, la lumina slabă a torțelor, se plimbă printre scaunele goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se îndepărta. Se gândi că-i vorbise prea dur și, o clipă, îi fu milă de ea. Ea își zise: „Nu pot face nimic. Dar dacă e așa, cred că aș vrea să mor“. Împăratul străbătu sala pe care o îndrăgea atât; soldații germani îl înconjurară imediat. Aruncă o privire din mers, gândindu-se: „În sala asta am reușit să închid lumina. Peste secole, oamenii vor continua să o vadă“. Și Callistus se ridicase; Împăratul observă că mergea alături de el. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să mă lăsați În pace. 12 octombrie 1964 (luni) Spune-mi, de unde-ai Împrumutat culoarea ochilor, că din sufletul tău nu putea izvorî atâta lumină! 13 octombrie 1964 (marți) Frunza (către stâncă): „Să fie adevărat? Oare tu, prietenă, n-ai Îndrăgit niciodată tremurul vântului?“. Stânca: „Cum să-ți explic, prietenă dragă? Pentru tine, vântul năpraznic al vieții e doar un tremur, un vis. Eu trebuie să mă lupt, pentru că el pe mine mă roade, mă sfărâmă și-mi e dușman. Atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mușcă dintr-un biscuite și își aminti de vremea când avea douăzeci și ceva de ani și își dorea înnebunită această scenă: un iubit îndrăgostit lulea, un picnic romantic la miezul nopții, un apartament comfortabil cu lucruri pe care le îndrăgea. Atunci părea un lucru aproape imposibil, sau cel puțin, foarte îndepărtat; acum le avea pe toate, dar realitatea nu aducea nici pe departe cu acel vis. Deși nu-și terminase biscuiții și ceaiul, Russell se ghemui cu o pernă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
plesnit. Așa trebuie să plesnească și ei. Nu de mult a fost adusă pe-aici, în lumea ficțiunilor de dincolo de mormânt, o carte a lui Papini, intitulată Maschilità. Știi doar că eu, ca fiu al tău fantastic sau imaginativ, îi îndrăgesc mult pe toți paradoxiștii, adică pe cultivatorii simțului propriu. Iar Papini mă atrage și mă distrează. Și-n cartea aceea a lui am citit cele ce urmează: „Serios, îmi pare foarte rău că atât de puțini oameni se străduiesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
plan dintr-o parte în alta, căuta combinații noi, storcându-și creierul ore în șir, mânată de-o singură dorință: aceea de a aranja camerele cât mai asemănător cu cele din B. Și acolo, în locuința aceea pe care o îndrăgise atât, camera de zi și sufrageria se aflau vizavi, despărțite, ce-i drept, printr-un vestibul deschis, în timp ce aici, în S., cele două încăperi comunicau printr-o ușă glisantă. Să păstreze măcar l’ambience - un cuvânt tipic pentru mama - era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o vizită la A., acasă la bunicul, unde mirosea a țigări de foi. De pe verandă intram în hol, unde atârnau în cuier puștile și flintele, iar câinele lui de vânătoare ne saluta scheunând, un cocker spaniel negru pe care-l îndrăgisem. Ne duceam în sufragerie ca să trăncănim acolo, la masă, ore în șir sub peisajele înrămate pe care tata-mare le primise în dar, cu prilejul jubileurilor sărbătorite de firmă. La aceste evenimente se bea vin depozitat în pivniță, în sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de geografie, dar mă ciufuleam și mă machiam întotdeauna înainte de a ajunge acasă ca să-l fac pe tata să se îngrijoreze. Toate acestea s-au schimbat când am început să ies cu Mark. Nici nu mă mir că l-au îndrăgit așa de tare. —Ei, și-acum hai să vedem ce putem face în legătură cu aiureala asta, spuse Lynn brusc. Eu am oftat gândindu-mă că mi-aș dori să înregistrez o casetă pe care să o pot pune în astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ambulantă de cunoștințe despre științe și natură. În plus, sunteți mătușa lui Jenny și vreau să vă cunosc mai bine. Nu știu care dintre noi a fost mai surprinsă, Lynn sau eu, cert e că am impresia că și ea l-a îndrăgit puțin după asta. Atunci ar trebui să mă duc să mă schimb, spuse ea emoționată, desfăcându-și șorțul cu degete nerăbdătoare. M-am dus până la Ed și l-am sărutat. —A fost foarte frumos din partea ta. Dar îți dai seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
