2,408 matches
-
și pentru că am reușit să-i confer chiar un tonus mai sănătos decât avusese inițial. Bineînțeles, nu era nici acum o prietenie sinceră, pentru că nu-i spusesem că încă mă mai văd cu Ed. Nu puteam. Știam că va fi îngrozită de ideea că sunt din nou pe cale să distrug țesătura fragilă care ne leagă. Dar eram din nou apropiată și eu făcusem asta posibil. Această mulțumire de sine avea însă să dureze, oof, o zi, până m-a lovit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
tăieturi și revizuiri la Doamna Jasper și Îl Întreba dacă poate adăuga un cuplet În versuri cu rimă pentru Ada Rehan, la finalul piesei, În stilul comediilor din perioada Restaurației. Henry, care nu mai scrisese un vers din tinerețe, fu Îngrozit de propunere, dar, văzând În aceste cerințe un semn că montarea newyorkeză era iminentă, compuse cuminte În acest scop un monolog drăgălaș, spiritual și grațios În proză ritmată și se ocupă expeditiv de restul chestiunilor ridicate de Daly. Trimise textul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să constate că micile conversații banale cu care Își Întreținuse sora bolnavă - unele ușor malițioase la adresa cunoștințelor sale, altele dezvăluind propriile sale probleme - fuseseră atent Înregistrate În paginile lui. Stilul viu al prozei surorii lui Îl impresionase, dar se arătase Îngrozit de propunerea lui Katherine Loring de a publica jurnalul așa cum era. Venise cu o contrapropunere, de a da tiparului o variantă atent redactată, din care să se elimine toate referirile personale compromițătoare, și apoi de a arde exemplarele originare. Chestiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de îndoieli nu-mi întinau credința, nimic subversiv, cum ar fi transmiterea de manifeste, nu vine să mă despovăreze. Nici un banc cu Göring nu mă făcea suspect. Mai degrabă îmi vedeam patria amenințată, fiindcă era înconjurată de dușmani. De când mă îngroziseră rapoartele despre „duminica însângerată de la Bromberg“, niște reportaje care, îndată după începutul războiului, începuseră să umple pagini întregi din Avanpostul de Danzig și unde toți polonezii erau tratați drept asasini, orice faptă a germanilor mi se părea o dreaptă răzbunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de 20 aprilie și influențate de stilul imnic-expresiv al barzilor Tineretului Hitlerist, Menzael, Baumann, von Schirach, ar celebra credința de nezdruncinat în Führer. Perechi de rime precum „onoare și moare“, „sânge și înfrânge“, „fanfare și ardoare“ ar trebui să mă îngrozească retroactiv. Sau dacă, în fragmentul din primul meu roman, și-ar fi găsit expresia absurdități rasiste pe socoteala sărmanilor kașubi: un cavaler cu capul lunguieț decapitează duzini de slavi cu capul rotund. Și alte produse ale demenței inoculate. În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ca tanchist al Waffen-SS: undeva foarte departe, în pădurile Boemiei... Întrebarea este: oare ceea ce era imposibil de trecut cu vederea atunci, în biroul de recrutare, și anume S-ul dublu, m-a speriat atunci la fel cum încă mă mai îngrozește acum, după șaizeci de ani, chiar în momentul în care îl scriu? Pe foaia de ceapă nu e gravat nimic din care s-ar putea citi vreun semn de spaimă sau chiar de groază. Mai degrabă voi fi privit Waffen-SS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Nu se poate decât bănui cum această reproducere izolată a devenit pentru mama mea o adevărată icoană. Ah, de-aș fi putut să-i ofer mai mult: lucruri plăcute de arătat lumii. Dar desenele mele în creion și peniță o îngrozeau, îi păreau prea sumbre. La dorința ei am împrumutat, mai târziu, vopsele în ulei de la prietenul meu Franz Witte și am pictat, fidel după natură, pe carton presat grunduit, florile cele mai dragi ei, un buchet de ochiul-boului - singurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Pe 15, doi caralii de la poliția secretă m-au trezit În persoană, i-a dat Înainte Shu T’ung, și m-au invitat să le țin de șase până la solidul Sediu Central. Acolo am aflat ceea ce domniile voastre știți de-acuma; Îngrozit de neașteptata mobilitate de care dăduse dovadă Fang She, afectuosul Nemirovsky se năpustise În casa din strada Deán Funes, cu puțin Înainte de venirea diafanei aurore. Bine zice Cartea Etichetei: dacă În miezul verii fierbinți onorabila ta concubină cade la așternut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cum