1,859 matches
-
privește în jurul mesei. Mă întreb de ce. Nu răspunde nimeni. Nimeni nu-i întoarce privirea. — Probabil pentru că... Probabil pentru că știa... că Mortimer nu intenționa să-l omoare. Observă fețele rudelor ei, ca și cum ar fi căutat confirmarea spuselor ei. Tăcerea lor este îngrozită și absolută. Tabitha își pune șervetul pe masă, își împinge scaunul în spate și se ridică greoi în picioare. — E timpul să mă duc la culcare. Hopa sus în pătuț, sub păturică într-o clipă, cum îmi spunea dădaca mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Rămân să te ajut, se oferi Dorothy. Am ceva experiență cu cadavrele. Ceilalți coborâră într-un alai tăcut și se adunară în sufragerie, unde Tabitha era din nou absorbită de tricotat, și domnul Sloane ședea lângă ea cu o privirea îngrozită pe față. — Ei bine, spuse Hilary când nimeni altcineva nu dădea semne de a începe o conversație, Norman pare să fi făcut prima victimă. — Așa se pare. — Dar aparențele pot fi înșelătoare, spuse Michael. Thomas se repezi la el. — Ce naiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Apoi își aminti ultimele cuvinte enigmatice ale Tabithei și se lumină. Credeam că eu trebuia să scriu povestea asta, spuse el, dar constat că n-o scriu. Cel puțin, n-o mai scriu. Fac parte din ea. Phoebe îl privi îngrozită. — Ce?! Michael sări în picioare, spunând: — Doamne, ce gândire lentră am! Sigur că fac parte din ea. — N-am nici cea mai vagă idee ce vrei să spui. A spus că am ochii lui: ochii tatălui meu. Nu putea vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ieși. Ochii Îi străluceau și era puțin ciufulit. Liz se uită-n carte. Jim veni În spatele scaunului și ea-i simțea respirația, și atunci el o cuprinse-n brațe. Îi simți sânii durdulii și fermi, cu sfârcurile Întărite. Liz era Îngrozită, nimeni n-o mai atinsese vreodată, dar Își spuse: „A venit, În sfârșit, la mine. A venit cu adevărat“. Stătea nemișcată, pentru că-i era așa de frică și nu știa ce să mai facă, și atunci Jim o trase, strângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mă bandajeze. Dacă așa crezi tu, du-te, Marandă. După plecarea ei, pe Toaibă l-au năpădit gânduri și gânduri... Întâi s-a gândit la zbuciumul bietului cal ca să scape de urgia focului. Apoi cine știe pe unde aleargă încă îngrozit? Cel mai tare îl durea faptul că nu-și va mai vedea căluțul niciodată. Sub apăsarea acestor gânduri își turna pahar după pahar. La o vreme, a ieșit până în prag, să se mai dezmorțească și să dea de mâncare orătăniilor
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Șuvoiul de sânge îl împroșcă pe Valerius. Acesta se târî, însă avu timp să vadă cum lama romanului străpungea gâtul celui de-al doilea gal. — Julius Caesar înăbușea toate revoltele!... Glasul tunător al soldatului îl urmări pe Valerius, care alerga îngrozit, agățându-se de mâna fratelui său; acesta apăruse pe neașteptate, iar acum îl trăgea după el. Fumul îi îneca, gâtul le era ars de focul care, împreună cu satul, prefăcea în cenușă o mulțime de victime lipsite de apărare. Alunecând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prin aer, duse de vânt. În cele din urmă, se arătă Ausper, care ridică un deget descărnat și, fără să rostească un cuvânt, îl îndreptă spre inima lui Valerius, apoi dispăru. Atingerea degetului pe piept fu ca tăișul unui pumnal. Îngrozit, îl strigă pe Lurr, lipindu-se de trupul calului. Apoi o strigă pe Velunda. În clipa aceea, Lurr ieși din pădure, veni spre Valerius, apoi se întoarse și dădu să o pornească din nou spre pădure; alergă de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
privi scena aceea în care toți păreau împietriți. Soldații stăteau în picioare, lângă Velunda și Valerius. Nimeni nu-i îndeplinea poruncile. Listarius se ghemuise la picioarele Velundei. Deodată, lângă trupul lipsit de viață, ieșit parcă din frasin, se ivi Ausper. Îngrozit, împăratul observă că nimeni nu-și dădea seama de prezența bătrânului mag. Acesta se îndreptă spre Vitellius și se opri foarte aproape de el. Ținea în mână o cupă de lut. Bea, îi porunci, întinzându-i cupa. — Nu - Vitellius se dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care i se prelingea pe trup. Începu să alerge. Salix începu și el să fugă, în urletele mulțimii. Din zarva din jurul lui Valerius înțelese că, după acele prime