5,677 matches
-
lăsându-mă vrăjit de voluptatea soldurilor; portalul coapselor tale mă ademenește, mă simt ca în fața porții unui castel închisă cu o mie de lacăte pe care dinții mei ascuțiți le deschide unul câte unul. Mă vei ierta pentru colții mei înfipți în zăpadă sânului tău, dar fraga sfârcurilor mi-a trezit pofta de sânge și-apoi sânge neprihănit se cere adus ofranda zeilor pentru victorii. Doream să-ți simt trupul răzvrătindu-se căci ce farmec are o victorie fără lupta? Cum
IUBITO,MI-E DOR DE TINE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356854_a_358183]
-
pipăise, ca în transă, ca să se convingă de efectul descrierilor ei anatomice asupra taurului. Daniel s-a smucit ușor, apoi a tras-o mai aproape pe mititica de Gabriela, de parcă ar fi vrut s-o strivească, și, întărîtat, și-a înfipt dinții în buzele ei umede de emoție. Surprinsă, Gabriela a gemut, dar s-a aruncat în el cu frenezie, descoperind brusc că bărbatul din brațele ei reacționase și era țeapăn acolo unde se înghesuia ea cu pisicuța ei pofticioasă ... Trei
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 56-59 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356747_a_358076]
-
țopăind ca niște canguri în așteptarea cârjelor reparate. Cangurii mi s-au părut, apoi, lăcuste. Lăcustele chiar poartă căști și lupta la baionete. Lăcuste dintr-acelea pe care le prindeam în copilărie sărind prin tranșeele rămase după război și le-nfigeam în cârlige — momeală pentru peștii postbelici. Dar zece mii de cârje sunt o pădure uscată, prin care un invalid, trecând din două-n două, poate face o minunată plimbare de cinci mii de pași. Zece mii de cârje sunt și cinci mii
PORTRET DE POET- HORIA GANE de BORIS MEHR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356862_a_358191]
-
Prima oară aveam vreo trei ani și m-a mușcat de tendonul lui Ahile ... iar a doua oară mai săptămîna trecută ... o javră pricăjită care, după ce m-a lăsat să o mîngîi pe cap, s-a repezit și și-a înfipt colții în coapsa mea. Și tu ce ai făcut?! Ce era să fac? Doar e cîine, nu?! Tu ce ai vrea să facă, să cînte?! 66 PETRECEREA Mancuse venise să mă invite la o petrecere, la el acasă. N-a
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
autostrada cu copilul în brațe - țuști! chiar pe sub nasul autobuzului, de parcă nu aș fi cunoscut regulile de circulație. Nu am văzut moartea cu ochii, doar mâna Lui am zărit-o ca-n vis, apoi am simțit-o puternică și bine înfiptă în sinarea mea încă neplecată de toată greutatea vieții. M-a durut fizic atunci coloana ființei, mâna Sa mi-a julit chiar măduva din șira spinării împotriva dorinței. M-a tras ca din iad; ne-a salvat, mamă și copil
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
un război dezlănțuit pentru aceste drepturi diavolești, cred ca este momentul ca și noi, creștinii, să intrăm în acest război, în Numele Domnului Isus. Și să luptăm cu toate mijloacele pentru dreptul celor nenăscuți, care au „dreptul“ să nu li se înfigă o chiureta nemiloasa în căpșor, să nu li se scoată ochii ca să fie aruncați la gunoi, să nu li se smulgă cu aspiratorul piciorușele sau peretele toracic, doar pentru că oamenii ar avea un imaginar „drept criminal“ de a-i ucide
DREPTUL DE A UCIDE SAU DREPTUL DE A TRĂI? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356589_a_357918]
-
medicinale; culegeam mușețel și coada șoricelului, le uscam și le păstram în săculeți de pânză pentru ceai, tot restul anului. Prindeam fluturii și îi puneam în borcane. Cum ajungeam acasă îi scufundam într-o soluție de alcool și apoi îi înfigeam cu un ac cu gămălie de polistiren. O să te ajut când vei face insectarul, așa cum l-am ajutat și pe tatăl tău. - Bunico, fluturii cu ce se hrănesc? - Cu polen se hrănesc. Ei au o trompiță cu care adună polenul
INSECTARUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356664_a_357993]
-
clipelor cu fuga iubirii. Las aceste minuni să împartă destinul la doi, un zbor, un capăt, o singură culoare. Las apa să curgă pe vârful mirării. M-am născut în decorul unui străin, expulzată de țipătul infernal al materiei. Am înfipt mâinile, precum o criminală, în pleoapele adevărului, în fața jocului fantasmagonic, să pot trăi explozia de clipe demente și să pot uita sărutul apăsat al iluziilor. Dacă tot m-am pierdut am vrut să iau de mână singurătatea, să iubesc mârșav
NU-S CIOBUL SCHILODIT PE FRUNTEA VIEŢII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356671_a_358000]
-
o criminală, în pleoapele adevărului, în fața jocului fantasmagonic, să pot trăi explozia de clipe demente și să pot uita sărutul apăsat al iluziilor. Dacă tot m-am pierdut am vrut să iau de mână singurătatea, să iubesc mârșav cuiul destinului înfipt în mine. Totul e sugrumat și răsucit de personaje interminabile în măreția pașilor făcuți în fugă, din resturile rămase în urma lor ... am cules prefăcătoria vieții cu gust și-am rămas goală. Scăldată în lacrimi, am atins pământul, am izbit gura
