2,464 matches
-
o lase de veghe. — Multe semne s-au arătat și s-au vestit în ultime vreme, se aude un glas timid. Se întoarce după zgomot: — Cum adică? — Templul lui Mater Matuta..., prinde fata curaj. Zeița luminii și protectoarea nașterilor, se îngrozește Occia. — Ce-i cu el? A fost lovit ieri de trăsnet, spunea regele. O însemna ceva? Murmurele cresc. — Doi șerpi s-au strecurat în Templul lui Jupiter, chiar pe porți... — A fost fătat un miel, care e în același timp
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să se preocupe de asemenea detalii. Le explică răutăcioasă soacrei și surorii: — O să-și pună cataplasme peste cataplasme, de bietul Scau rus nu va mai ști ce sărută... Rânjește satisfăcută. — ...Obraz sau buboi? — Din ce s-au luat? șoptește Vipsania îngrozită către An tonia. Domitia Lepida o ia înaintea mătușii: — Eu am venit fiindcă m-ai invitat la lectură, se smiorcăie pe un ton de reproș. O arată pe Agrippina. Nu să mă insulte isterica asta nefutută de bărbatu său! Antonia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
râs! Acesta întoarce capul rugător. — Dar dacă, totuși, vreunul dintre ei nu e mort de-a bine lea? repetă speriat. Îl aranjăm noi, chicotește Ganymedes. Duce degetul la gât cu un gest grăitor. — Îi facem felul. Băiatul aruncă o privire îngrozită către Rufus. — Aici nu e azil de șontorogi, îl repede acesta cu asprime. Cine te-a pus să-l înjunghii pe amorezul maică tii? rica nează cu dezgust Ganymedes. Adolescentul roșește: — Ne făcea familia de râs, bâiguie cu un sughiț
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să vorbească deschis cu el. Pune cu familiaritate mâna pe brațul călărețului: — ăi’ de colo, înarmați doar cu sabie și scut, se numesc, nici eu nu știu de ce, murmillones, adică peștișori de mare... — Dar coiful nu le acoperă fața! se îngrozește călărețul. Și n au nici măcar cnemide să-și protejeze picioarele... Soldatul din el se răzvrătește împotriva unui asemenea echipa ment caricatural. — Asta îi obligă să fie mai dibaci în a para loviturile cu scutul, îl liniștește celălalt. Tac după aceea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
murmură cu un surâs. — Pe Hercules! exclamă dintr-odată Velleius Paterculus. Nero întoarce mirat ochii spre el. Tânărul arată în jos către Câmpul lui Marte: — E plin ochi de lume până la Aqua Virgo! — Depășesc chiar și apeductul lui Agrippa, se îngrozește Silvanus. — De ce nu-i împiedică nimeni să se cațere pe coloane? voci ferează indignat Velleius. Pot să degradeze mozaicul cu Orbis Terrarum! Tiberius Nero simte și el pișcătura neliniștii. Porticul a fost terminat după moartea lui Marcus Agrippa de sora
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am simțit lucrînd pentru acei refugiați, ascultîndu-le poveștile pe care trebuia să le aud - știind că alții au luptat În timp ce eu n-am făcut nimic. Aruncă o piatră care ricoșă de cîteva ori pe plajă. Dacă vrei să știi, mă Îngrozea. Mi-era silă de mine - nu pentru că obiectasem, ci pentru că obiecțiile mele nu fuseseră suficiente. Silă pentru că nu m-am străduit mai mult să găsesc alte căi - și pentru că nu i-am făcut pe alții să le găsească Împreună cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Fraser trucul acela cu pisica cățărîndu-se pe corpul lui. De atunci, domnul Mundy umbla ca un om rănit. Șchiopătatul i se Înrăutățise și Începuse să se aplece. Domnul Leonard, În casa lui strîmbă de pe strada de dincolo de Lavender Hill, fusese Îngrozit de schimbarea lui. Îi vorbise mai aprins ca niciodată despre necesitatea de a rezista atracției Greșelii și Falsei Credințe. În seara asta, imediat după ce-o să sosească Fraser, Duncan plănuia să iasă cu el cît se poate de repede. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
