2,071 matches
-
Mă uit la Vlad: privește fix în urma Brîndușei, fără nici o expresie; aș putea crede că privește în gol. Îi cădea coada doamnei dac-ar fi zis ceva, surîd eu, să capăt o reacție din partea lui Vlad. Lasă coada doamnei! se înfurie Vlad. Cu sau fără vorbele ei situația e-aceeași. Nici ea, nici alte doamne, știm noi care-s alea!, surîde Vlad, nu au inima atit de caldă încît să usuce aerul, sfîrșește el amărît. Adică? Adică n-o să poți intra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
îi spun lui Vlad, oprindu-mă în fața lui, să ne gîndim, poate... Încearcă să te gîndești și tu, poate-ți vine vreo idee. Degeaba, surîde Vlad. Mie, de obicei, ideile îmi vin în alte împrejurări, mai delicate... Știu! exclam eu, înfuriindu-mă iar. Mi-ai spus acum vreo doi ani: te umpli de idei cînd ești cu vreo femeie!... Cunoști altfel de muze? mă întreabă rîzînd. Ascultă, Vlade, îi spun furios, oprindu-mă în fața lui, ce-ar fi să te duci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că ai fost la mine în cameră, ba a zis că-i și dovedește cu martori. Canalia! exclam eu. Canalie, necanalie, tu spune-mi dacă are vreo dovadă că ai fost la mine. Nu știu, Cristina, zău! Nu știi! se înfurie Cristina. Atunci, cum de-i atît de sigură? Nu știu! Ce vrei?! țip eu. Ascultă, Mihai: nu cred că tu trebuie să țipi. Ce-i între tine și Brîndușa?! De unde poate ști cu siguranță că ai fost la mine în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
uit tot ce-a fost între noi, să spulber orice bănuială, să nu-și piardă candidatura la postul de ingineră-șefă (urma să fie numită) și că, dacă nu-s înțelegător, mă va face ea să o ascult... M-am înfuriat și-am dat-o afară din birou. După aceea... hm!... ciudat!... nu credeam c-o să se întîmple așa: ne comportam ca doi străini. Asta a durat peste jumătate de an, apoi, într-o zi, așa, din senin, am primit un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
peste jumătate de an, apoi, într-o zi, așa, din senin, am primit un telefon: "Vlad, sînt Brîndușa. Deseară, începînd de la ora opt, te aștept!" Întîi am fost derutat, apoi m-am simțit umilit și am sfîrșit prin a mă înfuria. I-am dat telefon: "Brîndușa, sînt Vlad. Scuză-mă că nu pot veni deseară! Am o întîlnire". Peste trei zile, vine un control, de la protecția muncii, găsește ceva în neordine și-s sancționat cu cinci sute de lei. La cîteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Silvia, la închisoarea din Bacău: îi duceam cîte un pachet, ea îmi dădea vreo scrisoare s-o pun la poștă de aici din oraș, să nu afle părinții ei ce s-a întîmplat cu ea. În ziua cînd m-am înfuriat pe mine din cauza Brîndușei, mi-a venit ideea de-a încerca să văd cît de unită e familia Chirilă și-am pornit asaltul doamnei Chirilă... Vlad tace și privește în gol. Surîde încet, clătinînd îndelung din cap, apoi continuă: Cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Vlad. Cum mă duci: în portbagaj, sau mă bagi într-un sac de hîrtie și-l pui pe bancheta din spate? Să nu ne vadă careva împreună, să nu-ți pierzi... Te rog! îi taie vorba Brîndușa. Ascultă, Brîndușa, se înfurie Vlad, m-am săturat să-mi tot asum vina discordiei dintre noi! Tu trebuie să te hotărăști, că eu sînt. Sînt de mult. Situația asta nu mai poate ține la nesfîrșit; nu mai vreau să intru pe ușa din spate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pot înțelege ce scrie acolo; parcă aș citi într-o limba necunoscută. Bine, doamnă, îngîn eu trist, continuați... Mihai, ți-am telefonat să-ți spun că Livia nu-i de tine. Adică... O aventură e una, căsătoria e alta! se înfurie femeia. Te rog să mă crezi, o cunosc. Telefoanele anonime, ca și scrisorile anonime îmi repugnă, doamnă! Astea-s arme ale unui arsenal meschin. Dacă va fi nevoie, îți voi spune cine sînt și vom sta de vorbă pe față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