e intitulat La un taur bun, un bou și mai bun, de Cornejo, tezaurizează deloc puține rânduri chiar de pe imașul Morarului. Primus inter pares, impunătorul endecasilab, care chiar și acum sperie și Înspăimântă auditoriul: Scot spapapapapapada pe care actorii, Îngroziți de atâta curaj, l-au redus la: Scoscoscot spapapapapapada așa cum și astăzi răsună pe scenă. Spapapapapapada ne fixează În minte imaginea uimitoare a unui montante*. Vom menționa, În Încheiere, o hiperbolă sugerată de numele plural Behemot, pe care Scripturile (Iov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ești puternic, Jerry, admise Norman. Mare scofală. Harry deveni deodată agitat. Norman, pentru Dumnezeu. Ai să ne omori pe toți. ASCULTĂ-L PE HARRY. EL ESTE ÎNȚELEPT. — Nu, Jerry, Harry nu este Înțelept. El este doar Îngrozit. HARRY NU ESTE ÎNGROZIT. ABSOLUT DELOC. Norman se hotărî să treacă peste asta. — Cu tine vorbesc, Jerry. Numai cu tine. Tu ești cel care se joacă. JOCURILE SUNT STUPIDE. Da, așa este, Jerry. Nu sunt demne de tine. JOCURILE NU PREZINTĂ INTERES PENTRU NICI O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se predea și s-o lase să-l facă inofensiv. Pe de altă parte, putea avea Încredere În ea? Trebuia. Nu avea de ales. „Eu trebuie să fi fost, Își zise. Așa trebuie să se fi Întâmplat.“ Gândul acesta Îl Îngrozi atât de mult Încât deveni bănuitor. I se opuse cu violență și Îi trecu prin minte că nu era un semn bun: prea multă rezistență. — Norman? — Da, Beth. — Ai s-o faci? — Nu mă forța, Beth. Dă-mi un răgaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cineva? E aproape poezie ce faci. Dar ține cont că eu efectiv asud lîngă realitatea morții și, crede-mă, un om în care moartea și viața se războiesc emană mirosul dezastrului.“ V. tînăr și-a considerat infirm prietenul reproșîndu-i că, îngrozit de propriul său vis, e prins pe vecie în realitatea feliei sale de pîine. Dar iată că din spațiul licăritor al vitraliului, ca dintr-o altă lume, observ că, atunci, în realitate, eram mai conștient decît în reverie. Plutirea mea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Nu scapi nici în deșert, nici în adînc, la fundul mării. În jur, toată lumea fuge de moarte. Cînd boala începe să apară, o spaimă care se înfige în viscere îi doboară pe ceilalți. Spaima de ce vor face ei. Elena e îngrozită de nenorocirea iminentă, de cum va fi nevoită să procedeze. Prevede cu oroare ritul funebru, condoleantele, parastasul. Și-apoi o viață în care să suporte cu decență pierderea. Asta e problema, decența. Cînd am pierdut pe cineva drag, ceilalți se feresc
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și homo viator. Pelerinul prin existență în căutarea propriei datorii. Un Crusoe părăsit în mijlocul vieții și, pe care numai izolarea îl face s-o identifice și s-o iubească cu adevărat. V. din spital mă privesc în trecut. Îl privesc îngrozit pe V. tînăr. Îngrozit de ce-am putut să fiu. De ce poate să fie. Dementul ăsta își caută singurătatea căci gîndul lui duce, nu numai dincolo de mîntuire ci, dincolo chiar de Dumnezeu. Și nu-i rămîne decît să-și cizeleze
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
prin existență în căutarea propriei datorii. Un Crusoe părăsit în mijlocul vieții și, pe care numai izolarea îl face s-o identifice și s-o iubească cu adevărat. V. din spital mă privesc în trecut. Îl privesc îngrozit pe V. tînăr. Îngrozit de ce-am putut să fiu. De ce poate să fie. Dementul ăsta își caută singurătatea căci gîndul lui duce, nu numai dincolo de mîntuire ci, dincolo chiar de Dumnezeu. Și nu-i rămîne decît să-și cizeleze propria-i pieire ca să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
are nevoie de soldați încolonați, să-i servească, să-i întrețină starea tonică de luptă. Pe tine te-a castrat. A avut grijă să-ți sterilizeze zbaterea căci revoltații au șansa resemnării dar nu se pot înmulți.” V. tînăr privește îngrozit în gol la vulturul pe care acum nu-l mai pot deosebi de propria mea pasăre violet. Pare că se apropie și nu zboară ci aproape înoată într-o plasmă mustind de săruri. “Și răzbunarea asta barbară te satisface?”-reia
