3,364 matches
-
de la încăierarea cu Emma și de când Pearl îi dăduse vestea că „cei doi“ plecaseră. Simțea nevoia să creadă că Hattie și John Robert plecaseră de multă vreme. Voia ca munți de timp, munți de experiență să-l despartă de acele îngrozitoare evenimente. Tom se afla în plin proces de revizuire a trecutului său, pentru a-și putea explica suferința prin care trecea acum. Atâta suferință nu poate presupune decât sau o pierdere cumplită sau o crimă cumplită, sau amândouă. Dar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fost un accident. — Ești sigur... în fața lui Dumnezeu? — Da. George nu păru ușurat. O expresie de suferință îi distorsiona fața. Murmură ceva din care preotul nu desluși decât cuvintele „... de milă“, apoi spuse cu glas tare: — Am săvârșit un lucru îngrozitor. Părintele Bernard îl pofti din nou să ia loc, numai că George refuza să se așeze. Se duse din nou spre bibliotecă și se întoarse cu spatele, în aceeași atitudine tristă, penitentă, care-l îndurera în chip inexplicabil pe părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
am lăsat-o. Eu m-am mutat la Diane. Plecăm în Spania. — Tu și Diane? — Da. Dar totul e infernal, atât de negru, ca un vis odios, și trebuie să fac iarăși totul de la început. — Să faci ce? Lucrul acela îngrozitor pe care l-ai săvârșit? — Nimic, nimic, mi-am văzut dublul cu un ciocan în mână. Cum poate o persoană străină să-ți fure conștiința, cum e posibil? Binele și răul pot schimba locurile între ele? Bun, acum trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui George ca să-l împiedice să se ridice. George se zbătu, dar preotul era mai puternic. — Stai aici! Așa. Relaxează-te. Lasă mutra asta nenorocită. Doar n-ai de gând să plângi? Nu cred că ai săvârșit vreodată un lucru îngrozitor sau că vei săvârși vreunul. Singura persoană pe care o chinuiești ești tu. Mintea ta clocotește de furie și de remușcare și amărăciune și suferință neagră. Alungă toate astea din tine. Lasă miracolul iertării și păcii să se înstăpânească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
facă ceva și nici nu se simțeau în stare, deși se străduiseră, să reia conversația purtată cu o zi în urmă. În cele din urmă, din tăcerea lui și din lacrimile ei care nu mai conteneau, se înfiripă adevărata discuție, îngrozitoarea discuție, și toate pricinile de spaimă care o bântuiseră pe Hattie ieșiră la iveală. Acum se uita la lumina leșioasă a zorilor și își simțea fața ca de piatră. — Nu vreau să încetăm discuția până ce nu ajungem la o concluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a aflat despre moartea subită a bunicului ei. Iubirea înseamnă bucurie, chiar și iubirea zădărnicită înseamnă bucurie, atâta vreme cât dăinuie speranța și, fără îndoială, Hattie îl iubise pe bunicul ei „nou-descoperit“ și nu izbutise să creadă în acel „niciodată“ al lui. Îngrozitoarea pierdere, atât de neașteptată, era foarte greu de îndurat. Își spunea că e „vina ei“ pentru că îl ascultase și plecase. Dacă ar fi rămas cu el, nu s-ar fi produs acea înlănțuire de evenimente accidentale (după cum credea ea), care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
slujește pe Mama sa divină Natura și pe îngerii ei. Fie slujește moartea și răul, fie slujește viața și binele. Adevărat, adevărat vă spun, fericiți sunt cei care ascultă și respectă legile divine ale vieții și nu rătăcesc pe cărările îngrozitoare ale morții, pentru că în ei atunci forțele vieții devin mari și puternice și astfel ei scapă cu ușurință de chinurile morții". Toți cei din jurul său I-au ascultat cuvintele cu uimire, deoarece cuvintele Sale erau putere și El îi învăța
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
le-a ieșit saliva din gură, și o vomă spurcată și rău mirositoare a ieșit din părțile lor interioare. Toate aceste necurății au curs prin gurile lor, unora prin nas, altora prin ochi și urechi, și o respirație fetidă și îngrozitoare le-a ieșit multora din tot trupul lor, prin toată pielea lor. Prin multe membre au ieșit afară bube mari și fierbinți, prin care au ieșit necurățiile cu miros urât și urina a curs abundent din trupurile lor; și la
