2,964 matches
-
mai liber. De fapt, se simțea minunat. — Am scăpat micul dejun? — Eu am coborât mai devreme. M-am gândit că ai nevoie de somn. Vrei să-ți comand ceva? — Aș prefera altceva în loc de mâncare, zise Fran, surprinsă de propria-i îndrăzneală. Laurence puse pe ușă semnul „Nu deranjați“ și rămase în prag, uitându-se la ea. Privirea lui făcu să-i alunece instantaneu bretelele de la cămașa de noapte. Când ieșiră din cameră, două ore mai târziu, soarele dogorea atât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Tyler, - Jack îi luă mâna într-a lui și o lipi de obraz - nici nu știi de când îmi doream să fac asta. E singura mea scuză pentru această grabă scandaloasă. A fost de neiertat, chiar dacă justificată. Fran îl privi cu îndrăzneală. — Dacă de data asta a fost rău, îi răspunse cu sinceritate, abia aștept să văd cum va fi binele. El izbucni în râs. — Și când te gândești că te crezusem o ființă nevinovată. Urmări cu degetul conturul pieptului lui. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
răspicată în conștiința critică a unei rupturi, a unei noi sensibilități apte să impună un alt orizont de receptare a valorilor”. Momentul e reprezentat de sciziunea creată cu ocazia Expoziției „Tinerimii Artistice” între „grupul seniorial” refractar față de inovația postimpresionaistă și „îndrăznelile artistice ale noii generații”. Sînt citate și alte puncte de schimbare artistică radicală: în Anglia - expoziția de picturi postimpresioniste de la Grafton Galleries din Londra, organizată de Roger Fry. În America - marea expoziție de artă modernă europeană și americană Armory Show
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în oglindă” - sensibilitatea estetico-ideologică a comentatorului, opțiunea sa pentru apropierea prozei de poezia lirică, refuzul „anecdoticului” tradițional, gustul decadent pentru „geniul melancolic” al modernității, sensibilitatea social(ist)ă pentru marginali și dezmoșteniți: „Vagabonzii și cerșetorii defilează, desenați cu o nemaipomenită îndrăzneală și poetizați, în decorul cel mai încîntător; cum zice Vogue: realism liric. Nenorocul, mizeria, lenea, vițiul, alcoolul, totul contribuie la sporirea mulțimei mizerabile și anonime, din care scriitorul își alege pe studentul sărac, pe negustorul falit, pe funcționarul bețiv, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ca o nouă formă de viață, un organism inedit și fără reper în tiparele naturii. De aceea, termenul de «natură nouă» pe care l-a dat Marcel Iancu uneia din viguroasele sale construcții ni se pare atît de potrivit în îndrăzneala lui”. Din nou, avem de-a face cu o „pedagogie” specifică. Pentru „contimporani”, pentru Vinea în mod particular, publicul trebuie format, cultivat, cucerit. Într-un alt articol polemic la adresa celor care „nu înțeleg” („Cîțiva nedumiriți“), poetul respinge obtuzitatea simțului comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mînă tînără și o buclucașe notiță: «Nu-i poluați visul comod! (...) dacă pentru o singură clipă adevărul i-ar apare luminos, ar alerga la circumscripție ca să denunțe adevărata artă complotînd în contra statului». Atitudinea intransigentă a revistei respiră în fiecare pagină, îndrăzneala plesnește în artificii. Două scrisori asupra revoluției ruse semnate Lasca și Cinquale”. Ultima propoziție pare să sugereze și o atitudine egal favorabilă față de „revoluționarismul” bolșevic. Altfel, la rubrica „Note, Cărți, Reviste“ din nr. 84, un Dr. C. semnează un text
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
futurismului și a constructivismului, mișcarea condusă de André Breton devenise portdrapelul revoltei artistice: „Contrastul dintre desenul publicat pe prima pagină a acestei reviste și atacurile de pe ultima împotriva oricărei manifestări noi, pretenția de a se menține într-un spirit de îndrăzneală și de invenție în totul contrar sumarului și colaboratorilor săi (...) și mai ales abilitatea de a-și însuși numai foloasele și parada unor atitudini de artă (n-am uitat vizita lui Marinetti), care presupun în primul rînd sacrificiu și singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
două niveluri de lectură a textelor urmuziene, justificînd, în primă instanță, impresia defavorabilă resimțită de un cititor obișnuit. El are însă grijă să specifice faptul că o asemenea impresie ar fi rezultatul unei lecturi superficiale: „La o lectură puțin atentă, îndrăznelile de fantezie ale lui Urmuz par glume sinistre sau fantomaticele jocuri ale unei minți alienate”. Superficială, dar... justificată prin caracterul „absurd” al scrierilor: „Într-o bună măsură, absurdul acestor povestiri participă la ambele impresii”. Ideea absurdului urmuzian — înțeles ca haos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
