2,013 matches
-
îmi amintesc că mai devreme, când am venit la Eduard, era o vreme frumoasă, cu un soare nefiresc de cald. Bătea ușor vântul, dar nici urmă de ninsoare. Acum, însă, spre surprinderea mea, văd o natură dezlăn țuită afară: copaci înfiorându-se deznădăjduiți sub un bici ho hotitor, fulgi azvârliți care-ncotro din niște pumni nevăzuți de gheață, oameni contorsionați spasmodic de viscol, ca niște copaci dezrădăcinați. Și parcă, în depărtare, o fantasmă albă, cu un corn răsucit în creștet, târându
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca niște copaci dezrădăcinați. Și parcă, în depărtare, o fantasmă albă, cu un corn răsucit în creștet, târându-se contra vântului, aflat parcă într-o bătălie crâncenă cu un vrăjmaș multiplicat, care îl asediază din toate părțile. — E cutremurător! mă înfior eu în șoaptă. Eduard mă aude și se apropie și el de fereastră. Privește un timp pe geam, nemișcat. Și eu și Bobo îi contemplăm tăcuți silueta subțire, în jeanși negri și pulover negru. Mereu îl văd îmbră cat în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Nu contează... Se oprește din nou pe trotuar și mă privește zâmbind, așezân du-și mâinile pe umerii mei și atingându-i ușor, parcă pentru a le simți conturul sub canadiană. îi simt atingerea parcă direct pe piele și mă înfior până în vârful degetelor. — Ba contează, ochelaristo! mă contrazice el cu blândețe. Contează al naibii de mult! Sunt mândru de tine! Mă farmeci neîncetat! Mă sărută iar, prelung. De data asta, chiar îl cred. Suntem numai noi doi în lume și nu am
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-mă când și când, cu aceeași incredibilă duioșie în ochii lui cenușii, în care văd acum licărind un albastru de catifea. Nu mai știu cum mă trezesc cu sarafanul pe jos și cu bluza albastră aruncată pe un scaun. Mă înfior de frig și atunci Eduard mă ia în brațe și mă duce în camera lui. Mă încleștez toată în brațele lui, ca și cum, dacă m-aș desprinde din ele, m-aș desface în fărâme și aș dispărea pentru totdeauna. E întuneric
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
par să mă las impregnată de această uimitoare, fascinantă, răvășitoare emoție? 11. Tata s-a întors vineri și l-am studiat cu atenție, chiar de când a intrat. Nu am întrezărit mortăciunea aia suspectă care se interpusese între noi mai demult, înfiorându-mă. Am răsuflat ușurată în sinea mea. Probabil că închipuirea mea o luase ca de obicei cu mult înainte, deformând viitorul și prezentându-mi o falsă alternativă a realității, afectând cărarea subțire pe care mintea mea o trasa de obicei
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca pielea de femeie. Se umflă în el ca un balon sentimentul de biruință, copleșitorul sentiment de bi ruință, cu cât înaintează în ritmul lui propriu, tot mai înfier bântat. Dar o parte din el știe ce urmează și se înfioară - și în trupul care se chircește de spaimă în pat, și în mintea adormi tă în care doar câteva celule, încă treze, semnalează, înfricoșate, alarma. Deja parcă greutatea trupului din pat și greu tatea trupu lui din vis, trupul care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
arunc-o tu! Mă bucur că am venit să ți-o aduc... și că am aflat, în sfârșit, de ce mă nedumerea mereu ceva... îi întinse punga cu hotărâre, iar Bobo îi simți palma tremu rândă atunci când luă caseta și se înfioră la rândul lui, ca și cum ar fi primit de la Clara, ca ofrandă, propria ei inimă, lipsită de viață. încercă s-o liniștească. Ba chiar, la un moment dat, îmbujo rat tot de rușine din pricini doar de el știute, îi propuse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
stânca netedă ca pielea unei femei. Se umfla în el ca un balon sentimentul de biruință, copleșitorul sentiment de biruință, cu cât înainta în ritmul lui propriu, tot mai înfierbântat. Dar o parte din el știa ce urmează și se înfiora - și în trupul care se închircea de spaimă în pat, și în mintea adormită în care doar câteva celule, încă treze, semnalau, înfricoșate, alarma. Deja parcă greutatea trupului din pat și greutatea trupului din vis, trupul care escalada stânca, apăsau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fiecare dată, cu escaladarea. Urcarea pe stânca netedă ca pielea unei femei. Sentimentul de biruință, copleșito rul sentiment de biruință, cu cât înainta în ritmul lui propriu, tot mai înfierbântat. Dar o parte din el știa ce urmează și se înfiora - și în trupul care se închircea de spaimă în pat, și în mintea adormită în care doar câteva celule, încă treze, semnalau, înfricoșate, alarma. Deja parcă greutatea trupului din scaun și greutatea trupului din vis, trupul care escalada stânca, apăsau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
