2,289 matches
-
cu ochii deschiși și sufletul deschis viziunii de primăvară! Imediat acum inima îl cheamă cu o pulsație, întoarce capul și după rafala acestor ochi, vede doar două cosițe blonde care îi cad pe spate ca două ramuri ale unui copac înflorit, iar jos, începutul trunchiului. Sărmana inimă îi dă alarma, ce e asta? Întors acasă se apucă să scrie concepția sa despre univers, dar trebuie să se întrerupă pentru a scrie versuri. Versuri? Versulețe, fiul meu? exclamă tatăl, suprinzându-l, și cum
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
plină de viață a cărților, scriitorii sînt mai sensibili la agresivitatea sonoră a marilor orașe. Dar, pe măsură ce trece timpul, iar progresul tehnic creează noi variante de zgomot, asaltul buruienilor auzului este tot mai concertat și firavele noastre fire de liniște înflorită sînt atacate, invadate, distruse. Tortura sonoră se diversifică de la o clipă la alta și nimeni nu-i mai poate scăpa. Se pare că există o pasăre capabilă (și mai ales dornică) să imite ciripiturile și trilurile oricărei specii de cîntătoare
Un graur la București – Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12508_a_13833]
-
ca eveniment în numeroase reviste literare ale vremii și urmat, la un an, de un nou volum - Reci limpezi cuvinte. Volumele următoare apar însă la intervale mari în timp și, deși apreciate de critici, au fost mai puțin comentate: Copac înflorit - 1978, Picătura de ploaie - 1987, Vocile - 1998. Punere în abis adaugă acestora douăzeci și una de poeme inedite. Am citat toate aceste titluri pentru că ele, chiar singure, reușesc să vorbească despre traseul poeziei Irinei Mavrodin. O poezie simplă în aparență, care se
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
te ruga" - ce se manifestă, uneori violent, prin nevoia reîntoarcerii, apropierii, posibile doar prin poezie, de "punctul central", loc "vital", primordial și, tocmai de aceea, "neștiut". Apare astfel imaginea unui "loc" ale cărui coordonate sunt "câmpia verde", "casa albă", "copacul înflorit", "mormântul mamei" (Enigmă) sau "grădina", în care eul poetic sapă ca în "propriul trup" (Grădina). Dorința, nevoia, imposibil de stăpânit, de a pătrunde în interiorul propriei ființe creează abisul, o figură geometrică ce se adâncește, prelungind în interior, la infinit, imaginea
Punere în abis by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16276_a_17601]
-
de genul " Noi nu ne vindem țara!" și "Afară străinii!" (iar în 2004 probabil vor scanda: Nu ne vindem apa!") în loc să inunde ecranele televizoarelor, mimând gravitatea, "specialiștii" scoși din pulpana iliescianismului ar fi bine să treacă la muncă. De palavre înflorite am avut parte din abundență și pe vremea gargarei constantinesciene. Măcar la început de mandat să fim scutiți de gureșenia obraznică a nulităților care amenință de pe acum că nu vor face nimic. Păi, dacă ministrul agriculturii ne anunță doctoral că
Murdar, uscat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16480_a_17805]
-
forțelor de dreapta și centru-dreapta. Blaga a spus, în discursul de prezentare a moțiunii cu care candidează, că are speranță în viitorul PDL și încredere în "societatea dreaptă" pe care democrat-liberalii o promit cetățenilor, scrie Mediafax. Nu sunt omul cuvintelor înflorite. Am să vă spun direct cum văd eu partidul și viitorul său", a adăugat Blaga. El a spus că este o mare onoare să candideze, dar și o mare responsabilitate. "Vreau un PDL unit, solidar, puternic, atașat principiilor și valorilor
Ce angajamente își face Blaga la convenția PDL () [Corola-journal/Journalistic/44024_a_45349]
-
în desișul prezenței Tale./ Dă-mi, Doamne, cunoașterea nemișcată de Dumnezeu, că/ Tu ești fîntîna ființială, ești muma semnelor și literelor./ Pune-ți, Doamne, pecetea Chipului Tău peste coconul/ sufletului meu. Fă-mă, Doamne, aprinzător de candele./ Credinciosul este om înflorit./ Mă închipui prunc, într-o scaldă de lumină. Mă închipui/ mire îmbrăcat în schimbarea la față. Sufletul meu este/ iedera lui Dumnezeu. Sînt cufundat, Doamne, în afara/ ochilor mei, în afara auzului, în afara minții mele, în afara vorbirii și a tăcerii, mult în afara
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
Pillat, topite într-o pastă melodioasă, precum o complinire a discursului acestora cu un prețios acord venit de pe un meleag românesc mai urgisit, în destule privințe, decît Ardealul: „În amurg, pe furiș mi-ai dat ochii,/ Ochi de cer și-nflorit liliac:/ Tu vîsleai, spintecînd negrul lac,/ Eu sorbeam crinii albelor rochii/ Și doi ochi, două-adîncuri de lac” (Sub vraja trecutului). Nu lipsesc nici consonanțe bacoviene: „În toamnă, cînd cerul își plînge/ Mîhnirea, stropind chiparoșii,/ Prin parcul cu-aleile triste,/ Ca
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