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Apoi, decade. Pînă la urîțenia definitivă.” Nu poate scăpa de obsesia fericirii prietenul meu. Nu poate ajunge ca mine senin și crud sub soarele care usucă treptele încă umede ale Marii Piramide. Nu-l înfioară moartea vre-unui pacient cît îl îngrozește seninătatea morții colective. Mai mult sau mai puțin inutile. Aș fi curios dacă știe el vre-o doctrină a măntuirii care să nu implice sacrificiu. Și să nu-ți ceară să renunți la ceva. Știe c-ar fi aidoma pudicilor
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
va mai apăsa cu aceeași forță. Îi venea să țipe de furie și se zbătea puternic sperând că lanțul va începe singur să se tragă din închizătoare. Puterile-i slăbeau. Știa că nu mai putea sta mult așa și se îngrozea la gândul că cele două crengi se vor apropia din nou. S-a uitat disperat la Bătrâna care-l privea cu o înțelegere și milă atât de omenească, încât Tudorel se cutremură. În acel moment i-a venit o idee
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
lui Michael era ceva de temut. Așa cum era și tehnica lui de grădinărit. Asta în rarele ocazii când se ocupa într-adevăr cu grădinăritul. Tatei îi era mult prea frică de el ca să-l concedieze. De fapt, întreaga familie era îngrozită de Michael. În preajma lui, până și Helen se tempera. Mi-am adus aminte de după-amiaza aia, din urmă cu un an, când biata mama a înghețat în grădină, cu șorțul pe ea (șorț pe care îl purta exclusiv de dragul aparențelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai tragi imediat niște concluzii ridicole. Dar trebuie să recunosc că în același timp mă simțeam și nițel deranjată de felul în care reacționase Adam la sugestia de a avea un copil împreună. Nu era nevoie să arate așa de îngrozit. Dar, Dumnezeule, cât de tipic fusese! Conform unei tradiții milenare, trecusem de la a fi furioasă din cauza bănuielii că Adam mă plăcea, la a fi furioasă datorită bănuielii că nu mă plăcea. Iar trecerea avusese loc în decurs de aproximativ treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de contact. Grozav! Aș putea să-l fac pe tata să-mi cumpere o pereche de lentile din alea colorate. Ce zici de unele căprui? Crezi că mi-ar sta bine cu ochi căprui? Bietul terorist ar fi extenuat și îngrozit de ea. —Taci din gură, nemernico, i-ar striga el. Deși, luând în considerare că acțiunea s-ar petrece în Irlanda de Nord, mai corect ar fi: —Tăci din goră, nămernico! Helen ar tăcea două-trei secunde, după care ar începe din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
serviciu. — Deci, pentru când să rezerv biletele la avionul de Londra? a spus James întrerupându-mi tăcerea plină de reproșuri. —Of, James, nu știu. Îmi trebuie vreo două zile ca să pun totul în ordine, i-am explicat. Gândul plecării mă îngrozea. —Claire, eu nu mai pot să mai aștept două zile, a izbucnit el iritat, am foarte mult de lucru în perioada asta. —Ei, nu ți se pare că ai noroc că am fost de acord să mă întorc la tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bărbații sunt atât de simțitori. —Mulțumesc, Claire, a spus el mândru. Aproape că-l auzeam cum plesnea de mulțumire. — Simt că am învățat foarte multe. Și nu-mi mai este teamă să plâng. —Bine, foarte bine, am exclamat entuziasmată, deși îngrozită la gândul că George s-ar putea oferi să-mi facă o demonstrație pe loc. Cum aș putea să-l fac să închidă telefonul fără să dau senzația că nu sunt interesată de evoluția lui emoțională? m-am gândit disperată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eu cu capul ridicat pentru sărutul lui Adam, după care a zis rar: Nu-mi vine să cred! Eu m-am pregătit pentru măcel. Pedeapsa avea să fie rapidă și teribilă. Mi-am lăsat privirea în podea, dar m-am îngrozit când am auzit-o plângând. Helen? Plângând? Trebuia să fie o greșeală. Așa ceva nu se mai pomenise! Am ridicat ochii către ea. Eram plină de remușcări și de compasiune. Aproape că începusem și eu să plâng. Și-atunci am realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
o nesfîrșită, totală Încredere și inocență cu care mă privește Andrei, speranța mea că mă va citi, atît cît se va putea. Nu știu dacă ați străbătut Evanghelia lui Saramago, apropo de eternitatea fiilor. Există acolo un pasaj care ar Îngrozi pînă și pe cel mai Înrăit cinic din deșert, care te umple de spaimă tocmai pentru că-i fără fisură. Ajuns În dreptul mormîntului Rahelei, pe Iosif „Îl copleși un gînd tare trist, Își spuse că Întotdeauna copiii mor din pricina taților care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]