clipă, Clara își spuse, aproape cu ușurare: „Vrea să mă stranguleze! O să mor și o să scap!“ Dar nu făcuse decât să-i prindă un colier masiv la gât. — La mulți ani, draga mea! cuvântă străinul, sărutând-o pe gât și înfiorând-o din nou. Clara făcu un efort uriaș să revină în prezent - un prezent care îi repugna - și să-i surâdă acelui individ care - își amintise! - îi era soț. — Mulțumesc... dragul meu, rosti ea, găsindu-și cu mare greutate vorbele
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la țărm. Dorea să atingă cu tălpile goale pia tra rece cu care se luptau valurile spumegând cu bulbuci. La început, când venise spre țărm, i se păruse că e frig, deși era o după-amiază surprinzător de plăcută, și se înfiorase. Dar de când se așezase pe dig, începuse să se încălzească. Și, în mod ciu dat, căldura nu venea din afară. Un val mai îndrăzneț se năpusti asupra picioarelor ei, încolăcindu-i-se în jurul gleznelor și retrăgându-se apoi la fel de brusc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
grotești ale granitului mâncat de vreme. Cu toate că este mijloc de iunie, iarba ostenită Încă n-a ieșit cu totul din somnul ei iernatic; iar cerul e și el istovit, un baldachin Înalt și cenușiu, fără vreo adiere care să-l Înfioare sau să-l sfâșie. Florile, atâtea câte sunt, steluțe galbene de buruiană de cinci degete, mustăți albastre și cenușii de amăreală, violete de luncă cu movuriul lor delicat, par firave și neîndestulătoare. Undeva În ținuturile Întunecoase și nelocuite, sus spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
21 de zile negre în mina de sub Muntele Pietrosul, unde se știe, că facem greu serviciu, nu șagă Și care, precum șapte strune ale lăutei, am stat la fel de atinși de arcușul primejdiei și măcar că fiecare singur și deosebit ne-am înfiorat de teama Morții, împreună ca strunele și la un loc același freamăt al prigoanei am petrecut și tot același hang al speranței am ținut Deci, în ajunul sărbătorii de Sân-Dumitru, am mers la lucru, eu cu Cornel Braiu și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gură, nici măcar la un singur cuvânt Fiecare în cugetul său, am înțeles că Viața cu Moartea una sunt, cum îngemănate sunt unghia și carnea, apa și setea, lumina și întunericul, sau cum să mai zic eu? însă toți ne-am înfiorat că din bezna cea grea, ne pândește bufnița primejdiei, cu ochii ei multvăzători în Necunoscut Cum am putut, am mers la camera sondei, unde ne-am cățărat, șiroind de apă și clănțănind din dinți, pe schele salvatoare și am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
până când, din gama de verde virgin, reuși să decupeze profilul de harfă al unui pom răsărind din adânca despicătură a unei colosale copite de bazalt. E un arbore tipic medicinal, care nu crește decât pe anumite latitudini ale Timpului, se înfioră Profesorul, în timp ce examina interesantul exemplar botanic. Doamne, unde mă aflu, oare? Porni la nimereală printre ferigi arborescente, care pendulau grațios, ca niște imense pene de struț, legănate de paji măslinii din Orient. Tocmai se întreba în cuget dacă face bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
acestei înaintări în monolit asupra privitorilor era cutremurătoare, chiar dacă se știa că totul nu e decât un pașnic exercițiu. Vibrațiile se transmiseră până și corzilor de la ghitare, pe care greierii le purtau la șold. Stofa întinsă a fracurilor negre se înfioră de crețuri fine, care se scurgeau spre poale. Delegații și-ar fi păstrat cumpătul, dar, copleșiți de emanațiile spaimei, își încordară picioarele sub ei gata-gata să se răsucească pentru a rupe rândurile de privitori din spate. Ighemoniconul îi reținu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lansare. Speram să se mai Întâmple ceva care să ne scoată În lume. Nu era ușor, adresele politicienilor nu erau de uz public. Pe câțiva Însă, probabil cei mai importanți, am reușit să-i reperăm. Așa că umblam vandra pe străzi, Înfiorați de o presupusă clandestinitate, cu gențile pline de scrisori, de pliante, de tot felul de hârtii. Așa am reîntâlnit-o pe Cristina. Retrasă o vreme, nemaiparticipând la