Nu semăna nici pe puțin cu Timișoara. Părăsit de turci, acesta era o așezare săracă, în mlaștini, cu palisade arse, cu foișoare ruinate și cu ziduri cu multe bârloguri. Frumos era în Mehala numai un șir lung de salcâmi uriași, înfloriți. Aceștia se înălțaseră deasupra foișoarelor și colibelor raților și a bordeielor lor, precum și deasupra acoperișurilor de trestie ale acestora. Și chiar dacă în Mehala sărăcia trebuia să fi fost mare, din acest sat sârbesc mereu se auzeau cântece. Floarea de salcâm
Agenda2005-17-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283617_a_284946]
-
când Pomponescu zări peisajul presupus de Salvator Rosa, încreți din sprâncene. Visase cu câteva zile înainte că intra într-un golf asemenea aceluia din peisaj, cu multe coloane pe țărm, și înainta în apă în direcția unui sicriu de aur înflorit ca și raza tabloului și plutind în larg. Se deșteptase cu sentimentul că apa-i ajunsese la gură. Pictura îi făcu o impresie neplăcută, de funebru. Saferian, aflând de vânzarea tabloului, se căină: . - Trebuia să-l faci cadou. Așa scump
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
bea apa din pahar, ca să se pătrundă astfel de sămânța cristalului și să trăiască tot atâta vreme cât așteptase el în fundul pământului, între petalele damnate la beznă și uitare ale florilor de mină. Stăteau în șezlonguri de bambus, pe balconul de fier înflorit, privind distrate cum pe oglinda cerului New Orleansul se reflectă în chipul unui înger cu aripi stufoase, destrămate la fiecare adiere de vânt. Sclavul Cedric (oh, desigur era un joc, Cedric era doar vărul Ceciliei și cânta din wash-board la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu statuile (ah, statuile!) lui încremenitoare, cu Dâmbovița și Colentina ca niște capilare tricotate din colesterol, cu blocurile cubiste din centru cristalizate în jurul locatarilor îmbibați de melancolie, cu femeile lui cu fese tatuate rătăcind randomizat pe străzi umbrite de tei înfloriți, - orașul ar deveni propriul meu corp artificial, l-aș putea numi cu numele meu și l-aș putea umezi cu dorințele mele. Aș controla fojgăiala scorpionilor și vampirilor prin pivnițele lui de piatră de râu, aș calcula traiectoria fiecărui strop
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
încetul, se scufundară în neființă și uitare căpitanul de pompieri și sinucigașa sa nebunie, odaia modestă cu carpetă închipuind păsări și brăduți, casa veche cu ferestre încadrate de grotești capete de lei din ipsos vopsit și sfărâmat, curtea cu leandri înfloriți roz, ulița noroioasă, cu bălți mari în care se reflectau norii mereu curgători, mahalaua întreagă, mirosind a mititei și gherghine, orașul înecat în vegetație, plin ciucure de turlele a sute de biserici, Bărăganul întins cât vezi cu ochii, străbătut de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dormiserăm iarăși toți trei la mine în cămăruță. Până când s-a prăbușit și patul ăsta cu noi, la fel ca și cel din Silistra, de care abia dacă-mi mai aduceam aminte. Ieșeam acum mai des pe afară, pentru că mama, înflorită deodată altfel decât înainte, aproape că nu mai trăia în realitate: chiar și seara, la masă, visa cu ochii pe jumătate închiși, iar când gătea, arunca zarzavaturile-n oală la întîmplare. Ce liniștite și ce răcoroase erau scările largi ale
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fi murit de spaimă în acel ținut. Nu mai simțise niciodată atâta singurătate. Nu putea ști pe-a-tunci că tocmai parcul Circului avea să fie, în verile următoare, miezul fericit al vieții lui, luminat de crângurile de forsithia și de magnoliile înflorite. Prima impresie fusese de o tristețe fără margini. Nopțile, însă, după ce se stingea lumina în camera lui, singura ce dădea către șosea, copilul fugea repede din pat la marea fereastră ce ocupa tot peretele ca să vadă orașul, aglomerare de case
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
școală prin microscop erau dintr-o foiță de ceapă. Ajunseră-n fața Circului, cu geamurile lui de cristal și cupola de beton, proaspăt vopsită azuriu, aflată sub mult mai întinsa boltă cerească, exact în centrul ei, și-avînd în jur vegetația înflorită și parfumată a parcului. Trei stejari uriași, foarte bătrâni, plini de scorburi, ocupau tot cerul din fața clădirii. Jean își bolborosea unul din cântecele, când rămase brusc cu gura căscată și se repezi ca un apucat spre un autocar ce oprise
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de film foarte vechi, cu pete și zgârieturi, cu fețe și clădiri înecate într-un noroi unanim. Cum puteai fi atunci arestat într-o frumoasă dimineață cu cer albastru? Cum puteau fi tranșee, tancuri, oameni rupți în bucăți printre copaci înfloriți și iarbă înaltă până la brîu? Dar monștrii și demonii nu trăiau doar acolo, în iadurile lor. Într-o bună zi se arătau în plin soare, te urmăreau printre sălcii cu mâțișori înverziți, te înșfăcau pe-o străduță pașnică, unde nimic