unu, în care Urmuz era pus pe același plan cu Eminescu, Mincu apreciază — provocator — comparația bogziană ca fiind valabilă într-o „istorie a formelor literare”. Putem vedea însă în această pioasă „blasfemie” și un argument „patriotic” al canonizării: „cu puțină îndrăzneală, pentru un cercetător avizat, într-o istorie a formelor poetice românești, valoarea lui Urmuz poate fi comparabilă cu aceea a lui Eminescu. Prin Urmuz se poate observa cum, pentru prima dată în Europa, criza profundă a conceptului de literatură devine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
datorează, în bună măsură, sensibilității „artiste”, lipsei dogmatismului ideologic și a ambițiilor ierarhizante, deschiderii ecumenice și eclectice. Dacă însă Boz practică o critică asumat empatică, eseistică, Perpessicius - fidel esteticii clasicizante, filtrată printr-un impresionism autentic - încearcă să descopere, dincolo de stratul îndrăznelilor formale, o structură de adîncime ordonatoare, o virtuozitate compozițională „manieristă”, de natură să legitimeze artistic experiențele novatoare, iar academistul Const. I. Emilian se vede nevoit să ia act de relevanța internațională a fenomenului avangardist („anarhic”) privit - dintr-o perspectivă conservatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și mai mult de Louis Jouvet. — V-aș ruga, dacă se poate, să vă uitați puțin pe lista pasagerilor. Caut un Gaston Bonaparte. — Aspetta, signorina. — Tante grazie. Întors de la toaletă, Takamori cerceta cu privirea o pictură murală, aparent stânjenit de îndrăzneala surorii lui. I-a luat destul de mult funcționarului să verifice lista. Apoi a închis cu zgomot registrul și, cu un zâmbet ușor sarcastic, a ridicat patru degete. — Quarta classe. Pentru că nu călătoriseră niciodată cu un vapor străin, Tomoe și Takamori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
m-am ridicat să plec, am văzut că bărbatul era tot acolo. Se apropie de mine și mă studie cu atenție. Era foarte Înalt și avea o mină serioasă. — De ce vă uitați fix la mine? l-am Întrebat cu o Îndrăzneală ce nu-mi stă În fire. Îmi cer scuze, dar sînt sigur că vă cunosc de undeva. Mi-am dat ochii peste cap și-am spus: — Nu-i așa că acum ar trebui să zic „Pun pariu că asta le spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ei n-a fost nimic? Nu mă pot abține, pentru că mi se pare incredibil că nu știe. Vreau să aud exact ce i-a spus el. — Nu din cauză că ea n-ar fi Încercat, pufnește Linda. Știi că a avut chiar Îndrăzneala nemaipomenită de a-l invita la prînz, În oraș? Mă străduiesc să-mi iau un chip nevinovat. — Serios? Linda rîde. — Știu. Nu-mi pot băga În cap de ce-o umbla o fată tînără ca ea după un bărbat Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
vale a plângerii, eu nu-mi doresc decât să rătăcesc prin ea și găsesc, vara mai ales, destule motive să-i plâng pe cei plecați în paradis. ― Afirmi lucruri periculoase. ― Cu atât mai bine. Totul e să compari. ― Ce anume? ― Îndrăznelile mele și spaimele mele. Dar tu, tu ai fi în stare să înfrunți rugul? ― Nu știu, Galilei. Însă nu ne place să vedem în alții ceea ce vrem să combatem în noi. XXVIII ― Am vorbit despre Nero și m-am visat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
poată crede. Când îți reproșează că ai abjurat, n-o fac cu gândul că ei ar fi refuzat să abjure. Altul e substratul acestor reproșuri. E amărăciunea că, de la Giordano Bruno, nu s-a mai găsit nimeni care să aibă îndrăzneala de a nu abjura. Știi prea bine, Galilei, vehemența vine, de multe ori, dintr-o iubire contrariată. Ajungi să nu-i mai dai "bună ziua" cuiva pe care l-ai admirat și te-a dezamăgit. Trebuie să nu uiți că ai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Biserica Romei, care fusese și a părinților mei, în favoarea învățăturii lui Arie. Sau, pur și simplu, am profitat de ocazie ca să mă asemăn mai mult stăpânilor mei longobarzi. Amintirile pot să mă înșele. Oricum, în cele din urmă, am avut îndrăzneala să vreau să descopăr latura Sa obscură, pentru a căpăta putere asupra persoanelor și asupra lucrurilor. Nu-mi mai era de-ajuns să fiu considerat un învățat, voiam să fiu stăpân peste ceilalți. Iuda, al cărui nume este blestemat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îndrăznit să constat: - Nu