-i oare cineva? Călătorul spunea, Ciocănind la ușa scăldată de lună; Iar calul În tăcere rumega iarba Covorului din crengi de ferigi. În ziua interviului, prezența și felul În care vorbeau tinerele educate din sala de așteptare a ministerului o Îngroziseră. Una dintre ele spusese cu nepăsare, „O să fie un fleac, fetelor! Doresc să vadă că nu ne vopsim și că nu folosim cuvinte ca tati sau closet sau orori de genul ăsta.“ Interviul a decurs bine, de fapt, dar nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de la sunetul și mirosul care venea de la cei care trăgeau pîrțuri, se pișau sau căcau la oală. Totuși, acum, În Întunericul absolut al celulei, și În ciudata și stînjenitoarea atmosferă declanșată de cîntecele lui Miller și Atkin, Își dădu seama Îngrozit de mișcarea furișată, neajutorată, intenționată, pe jumătate rușinată a mîinii lui Fraser. Un minut sau două rămase nemișcat, nevrînd să trădeze faptul că era treaz. Apoi Însă, Își dădu seama că nemișcarea Îi ascuțea simțurile: acum auzea respirația lui Fraser
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
se opreau. Era la fel ca sticlele cu apă colorată și țigările din gips, doar de fațadă. — Trebuie să găsesc o cabină de telefon, spuse el. Ai văzut vreuna cînd am venit? GÎndul că o lăsa de una singură o Îngrozea. — Nu pleca! — Mai curge? Se uită Între picioarele ei și trase o Înjurătură. Îi puse mîna pe umăr. Uite ce, zise el. O să mă duc jos la bătrînică. O să-mi spună unde găsesc un telefon. — Ce-o să-i zici? — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ia cu el, plus un ordin de plată de patru șilingi ca avans pentru serviciu militar. Paginile erau toate ștampilate, datate și numerotate dar erau groaznic de mototolite, de parcă Alec le făcuse cocoloș, și apoi le netezise. Duncan se uită Îngrozit de dungi. — Ce le-ai făcut? — N-are importanță, nu-i așa? Nu știu. S-ar putea... s-ar putea să le folosească Împotriva ta. — Să le folosească Împotriva mea? Vorbești ca maică-mea! Doar nu crezi c-am de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Bar, așa că nu ne prea vedem. Are doi copii cu actuala soție, deci, oficial, presupun că am, de fapt, doi frați vitregi. Cu toate astea, cred că nu i-am Întîlnit decît de cîteva ori. — Și asta-i tot? se Îngrozi Linda. Nu mai ai pe nimeni? Unchi? Mătuși? Bunici? — Nu și nu e chiar atît de rău. M-am obișnuit, dar am visat Întotdeauna să am frați și surori și să fac parte dintr-o familie numeroasă, ca a voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
facem cîteva poze de grup. Către seară, am iertat-o pe Linda. După-masa a fost extrem de obositoare. Eu și Dan am alergat cu schimbul după Tom, care se tîrăște cu viteza luminii, și, cu toate că poartă mereu pernuțele de Înot, mă Îngrozesc de fiecare dată cînd ajunge la cinci metri de apă. — N-am zis noi că o să fie o vacanță relaxantă? o Întreb eu, enervată, pe Trish. — Roag-o pe soacră-ta să Îl ia, mormăie ea drept răspuns, arătînd cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
zis eu repede. Dar În cazul În care ar avea, cum ai reacționa? — N-ar fi o mare problemă, răspunsese ea zîmbind. Pentru că l-aș face bucățele. Tocmai mă căsătorisem cînd am purtat discuția asta și-mi amintesc că mă Îngrozisem cînd ea a adăugat, cu toată seriozitatea, că nu e foarte sigură că ar pleca dacă Marcus ar Înșela-o. Spera din suflet că nu va fi vreodată cazul să reflecteze la așa ceva, dar bănuia că avea să găsească o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dormit Împreună de șase luni. Se lasă o tăcere mormîntală. Gregory se uită mai Întîi la Dan, apoi la mine, așteptînd ca unul din noi să spună că totul e o glumă. — Dan, taci din gură, Îi spun eu Încet, Îngrozită de faptul că tocmai dezvăluise acest amănunt celor mai buni prieteni ai noștri și că, În sfîrșit, cineva Îi dăduse glas. — Ce? Nu vrei să știe cea mai bună prietenă a ta că refuzi să faci sex cu mine? De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să știe cît de singură mă simt În realitate, că deseori stau În pat și plîng, că singurul lucru care mă trezește dimineața și mă ajută să depășesc o nouă zi este Tom. N-aș suporta să știe că mă Îngrozește gîndul că asta va fi viața mea de acum Înainte, că au dispărut distracția, bucuria și veselia, că sigurul orizont care mi-a mai rămas este monotonia corvoadei zilnice. Totuși Încerc să nu mă gîndesc la asta prea des, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
restul serii În bucătărie, să pot găsi o cale de a evita inevitabilul. Un pahar de vin roșu ar fi minunat, Îmi răspunde el. Te pot ajuta cu ceva? Nu, mă descurc. Vin Într-un minut. Fă-te comod. Mă Îngrozesc la auzul propriilor mele cuvinte. Ce clișeu. Întreaga scenă, această... Întîlnire, e un clișeu. Eram atît de sigură că vremea În care-mi dădeam Întîlniri era demult apusă, atît de fericită că nu mai aveam să fiu vreodată obligată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