NU-S CIOBUL SCHILODIT PE FRUNTEA VIEŢII de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356671_a_358000]
-
Acasa > Versuri > Farmec > CINE ARE ANDRELE? Autor: Dorina Șișu Publicat în: Ediția nr. 283 din 10 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului nu am andrele le-am înfipt în pântecul șarpelui pentru că mi-a mâncat singura gâină din coteț umanitatea? uite cum stă treaba cu succesul acesta deplin de fals mereu atingem de pragul de sus cu cele mai luminate gânduri le ciopârțim puțin câte puțin să putem
CINE ARE ANDRELE? de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 283 din 10 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356704_a_358033]
-
aștepta pregătit taburetul cel verde, cu lădiță și capac. Din lădiță, moșu’ Klesch scotea un prosop alb de in, se descheia la cămașă și își petrecea prosopul pe după gât, iar Sibla i-l fixa la spate cu acul de siguranță, înfipt în țesătură exact acolo unde urma să fie folosit. Așezându-se pe taburet, moșu Klesch rostea de fiecare dată: „Tuns și frezat cu cărare la dreapta.” Frizerul își scotea instrumentele dintr-o tașcă de piele scorojită cu încuietori galbene, își
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
nr. 549 din 02 iulie 2012 Toate Articolele Autorului 2 iulie 2012 Din ciclul „DEFINI ȚII” „ Un goût d’éclosion et de choses juteuses” („La verger”) Anna de Noilles, comtesse de Brancovan FERICIREA Fericirea este o pară zemoasă Î mi înfig dinții în ea - e pură, gustoasă, Un pic amară, uneori, Ca soarele strivit de nori... Ș i, apoi, fericirea mai este... REALITATEA De cîteva ori mi-am imaginat C ă sînt fata unui împărat Care stăpînea pămîntul și văzduhul, De
DEFINITII de CRISTINA LILA în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356748_a_358077]
-
spuse procuratorul. Magistratul Comus Lucretius Sultonius aflat aici de față are o nelămurire în legătură cu acest învățător al iudeilor, Gaius. Tu ai fost cel care l-a împuns cu sulița când încă era răstignit. Spune-ne deci cât de mult ai înfipt vârful suliței în coasta lui și dacă acela pe care l-ai împuns era sau nu mort când ai făcut aceasta! -Murise ilustre! spuse Gaius cu privirea îndreptată în jos. Iar vârful suliței a intrat în rană mai mult de
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-10) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355024_a_356353]
-
gândi filosofic. Din acest motiv, si la tinerețe, când răbufneam și mai spunem un adevăr, tot un dezamăgit mă dovedeam a fi. Fiindcă mi-am dat seama că, de fapt, tocilar cum eram, celor care voiam să învățăm ni se înfipsese o pâlnie-n cap și ni se turnau niște zoaie marxist-leniniste spunându-ni-se că aia e lumina... Bucuria vieții, sau, poate amăgirea mea că aș trăi o bucurie gândind liber, e subțire la mine. Ca un strat într-un
PROLOG LA VOLUMUL „CÂINELE ÎNŢELEPTULUI” de CORNELIU LEU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355107_a_356436]
-
tratament cu teoria freudiana ce dezvolta simțul comun. Frustrarea generalului e o stare de fapt, expresia unei neputințe. Sociologic acum generalul nostru cu a lui frustrarea e și el om ce trăiește printre alții cu pulsiunile și impulsurile interioare bine înfipte în cutia craniana destul de largă pentru un creier ce stă lejer, ehe, ee se simte generalul în largul sau stingherit din când în când de un tampon intersubiectiv un punct de vedere Hegelian cu o tensiune ce nu este încă
FRUSTRARE GENERALULUI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 598 din 20 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355119_a_356448]
-
determinăm prin îndemnuri Pe femeia indiferentă, ascunsă în carapace Să ne împărtășească dorințele unei iubite. O auzisem spunând obosită: Taci și întoarce-te cu spatele să nu mă vezi De ce te ferești? Nu mă feresc, mă apăr, dragule, Privirea ta înfiptă-n mine, mă poate ucide, Pentru că sunt firavă și trecătoare Dar privirea mea era dusă-n afară. Despica noaptea și puteam intra în ea Pe porțile care duc dincolo Fără să ne mai întoarcem înapoi. Sunt frate, femeie, cu gândurile
VĂD IUBIREA NUMAI PRIN OCHII TĂI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355149_a_356478]
-
de toamnă doar o stea Îmi dă dulceața ta de catifea S-o simt pe buze, s-o respir crezînd Că este clipă ruptă dintr-un gînd În care crește cerul peste munte Dar cerul are crestele cărunte Și se înfige molcom într-un vis Joacă mireasă vie-n paradis Vin stelele Vin stelele, golașe paparude Vii, nestemate, fragede și ude Dansînd bezmetic Dansînd suave dintr-un dulce petic Dintr-un triunghi adesea exemplar Fără lumină ros de lupanar Și nu