lovituri, se înmulțeau pariurile, care de la început îi erau favorabile lui Skorpius. Îngrozit, îl văzu pe uriaș apropiindu-se în viteză de prietenul lui. Luat prin surprindere, Salix încercă să întoarcă scutul pentru a evita dinții tridentului, însă nu-și dădu seama că arma adversarului își schimbase direcția. Tridentul nu întâlni scutul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de parcă n-ar fi știut ce aveau de făcut cu însemnele. De multe ori, trâmbițele sunau deși comandanții nu ordonaseră nimic, fiind prinși în luptă... Conduși magnific de data asta, vitellienii au început de îndată să ucidă, iar soldații noștri, îngroziți, nu primeau sau nu înțelegeau ordinele, nu reușeau să se alinieze, se uitau zadarnic după însemne, cuprinși de spaimă. Centurionii nu puteau menține liniile drepte, caii o luau razna și soldații sfârșeau sub copitele lor... Dușmanii se năpusteau asupra noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Trebuie să-i înveți mișcările, ca să le poți anticipa. Și cum poți să le înveți mai bine decât cunoscându-le în mod direct? Preț de o clipă, imaginea înspăimântătoare a lui Skorpius stărui în mintea lui Valerius. Acesta închise ochii, îngrozit. — Să-i cunosc mișcările? Deci nu-i de-ajuns să fug... — Obiectivul tău e nu să eviți adversarul, ci să-l lovești. Fuga te ajută să-i eviți în ultima clipă loviturile. Dar ca să înfigi lama pumnalului în trupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
exclamă pierdut. Nu te-am recunoscut. Te-am văzut cum... cum îl ucideai... Cum îl chema pe adversarul tău... Rubrus? Marcus strânse din dinți. — Da, așa îl chema. Era cel mai bun prieten al meu. Valerius se sprijini de perete, îngrozit. Tăcu o vreme, apoi spuse: — Și Salix... și Salix era prietenul meu. — Salix a făcut o greșeală. N-a prevăzut consecințele rănii aceleia... Ar fi trebuit să-și schimbe tactica, să-și dea seama că, mai devreme sau mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
profund. Sosise clipa. Inima îi bătea cu putere. O rază de soare reflectată de plăcuța metalică de pe umărul lui Flamma îl orbi, trecând prin micile orificii ale coifului. Nu mai văzu nimic. Nu-și zărea adversarul și înghiți în sec, îngrozit, căci simțea deja tridentul lovindu-i spatele... Instinctiv, își trase pieptul înapoi, încercând să-l vadă pe Flamma prin găurile coifului de bronz, care apărau ochii de loviturile tridentului, dar îngreunau vizibilitatea. Sări în lături și își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
clipă că-l vede pe zeul războiului, mânios că sacrificiul nu fusese înfăptuit. La sfârșit, când Valerius își scosese coiful și strigase numele acela, își amintise deodată cuvintele preotesei - „Orpheus...“ Bău, încercând să-și liniștească bătăile inimii. „Orpheus“, se gândi îngrozit. Listarius se aplecă și-i șopti la ureche: — Orpheus... Ai văzut cum l-a învins pe Flamma? De astăzi, el va fi cel mai bun gladiator, după Skorpius al tău. Adu-ți aminte ce a spus preoteasa... Ce știi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cap. — Uită-te la mine, îl imploră, ridicând mâinile pline de grăsime. Totul e pierdut... Plec. Auzi un foșnet în stânga lui. Îl văzu pe Ausper ivindu-se din întuneric și întinzându-i o cupă de lut. Vitellius se dădu înapoi, îngrozit. Se împiedică de cadavrul decapitat al lui Galba, apoi de cel al lui Otho. I se păru că sângele lor i se scurge la picioare și-i murdărește încălțările. Își acoperi fața cu mantia și se îndepărtă repede, șchiopătând. Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
CRIME EVIDENT ABOMINABILE Un spațiu calm. Se pare că a plouat fiindcă e umed și într-o băltoacă se distinge un dop care plutește. Umbra polițistului, nu. Peisaju-i conturbat de o pereche de sâni number sex în spatele cărora aleargă Femeia îngrozită. Respiră greu, șuierat, cu groază, cu astm... Deducem că pe lângă ce-am zis, femeia mai suferă și de o condamnabilă lipsă de informație: sărmana nenorocită nu a aflat că a apărut de curând noul deo-spray “Cu noi nu se tușește
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