schemei de personal. Șeful tău te-a propus să fii dat disponibil. Teodoru, inginerul-șef al Zonei Întîi, i-a susținut propunerea cu argumente. Directorul general a fost împotrivă, singura propunere la care s-a opus, ba chiar s-a înfuriat cînd a auzit. Îți las biletul ăsta ca să afli mai repede, poate îți aranjezi un transfer înainte de-a primi decizia de disponibil. Îți urez succes!" Mai urmează: "Du-te și te sfătuiește și cu soțul meu. Cezara". Dar asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ea? Are vreo importanță? Barul de la ultimul etaj e bar de noapte, se deschide seara. Scrie și jos, la lift, pe perete. De obicei nu citesc chiar tot ce scrie pe pereți. Ce amestec are doamna blondă? Dom'le, se înfurie șeful, ați fost sau nu în cameră la ea? Am fost! Poftim, am fost, dacă asta vă poate face să fiți cu sufletul împăcat, răspund eu tăios. Mda, mormăie șeful, e-adevărat: mă face să fiu cu sufletul împăcat; măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
găsit nimic. Poftim?! Aceea nu se poate numi locuință, Mihai! exclamă Livia. Sînt o sută de camere la fel în tot blocul. Puteai, naibii, să-ți iei măcar un minim de... Și unde să pun minimul ăsta?! Pe bloc?! mă înfurii eu. Abia mi-au încăput patul, o masă și cărțile. Un depozit de cărți... ...de cărți, nu de lucruri vechi, ori inutile! îi tai eu vorba. Dacă ar fi fost ceva de capul tău, ți-ar fi dat uzina o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
rămas în sală prim-secreatarul, directorul, secretarul de partid, apoi a venit și Brîndușa. Nu știu despre ce discutaseră înainte, dar am înțeles că prim-secretarul era supărat pe Brîndușa; la un moment dat a spus: Dacă nu s-ar fi înfuriat tovarășul Vlădeanu, n-aș fi aflat niciodată cum vă faceți dumneavoastră datoria". S-ar părea că Brîndușa e pe ducă. Foarte bine! Prostule! mormăie Ion, lovindu-și genunchii cu palmele. Cel mult, Brîndușa poate fi retrogradată pe post de șef
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
el? Fulvia tace. Bagă lingurița în borcanul cu cafea, o scoate plină, cu vîrf, vrea s-o ducă încet spre ibric, dar cu cît e mai atentă, cu atît mîna îi tremură mai tare, cafeaua curge aproape toată, ea se înfurie și răstoarnă ce-a mai rămas în lingură într-o cutie care ține loc de coș de gunoi. Ce scenă! murmură Fulvia, uitîndu-se la cafeaua împrăștiată pe jos. M-a răscolit... Dumnezeule!... Parcă... La ce te referi? o întreb eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
blestemata aceea de imagine care nu-mi dă pace!...", gîndesc imediat ce usturimea din stomac se estompează. Mă uit cu lehamite la patul meu de fier, sub care stau îngrămădite scîndurile și suporții metalici pentru biblioteca proiectată. Nici măcar nu mă pot înfuria că nu am primit garsoniera visată. Mi se pare că totul s-a întîmplat demult, așa de demult, că privesc întîmplarea detașat, indiferent, ba chiar cu puțină ciudă că-mi pierd vremea gîndindu-mă la ea. "De mîine îmi iau concediu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
în industria pornografică după care au început conflictele. Vocea Grazynei tremura povestind șocul ei la ideea că dăduse naștere unor monștri. După un timp Grazyna, cu inima sfărâmată, a declarat că nu îi mai recunoaște drept fii. Băieții s-au înfuriat pe ea și i-au distrus casa, țipând și chemând-o cu tot felul de nume. În aceeași perioadă soțul ei, alcoolic, a părăsit-o. Deși toate s-au întâmplat cu douăzeci de ani în urmă, Grazyna a rămas cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
și gâște, care adunau cu hărnicie boabele de pe bătătura măturată aseară, și deslușind hodorogitul mînios al curcanilor, își scoase basmaua roșie de pe cap și o puse pe prispă; doar îi spusese maică-sa că atunci cînd văd roșu, curcanii se înfurie, își desfoaie aripile târându-le prin praf și cloncănesc amenințător. Rațele și gâștele își ciuguleau boabele din uluce făcute din coajă de tei, ele având ciocul mai lătăreț puteau să apuce mai bine boabele din uluc decât pe cele împrăștiate
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dintre colegii doctoriței Z. i-a consultat pe toți cei șapte copii ai unui muncitor din Africa de Nord. „M) bucur s) v) spun c) nici unul dintre ei nu sufer) de vreo afecțiune”, i-a spus țâț)lui copiilor. Acesta s-a Înfuriat. „Nu i-am adus pe copiii )știa la doctor că s) mi se spun) c) nu sufer) de nimic. I-am adus pentru tratament.” A Înșf)cât un scaun, amenințându-l pe doctor, strigând la el: „Trateaz)-i!”. Le-a