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
Tu ai frăgezimea clipei și aș vrea încet să urci În alcovul plin de pătimi amăgite de năluci. Ce este dorința vie de-a te trece Rubiconul, Precum Caezar într-o vreme forfecata doar de zei ? Luna cea catifelata își înfige mingdra cornul Într-o fosgaiala tristă de perverși și de atei. Și pe tine te rănește mîngîierea mea divină. Tu esti floarea din grădina care s-a îmbujorat Pentru că i-a spus feciorul de-mparat că e de vină - Ea
POEME de IOAN LILĂ în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355180_a_356509]
-
nici un funcționar evreu nu se afla la lucru în firmele care își aveau sediul acolo. Că impactul unui singur avion, nu ar fi avut forța necesară să demoleze mastodontul acela uriaș din metal și beton, ci numai s-ar fi înfipt cumva în el și atât. Niște adevăruri împletite artistic cu mai multe fantezii și gata. Iar un senator a declarat în Parlament că America este atât de tare, că își face singură rău, ca să pedepsească pe alții (!) Nici nu știi
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 15 de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355530_a_356859]
-
mă bronzez. Am pielea arsă La țărm pierdutele iubiri Făcând recurs la amintiri Asupra mea se iar revarsă Un vânt de senectute-adie Reconfortant pe deal și luncă Și hăituit ca la poruncă, Mereu cu lipsuri la simbrie - Și stau așa înfipt în scaun Pun valurile să vibreze Zvârlindu-se spre metereze Pe care s-a urcat un claun Mi-nchipui marea de omăt Pe harta vieții cum transpare Un punct de dincolo de zare Din viitor spre îndărăt Pe alții poate îi
AM DESCINS de ION UNTARU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355582_a_356911]
-
furie. În liniștea profundă ce a urmat, Gabriel și‑a ridicat încet capul, ce rămăsese mult timp proptit cu bărbia în pumnii adunați unul într‑altul și strânși așa de tare, încât brațele încă mai tremurau de încordare pe coatele înfipte în masa de lemn. Era poziția în care el găsise tăria de a se abține să riposteze verbal ori fizic la vorbele grele ce ieșeau din gura femeii nervoase, plină de supărare, de mânie și ură.S‑a ridicat încet
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
Ediția nr. 254 din 11 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Duminică, 11 Septembrie 2011. De unde mi-e cuvântul, cel pironit pe cruce, de unde bate vântul și încotro se duce? Pe cel dintâi de toate îl simt, neliniștitul, tăcerea pe la spate înfige-n el cuțitul... Tu liniștește-mi vântul, să-l duci în altă parte și lasă-mi viu cuvântul neterminat din carte... Referință Bibliografică: Între vânt și cuvânt... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 254, Anul I, 11
ÎNTRE VÂNT ŞI CUVÂNT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355735_a_357064]
-
De te-ntrebi, față cu efortul cvasi-supranatural, cum Doamne iartă-mă pot ține curat alții, dar noi nu? Doar la hărnicie nu ne-ntrece nimeni, la răstimpuri, când ne hotărâm să punem osul la treabă! Taman când îți vine să-nfigi deliberat oiștea-n gard și să-ți iei lumea-n cap de disperare, apare câte-un francez sau neamț cu ochii tulburi de emoție, care se jură că vrea să adopte cetățenia ta, gata să te îmbrățișeze și să ceară
ROMÂNIA LIPICIOASĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 825 din 04 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346043_a_347372]
-
o preocupare permanentă pentru autodepășire. „mă agăț de rădăcini / cu frunțile spre cer” (cireșul meu a înflorit altfel - (odată cu merii) - spune Ana Maria - cu maximă seriozitate și „jur pe trupuri de meri / că mă voi preface în sabia lui Merlin / înfiptă în vorbe prăfuite // Artur nu mă va găsi niciodată” - este nevoia de legendă, de poveste, de fantasme și, mai ales, de magia cuvântului. De fapt, ceea ce are Ana Maria Gîbu este o fantezie debordantă, un spirit ludic demn de invidiat
AUTOR CEZARINA ADAMESCU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 903 din 21 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346140_a_347469]
-
pe patul dorințelor mărunte alege pașii tulburi pe cărarea pierdută atinge spinii trandafirilor și reinventează mângâierea, ascultarea, tăcerea, în fabuloasa legendă a umanului. ai intrat vreodată cu inima în biserica îngerilor? acolo ruga nu cuprinde cuvinte, crucea nu mai stă înfiptă în trupul pământului. acum 10 ani, la ieșirea din Peștera Sf. Apostol Andrei cerul mi-a fost însemnat cu crucea sfântului. până a-mi fi însemnat cerul abia suflam, abia vedeam, abia pășeam. dincolo de semn am redevenit eu, copila care
CER ÎNSEMNAT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346196_a_347525]