mai suferă și de o condamnabilă lipsă de informație: sărmana nenorocită nu a aflat că a apărut de curând noul deo-spray “Cu noi nu se tușește decât sublim, dumnezeiește”, descoperire a domnului Cocârță, fost coleg de grădiniță a autorului. Femeia îngrozită, nu. Nici Polițistul. Nici Dopul. F Domnule Polițist! Domnu’ Polițist!... Alooo! Am să vă comunic ceva înspăimântător... terifiant...incredibil! P ...sagace...orpilant... tenebros...Cunoaștem. F Fantatic. Credeam că sunt singura. Și cum de știți ? P Ca și dumneavoastră, scumpă doamnă
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
deslegător de integrame. F Deci cunoașteți în legătură cu...mortu’. P Da: expiatu’, dusu pe lumea ailantă. Sucombatu’ ! F ...prin lovitură de pumnal cotondent! P Șiș, custură, armă albă, șuriu! Opservați cât de luxuriantă este limba noastră maternă? F Nu, că-s îngrozită. M-a îngrozit leșu’! P Aha. Un leș-polonez sau un leș-leș sau un leș de polonez? F Mai degrabă un leș de cadavru. Nu v-am spus că e grav? P Sigur că e grav, că e rigid, adică nu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Guvern, de ăi de Sus. Oarecum. Acum aș vrea să plec. La ce etaj stați? La opt. Cu atât mai bine. După ce plec vă rog să închideți fereastra ca să nu răciți. Paaaaaa! Acest paaaaa! Rămase plutind deasupra celor doi soți îngroziți. Ușa, pardon, fereastra se mișca sinistru în balamale și un vânt rece pătrunse prin tocul de lemn așteptând răbduliu înlocuirea cu termopan, pam-pam. Moșule!!! Mo... S-a dus...Să știi că ăsta era sinucigaș profesionit dacă nu chiar mai rău
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
aur. De aici și proiectul poleirii câtorva sute de mii de românași cu aur pentru a fi trmiși în străinătate. Ca studenți? Ași. Ca mumii egiptene! TERMOPAN EA Va si leeeee.... EL Ce faci ? EA Țip în șoaptă, că-s îngrozită ! EL Vine mama soacră ? EA Nu. Mai rău. E cineva la geam ! EL Or fi cu sorcova. EA Ce sorcovă, că noi stăm la etajul cinci ! EL Și ăsta-i un motiv să ...a...so...Sițo ! ăștia -s hoți ! Ca
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Mă Înghesui și eu. Se deschide o geantă și, deodată, ca prin farmec, dintre două batiste și-un ruj, cineva vede dolarii. Un răcnet de mulțumire. Eu nu i-am văzut, dar nu contează. Minerii pocnesc În plină figură femeile Îngrozite și le Îmbrîncesc Într-o direcție necunoscută. CÎțiva spectatori Împătimiți după dreptate vor să participe interactiv și reușesc să le tragă de păr (unuia Îi rămîne un smoc În mînă). Urale. Pe carosabilul lui 6 martie, chiar pe linia continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
injectate În splendidele ei fese, În spital aproape nimeni nu știa că ne iubeam așa că se mirau că făceam toate gărzile colegilor, presupunînd Însă că nu voiam să ratez șansa de-a căpăta experiență noaptea În direct, stăteam acolo non-stop Îngrozit, distrus, Înnebunit, privind-o cum dispare zilnic puțin cîte puțin din fața mea și primind În plină figură loviturile somităților chemate pentru a elucida cazul, e tarată, zicea unul, privindu-mă ca pe un stagiar plin de dorința de-a Învăța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o înnoptat de-a binelea.” N-o auzit nici un răspuns și nu o văzut nici o mișcare. „Poate o adormit” s-o gândit Frăsâna. O întins mâna cu teamă și l-o atins, ca să-l trezească, dar o tras-o înapoi, îngrozită...Nenea Jănel era rece ca un sloi de gheață...Peste trei zile, tot satul îl petrecea la groapă, plângând amarnic... In acea clipă, și lui Pâcu i-a înflorit un bob de lacrimă între gene... Cei din jurul mesei, cu privirile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
avântă impetuoasă peste acoperișuri, ca o dansatoare intrată în transă, iar Magicianul privi fix în ochii Iepurelui și strigă încă o dată, cu putere, în timp ce reflectoarele se stingeau, unul câte unul, permițând doar unui con de lumină albastră să surprindă expresia îngrozită a animalului ținut de urechi: Reprezentația continuă, doamnelor și domnilor!
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
M-am trezit În garsonieruța aceea din Harlem scăldată În sudoare. Capul Îmi plesnea, stomacul Îmi bolborosea, fiecare nerv din corp Îmi pulsa - și Îmi pulsa de o manieră deloc sexy. Ah, m-am Îmbolnăvit din nou, mi-am zis Îngrozită. Paraziții Își croiseră din nou drum În trupul meu și eram sortită veșnicei suferințe! Dar dacă era ceva mai rău? Poate contactasem cu Întârziere o formă rară de friguri tropicale contagioase? Sau malarie? Poate chiar ucigătorul virus Ebola? Am zăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]