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cecitate corticală: la București fusese Cedric, saxofonistul și bateristul jazzbandurilor din micile localuri, fără să știe cum ajunsese acolo, având în țeastă, în loc de creier, doar orbitorul New Orleans al tinereții lui), tandrețea și langoarea nopților de vară, mireasma de tei înfloriți, plimbările cu trăsura la șosea, Vasilica, Maria. Urma o nouă fractură în timp, după care se ivea și Tîntava, satul dintre duzi, casa părintească a surorilor, lampa cu sticlă și oglinjoară din perete, la sâmburele de lumină al căreia ieșeau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mult la viața ei. Foarte rar își amintea de fetița care fusese, de acea Constanța pe care-o avea încă într-o poză galbenă și ștearsă. Dar nu putuse uita niciodată o după-amiază bucureșteană, cu clădiri galbene, vechi, cu salcâmi înfloriți și cu acea tăcere de vară, acea pustietate a piațetelor cu un rond de flori în mijloc, la ora patru după masă. Este ea, sânt și două prietene. Au pus preșuri pe jos pe veranda casei părinților uneia dintre ele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
comunica și nu vor afla niciodată esența divină a sfintei Însămânțări. Nu fusese însă așa. După ce cei zece soldați ai lui Vassur intraseră în Abație, și executaseră pe loc pe oricine purta o armă, în interiorul Cetății, pe terenul de lângă piersicul înflorit aterizase o navetă simplă, din care coborâse un grup restrâns de oameni. Toți aveau un mers milităros în afara celui care stătea în mijlocul lor. Era un bărbat mic de statură, care pășea hotărât dar degajat, ca un om obișnuit să comande
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cele 643 de întrupări ale sale va fi arhanghelul care va suna din goarna răzbunării. - După chipul și asemănarea Ta, Doamne! rosti simplu Abatele apăsând o manetă. O imensă placă de beton culisă în curtea din centrul Abației, strivind piersicul înflorit. Ca la un semn, Ouăle își luară zborul spre a doua Însămânțare. Erau atât de mici încît puteau pătrunde lesne prin apărările orbitale extrem de rarefiate ale Lumilor Agricole. Și, pe fiecare planetă înrobită îl vor aduce din nou pe Mesia
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
risipit, De ce mă destram în cuvinte, De ce nu sunt decât Un val monoton, plictisit, Nu sunt decât... O iubire amânată. Mă pierd ușor, Mă destram,mă risipesc Și am uitat să uit! PLOUĂ CU FLUTURI Plouă cu fluturi Peste macii înfloriți, Pulbere de vis, Mantie de argint. Sub pașii mei Se strivesc orizonturi. Adun în palme Picături de lumină, Rătăcesc privirea Vertical. O mare de aur ruginit Îmi inundă simțurile Nevindecate. Plouă cu fluturi Șoptit, Tăcerea curge încet Pe câmpul despletit
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
plastică 19641965 In luna mai, deschide a treia personală, la Muzeul Regional din Bacău. Expoziția a cuprins 73 de lucrări, de grafică, majoritatea reprezentând peisaje din zona Neamț și Cehoslovacia: Ceahlăul, Detunata, Înserare, Toamna, Amurg, Pe malul Bistriței, Primăvara, Pom Înflorit, Peisaj de vară,Kun statC.S.S.R. Castel, Karlov Most Praga. A patra expoziție personală organizată la Muzeul Arheologic din Piatra Neamț. martie, Iași, Sala Victoria Expoziția interregională Iași, Suceava, Bacău pictură, sculptură, grafică. Piatra Neamț Expoziție de artă plastică Expune acuarele: Toamna
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
lucrări În acuarelă. Expoziția de artă plastică - Scopje 1972 iunie, Iași, Casa Universitarilor A opta personală. S-au etalat 100 de lucrări reprezentând naturi statice, peisaje și portrete. Expoziția a fost prezen tată de scriitorul Aurel Leon. Lucrări expuse: Pom Înflorit, Furtuni de primăvară, Peisaj de iarnă, La mijloc de codru des.... februarie Iași, Galeriile de artă "Cupola" Expoziție de artă plastică octombrie, Vaslui, Casa de cultură Expoziție de artă plastică noiembrie, Iași, Universitatea "Al. I. Cuza", Sala pașilor pierduți Expoziția
Ştefan Hotnog (1920-1993) Mirajul by Ivona Elena Aramă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/384_a_1203]
-
soarele se ridica pe cer și se finaliza rânduiala tămâierii, putea vedea în înaltul cerului, pomul binecuvântat al Sfântului Prooroc Ilie. Dar pentru aceasta, Maia le spunea răspicat copiilor săi că n-ai voie să bagi în gură măr de la înfloritul pomilor și până la 21 iulie. A plecat să moară un pic, la zi mare, în ziua de Paști a anului 1988, 10 aprilie 1988. Cu o zi înainte, mama revenise de la Pașcani, unde n-a zăbovit decât o noapte, venise
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]