adunările C.a., n-o mai văzusem din acea noapte de mai a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ei cum hăpăie apa pe plajă. Mai aprind o țigară, mă Întind pe spate În iarbă. Se Întinde și ea, Îmi cere un fum. Mă rostogolesc Într-o parte ca să-i Întind țigara. Rămân așa, sprijinit Într-un cot. Mă Înfiorez din nou. Între noi sunt doar câțiva centimetri. Îmi dă țigara Înapoi, umezită. Acum am mâinile ocupate. Mai trag repede câteva fumuri, apoi vreau să arunc țigara la jumătate. Nu, mai dă-mi și mie. Am din nou mâinile libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ude ale picioarelor. Se așează în fața măsuței de toaletă. Aruncă prosopul pe pat și ridică brațele deasupra capului răsfirându-și părul castaniu. Își zărește în oglindă sânii frumoși, ascuțiți spre sfârcurile roz și gândindu-se la momentele divine când se înfioraseră sub mângâierile tandre ale lui Marius, chipul capătă o expresie plină de voluptate. Se piaptănă îndelung, aplică puțină pudră pe nas și rimel pe gene. Numai obrazul rămâne nefardat, oferind privirii puritatea lui naturală. Își trage cu eleganță ciorapii, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lasă să se întrevadă cărămida veche, de culoare pronunțat gălbuie. Pe zidul de la intrare cineva pictase cu vopsea roșie: "ROMÂNI! ENGLEZII V-AU VÂNDUT RUȘILOR! DE CE MAI LUPTAȚI?". Cu pași ușori, de pisică, pătrunde în locuința bombardată odată cu o pală înfiorată de ninsoare. Ascultă cu atenție. Liniștea este deplină, mai profundă decât a unui cavou în miez de noapte. Privirea lui întâlnește doar ziduri crăpate și goliciunea tristă a unei case părăsite. Prin spărtura din acoperiș, razele lunii cad oblic peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
scepticism, inevitabil luptătorului din umbră. Nu ar fi fost pentru prima dată când o grupă de partizani să cadă în cursă și să fie lichidată, dând prea multă încredere unor surse ce păreau a fi sigure. Pentru o secundă se înfioară sub o rafală de vânt rece și strânge mai tare în jurul gâtului gulerul scurtei îmblănite. Își aranjează mai bine căciula pe frunte. Noaptea începe deja să-și cânte preludiul și începe sa simtă în cizmele îmblănite primele semene ale gerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru puterea trupurilor, cu gândul la capătul drumului. Iar până acolo, doar scârțâitul necontenit al pașilor dă în urechile lor măsura distanței parcurse. Undeva, din pădurea deasă, se ridică un urlet slab și îndepărtat care face pe toți să ciulească înfiorați urechile. Marius se oprește, ascultând cu atenție. Urletul crește, ajunge la o notă înaltă, subțire, apoi se stinge încet. "Lupii!" gândește el. "Să sperăm cu nu nouă ne-au luat urma." Lângă el, aude gâfâitul lui Suflețel. Calcă anevoie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
presiune făcută asupra lui să dea note informative, se eschivase sub diferite pretexte, ba chiar a încercat să ajute pe cei vizați atunci când a putut, așa cum s-a întâmplat cu locotenentul Rădulescu. Gândul la noaptea aceea îngrozitoare din munți îl înfioră și acum. Da, fusese prins fără să-și dea seama într-o plasă din care acum greu sau imposibil mai putea să iasă. Dacă refuza, sigur s-ar fi aflat despre el că a acceptat să colaboreze cu cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
copii "eroi au fost, eroi sunt încă" și puneam apoi coroanele și buchetele de liliac pe treptele monumentului. Miresmele tari ale florilor, căldura zilei de mai, ciripitul păsărilor, turlele frumos arcuite ale bisericii, privirea duioasă a îngerului, toate acestea mă înfiorau până la lacrimi. Soldatul erou, căruia îngerul îi punea pe frunte cununa biruinței chiar în clipa morții, îmi descoperea o altă realitate, una în care îngerii nu erau interziși și în care eroismul încă era cu putință. Mă născusem într-o
Aici Radio Europa Liberă by Cristina Cioabă () [Corola-journal/Journalistic/8359_a_9684]
-
biserică din piață, cu statuia ecvestră a regelui maghiar de odinioară mi se părură că sânt apariții ciudate, pe care le vedeam pentru întîia oară și melancolia mi se strecură în inimă, amestecată cu o vagă, nedefinită deprimare. Ceva mă înfiora, dar nu știam ce. Poate faptul că mă simțeam atât de străin de această femeie cu care mă plimbam, trecătoarea care mă făcuse să tresar și pentru care apoi simțisem o atracție turbure și o invidie grea că astfel de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]