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
simpatie. Dup) r)zboiul din 1967, a exclamat: „Voi, evreii, nu aveți ce s) c)utați pe p)mânturile arabilor!”. În focul discuției, a spus apoi multe lucruri nechibzuite. Evident, puțini oameni chiar Înțeleg complexitatea istoriei arabilor, iar Marshall se Înfuria când vedea c) idei politice de tip occidental sunt impuse, f)r) nici un rost, Orientului Mijlociu. Ins) despre evrei știa tot atât de puțin cât știu eu despre arabi. Statele-națiune rareori au fost create f)r) violent) și nedreptate. Hodgson era de
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
groaznice dureri de cap, un expert american, cu contacte la Departamentul de Stat, Îmi spunea În leg)tur) cu avertismentele din scrisoarea „Drag) Amos” a lui Alsop: „Ce s-ar Întâmpla dac) lobbyștii evrei l-ar irită sau l-ar Înfuria pe președinte? Și s) presupunem c) el ar izbucni și ar declară public, Într-o conferinț) de preș), c) reprezentanții evreilor fac prea mari presiuni. Care ar fi efectul unei asemenea declarații? Chiar dac) președintele doar asta ar sugera și
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
din sprâncene, Îngrijorați pentru traiectoria oscilantă a carierei mele: „Cum e posibil ca după greci, Shakespeare, Brecht, Cehov sau Strindberg să ajungi la Jacques Demy? Nu ți se pare că te Înjosești?“. Nu mi se părea. O dată chiar m-am Înfuriat când, după un spectacol, niște „simpatizanți binevoitori“ mi-au adresat cuvinte ca acelea de mai sus. Le-am răspuns că nu mă Înțelegeau. Eram și sunt adept al unui stil fără stil și În teatru am vrut Întotdeauna să explorez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de coadă un șobolan mort, cu condiția să nu-l balansez pe sub nasurile oamenilor. Situația cea mai gravă a survenit din faptul că Încă de atunci aveam o aversiune puternică față de Înscrierea În orice fel de mișcare sau asociație. Îi Înfuriam pe cei mai blânzi și mai bine intenționați profesori ai mei prin refuzul de a participa la orice activitate de grup În afara programului școlar - societăți de dezbateri unde se desfășurau alegeri solemne de președinți și se citeau referate cu teme
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o zi, când, aflând că m-am tăiat dinadins la picior, chiar deasupra genunchiului (mai am și acum o cicatrice) pentru a scăpa de o recitare la oră, pe care n-o pregătisem, tata nu părea În stare să se Înfurie cu adevărat; și recunoscând ulterior o Întâmplare similară În propria lui copilărie, am fost răsplătit că nu ascunsesem adevărul. Îmi amintesc acea după-amiază de vară (care Încă de atunci părea să se fi petrecut demult, deși nu trecuseră decât patru
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mii de oșteni juruiți. Aista a fost prețul! și Ștefan își șterge cu palma sudoarea pe frunte. A dat Dumnezeu de ne-am unit puterile. Craii aiștea nu-s vrednici nici gâțele de la botinele Măriei tale să le lege! se înfurie Șendrea, sărind din jilțul pe care stătea. Ștefan măsoară odaia cu pași agitați și se împiedică într-o blană de urs. Se oprește lângă fereastră. O deschide. O pală de vânt și stropi de ploaie îl izbesc în față. Crezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Nu mai am copii. I-ai mâncat pe toți». Când copilul se făcu mare nu mai rămânea în subterană pentru că trebuia să alerge, să se joace. Într-o zi, Dragonul a văzut urma pașilor lui pe pământ. Asta l-a înfuriat pe bătrânul Dragon, lăsându-l perplex pentru că nu reușea să găsească ascunzătoarea băiatului. Spunea că o va mânca pe mamă dacă nu va găsi locul în care se ascundea băiatul. Biata mamă era foarte disperată: nu-și putea abandona copilul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
o colegă care obișnuia să mintă, adăugând că acea colegă mințea pentru că și mama ei mințea. Tatăl ei s-a întunecat, întrebând-o dacă o cunoștea pe mama acelei colege, și cum răspunsul a fost „nu”, atunci el s-a înfuriat, și ea de frică s-a ascuns la toaletă. Tatăl ei a aruncat apă peste ea ca s-o facă să iasă afară și a tras-o de păr încât a rămas cheală în acel loc, a spus ea, arătându
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]