din gît. Aș vrea să pot spune și eu același lucru. Ce ticăloasă am fost! — Și, dacă ții musai să știi, continuă ea, mi-am dat seama că avea o aventură, pentru că, În ultima vreme, a fost foarte retrasă. Mă Îngrozea ideea că ar fi putut fi Dan. Oricît de oribil ar suna, sînt ușurată că e vorba de Michael. — Chiar așa ai crezut? Întreb eu șocată. De ce n-ai zis nimic? — Ce-aș fi putut spune? zice ea cu tristețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
29 — Nu știu cum să procedez În legătură lu Lisa, recunoaște Trish În vreme ce Împingem cărucioarele prin parc. — Ce-i cu ea? mîrÎi eu. Nu putem pur și simplu să o Îndepărtăm, spune Trish. Tu nu poți să faci asta. Și eu sînt Îngrozită de purtarea ei, dar ne e prietenă bună și nu poți să o judeci doar pentru că a făcut o greșeală. — Greșeală? Mă opresc locului și mă uit la ea, Înspăimîntată de-a binelea. — Greșeală? Asta numești tu greșeală? — OK, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
toate teoriile sale. Același fir este, cu atât mai mult, de domeniul evidenței pentru cei care-i spală hainele, îi gătesc mâncarea pe principii nutriționiste sănătoase, fără exces de sosuri, sau îi spală podelele. Poluarea este un fenomen care îl îngrozește. Este principalul său adversar, inamicul cu care se luptă zi de zi, în fiecare aspect al vieții. Păstrarea granițelor de netrecut dintre el și murdăria lumii a ajuns să-i consume treptat mare parte din energie, timp și capacitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
partea din față făcută din lemn cum mângâie degetele corzile unui instrument. Scot un sunet ca un răpăit, ca un vuiet jos, teribil, care pe moment izbucnește deschis într-o rafală, un trosnet. Vorbirea giganților. Încearcă să ajungă în față, îngrozit dintr-odată de pierderea acestui loc, a camerei sale și a colajului de figuri estompate, a dulapului cu haine, a familiarității scărilor pe care cobora spre salon. Semnul misiunii a fost deja ars, doar câteva litere mai sunt lizibile: „Îndrăzni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la aceste discuții antropologice, simte că trebuie să plătească o despăgubire. Este important să demonstreze cui îi este loial. Dincolo de hotarele Oxfordului, Anglia este sub imperiul politicului, întrucât țara trece prin primul an de guvernare socialistă. Prietenii lui Jonathan sunt îngroziți de această perspectivă. MacDonald și ai lui semnează deja tratate cu sovieticii. Sunt uneltele bolșevismului și este doar o chestiune de timp, înainte de a încerca să corupă întreaga bază a democrației britanice. În câteva luni, vor dizolva armata, vor forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fapt. Deci Alec intră prin efracțien magazin, În timce primarui Încaci și zbiară: vreau roba mea! Dacă nu-mi dați roba vă Închid localul! Și reține, vorbea serios. Apoi s-a dus la bucătărie șa luat un cuțit. Fetele erau Îngrozite, dar el și-a luat propriile-i haine și s-a apucat să le sfâșâie și să le rupă. Sunt primarul! Port roba mea! Nu port căcaturile astea Împuțite! țipa. Ei bine, Alec a intrat bine-mersi În magazin da ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fost atât de nenorocit să Încerce așa ceva și dând greș n-a reușit decât să se umilească, iar suferința Încă-i acolo. Cum te-a făcut să te simți? Încerc să mă adun, să-mi preschimb sentimentele Într-o stare Îngrozită de șoc, dar nu-mi pot ascunde bucuria și nici nu trebuie să mă chinuiesc prea tare, căci Gillman Îmi e mai mult decât complice. Ce s-a Întâmplat, tușesc eu? — Copacul i-a Întrerupt căderea, dar și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
din afara Casei Regale cărora li s-au luat interviuri păreau să fie niște bulangii patetici fără prieteni, În genul lui Bladesey. Apoi am citit că majoritatea celor care s-au dus acolo erau cititori ai ziarului Mail. Asta m-a Îngrozit atât de tare, Încât am renunțat la ziar. Mă hotărăsc să mă duc și să mă văd cu Bunty. — Ray, mă duc să dau o tură pe afară. Dacă mutantul ăla docil Toal mă caută, spune-i că m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]