sunteți prea mulți pentru a asigura paza puternicului Andras. Veteranul, cu fața ascunsă într-o carafă de vin, mi-a răspuns nepăsător: - Nouă ajung și prisosesc atunci când el nu e-aici. Și-apoi, cine ar avea îndrăzneala să ridice mâna asupra Luminăției Sale? Când, peste puține ore, am părăsit cazarma, aveam deja un plan pentru a intra în mănăstire și a descoperi cine se afla în subteranele ei. IX Mergând voinicește, iată-ne pe seară ajunși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acolo un vas cu jăratic, stârnind un zgomot înfundat și o volbură de scântei pe marmura podelei. Încremenisem. A fost nevoie să-i blochez brațele, ca să-l împiedic să n-o pocnească. L‑a privit cu țâfnă și a avut îndrăzneala să continue: - Acum o să-mi dai tot ceea ce Arioald mi-a luat, dacă nu, mă voi sili ca Domnia Ta să nu dăinuie mai mult de o lună. Stăpânește-ți mânia. Stiliano mi-a povestit despre învățăturile pe care călugărul Garibaldo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
câștigau enorm de pe urma locurilor de înmormântare, au mers la rege să se plângă de împuținarea veniturilor lor, implorându-l să ia măsuri. Ariberto s-a sfătuit cu mătușa cea pusă pe rele și care, urmărindu-și urzelile murdare, a avut îndrăzneala să spună: - Dă-l afară pe Rotari și înmormântează-l în fața ușii principale a bisericii, lângă fiul său, astfel ca toți care intră să-i calce în picioare mormântul. Regele a vorbit cu vasalii de la curte. Aceștia, deja mâhniți din pricina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
asemenea papițoi, chiar mai Înfricoșători. Nu putea să se lase intimidată de ageamiul ăsta. — Am aflat că au fost deja trimise scrisorile de confirmare. Șeful Începu să țăcăne cu pixul pe suprafața de sticlă a biroului. O măsură, sâcâit de Îndrăzneala supusei sale umile. Rămase surprins că era o blondă exemplară. Cam trecută, poate, dar cu siguranță nepotrivită Într-un post de telefonistă În care clienții puteau cel mult să aprecieze timbrul vocal. Confirmă. — Firma a hotărât să ducă mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
totuși curaj. Elio de o sută de ori Înfrânt, de o sută de ori renăscut, insultat, jignit, atacat pe la spate și totuși gata oricând să se ridice iarăși și să atace din nou. Poate că asta am iubit la el. Îndrăzneala. Curajul. Lipsa de pudoare cu care crede În visele lui mincinoase. Nimic altceva. Voia să se ridice, să-l oprească pe trogloditul acela de Buonocore, să o facă fericită pe Camilla - voia, Într-adevăr voia. Dar În clipa aceea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fata spătarului, care de la Sfântul Dumitru încoace se tot gândise la haine noi, la alte vise și mai cu seamă la alți oameni decât cei care îi populaseră până atunci imaginația. Dar Pampu o luase prin surprindere. Nu atât prin îndrăzneală, cât prin indiferența ucigătoare. Treceau zilele și aproape că nici nu-l mai vedea. Pampu alerga dintr-un loc într-altul fără s-o privească măcar. Fata stătea pe patul înalt al prispei ori în foișorul de la poartă, pipăindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
drept în ochii lui până când el a trebuit să-și întoarcă privirea. - Trebuie să dai înapoi ce-ai luat, a spus ea pe un ton care suna ca un avertisment. Umerii i-au tremurat și i s-a dus toată îndrăzneala. - N-am ce să dau înapoi și n-am nici bunuri de dăruit, Bunică, a spus el. - E singura cale, a spus ea, cu o voce ridicată, oficială. L-a îndepărtat apoi cu un semn al mâinii, iar el s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
riscînd să se Îngrijoreze. Două puncte mici, roșii mergeau În zigzag pe drum, Ryan privea Îndepărtîndu-se mașina Mariei... Era cuprins de admirație și totodată emoționat, ca de fiecare dată cînd Își Încrucișa pașii cu fata asta. Nu era lipsită de Îndrăzneală, fiecare piedică părea că-i Întărește și mai mult hotărîrea, Însemna să n-o cunoști dacă ți-ai fi Închipuit cumva că ar fi putut să renunțe la căutarea adevărului. Nădăjdui doar că ea va ști să se păzească. 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dar tot el, Krog, spune că dacă o să aflăm vorba, o să știm să trecem peste Ger, că tot așa, cu ajutorul vorbei, ne-a scos Tatăl din Ceața care a fost, aia care ne omorâse pe mai toți. N-am avut Îndrăzneala să-i spun că eu eram Krog, mai ales că deja se hotărâse Împreună cu toți ai lui să se Împărtășească din vorba lăsată de Tatăl. Zicea el că, dacă va trece Krog vreodată pe meleagurile lui, o să se bucure că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]