măritat cu Arthur Llewelyn Davies, un avocat, cu care i-a făcut pe cei cinci băieți. Barrie i-a cunoscut pe cei doi mai mari la o vârstă foarte fragedă, În timp ce erau cu bona În Kensington Gardens, și i-a Îndrăgit. Le spunea povești și jucau jocuri cu aventuri imaginare. Așa i-a și venit ideea pentru Peter Pan. Curând a devenit un apropiat al familiei. El Însuși nu avea copii, de aceea... Dar asta e o altă poveste. N-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să fie pusă pe masă cina, tata striga: „Nimeni nu s-a săturat vreodată numai din citit.“ Mamei îi plăcea să mă vadă „stând cu nasul în cărți“. Deoarece, cu toată aplecarea ei spre visătoare gesturi nostalgice, femeia de afaceri îndrăgită de clienți și de reprezentanții comerciali era o natură veselă și uneori sarcastică, îi plăcea chiar să facă și câte o glumiță, pe care o numea „șotie“:se distra demonstrându-i unuia sau altuia dintre musafiri, de pildă unei prietene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cutie goală de țigări, în jur de cincizeci de piuneze lucind argintii, ale căror capete erau împodobite cu reproducerea fidelă a unor buncăre cocoșate. Fapt confirmat de o inscripție ștanțată sub buncărul miniatural: pusesem mâna pe amintiri din Westwall, obiecte îndrăgite de colecționarii dinainte de război. Buncărele adevărate le cunoșteam doar din filme. În timpul copilăriei mele, fixarea graniței de vest a Reich-ului cu baraje de tancuri dispuse adânc, în trepte, și buncăre de orice mărime fusese, pentru jurnalul săptămânal, un permanent prilej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scoatem o comoară, porneam spre petrecerile dansante ale sfârșitului de săptămână. Mie îmi era ușor. Încă de timpuriu am fost un bun dansator. La festivitățile burgheze pe Zinglers Höhe ori în salonul pavoazat cu ghirlande al grădinii-restaurant Kleinhammerpark, atât de îndrăgit în Langfuhr, am fost prezent înainte și după începutul războiului nu numai ca spectator și colecționar de detalii pentru ceea ce aveam să aștern mai târziu pe hârtie. De îndată ce mic-burghezii din acea suburbie, în civil sau în uniforme brun-căcănii, se distrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
tot erau fațade distruse de război care trebuiau reparate. În general, fațadele aveau mare trecere. În spatele schelelor ridicate la iuțeală urmele erau înlăturate contra unui salariu fix. Ieșeau la lumină primele roade ale artei fațadelor, atât de răspândită mai târziu. Îndrăgit din cale-afară era travertinul, marmura preferată a Führer-ului. Pe lângă asta, după program, montăm plăci mari de marmură pestriță de Lahn într-o măcelărie care tocmai se deschisese și voia să-și îmbrace pereții și tejghelele în ceva strălucitor și saturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
drept discipol al lui Bustos, Suárez este numele unui străbunic al lui Borges evocat de nenumărate ori În poeme; Lynch - al unui străbunic al lui Bioy. Dintre toți scriitorii imaginari În spatele cărora s-au ascuns, Borges și Bioy l-au Îndrăgit mai ales pe fanfaronul și veleitarul Bustos Domecq, i-au inventat o poreclă, Bicho Feo, un critic propriu, Gervasio Montenegro, și chiar o editură care să-i publice opera: Oportet & Haereses (nume care se fac ecoul celebrelor vinuri de Porto
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]