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
măruntaiele Fiilor Oamenilor. Și apoi a coborât asupra lor puterea îngerului luminii soarelui și aceștia au pierit acolo, în zvârcolirile lor disperate, călcați în picioare de îngerii luminii soarelui. Și toți tremurau plini de groază, când au văzut aceste lucruri îngrozitoare ale Satanei, de care îngerii îi salvaseră. Și ei au adus, plini de umilință, mulțumiri lui Dumnezeu care-și trimisese îngerii pentru mântuirea lor. Erau unii chinuiți de mari dureri, care nu voiau să plece de la ei; și, neștiind ce
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
Nu răspundea nimeni. Telefonul suna în gol... Am început să stau ore întregi la telefon, formând încontinuu numărul. Știam că era o prostie, dar intrasem acum într-un automatism din care nu puteam ieși... Într-o seară mă durea capul îngrozitor și am vrut să mă duc până la farmacie să-mi iau un calmant, dar cum se lăsase întunericul mi s-a făcut frică și m-am întors de la poartă. Am pus ca de obicei bara de fier care bloca ușa
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
fără să le mai număr. Și totuși nu puteam dormi decât pe apucate, o oră, două. În rest, stam cu ochii la telefon și așteptam, când nu sunam eu. Uneori, mă exaspera chiar tăcerea. Parcă vroiam să aud mârâitul acela îngrozitor, să se termine odată. Tremuram și așteptam. Mă temeam să adorm și să mă trezească soneria telefonului din somn. Atunci era și mai rău... Când suna, încercam să mă stăpânesc. Auzeam cunoscuta respirație șuierătoare urmată de un mârâit și stam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și, când ieșeau din somnolență, dădeau ocoluri cârâind întruna. Nu mai reușeam acum să adormim decât cu greu și doar pentru două, trei ceasuri. Căldura era înăbușitoare. Mă trezeam în mijlocul nopții și dădeam ocol gării ca să nu mai simt presiunea îngrozitoare a sângelui în artere. Dacă stam întins pe bancă, îmi simțeam pulsul în șira spinării și nu-mi mai puteam stăpâni panica. Într-o noapte cu lună plină și cer bolnav, ars de febră, aplecîndu-mă deasupra fântânii am avut impresia
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Eleonora. Nu-i așa că e mai important să aștepți pe cineva decât un tren? Dacă nu vine, voi încerca un lucru care-mi pare uneori un fel de a da o raită dincolo de moarte. Într-o noapte am visat ceva îngrozitor. Mă aflam în fața unui ecran cu puncte și săgeți luminoase. Ca la un mare aeroport. În dreptul fiecărui punct exista o cifră de culoare albastră. Săgețile erau portocalii și se mișcau, lunecau ca niște șopârle luminoase. Pe măsură ce mă uitam, îmi dam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
priceput apoi că era lumina unui foc. Curând am văzut clar flăcările focului, și în aceeași clipă am încremenit recunoscând locul. Eram în fața colibei unde îi văzusem pe îmblînzitori și pe care o căutasem în zadar. Mă izbea un miros îngrozitor pe care nu-l puteam defini. Era un miros dulceag și grețos în același timp. Te făcea să vomiți. Știți cum miroase lemnul de santal? Ei bine, imaginați-vă acest miros dulceag amestecat cu miros de baltă stătută. Ceva de-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Nu se întîm-plase nimic. Frica însă nu ceda. Din cauza acestei neliniști nici n-am gustat bucuria victoriei care căpătă certitudine abia a doua zi, când și scrisoarea următoare fu reținută. Nu cred să se fi bucurat nici Columb când, după îngrozitoarea călătorie în necunoscut, a zărit pământul visului său, așa cum m-am bucurat eu de întîia mea biruință. Se vede că erau mai lesne de supus furtunile oceanului, decât o fată ca Mihaela. Bucuria îmi pricinui o energie copleșitoare, care se
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
disprețuitoare, mă obsedă mai mult decât m-aș fi așteptat, sau poate pentru că nu m-așteptasem. Pentru ce tăcea? O apucase din nou semeția de odinioară pe care i-o îndurasem atât de greu? Voia să mă învingă cu această îngrozitoare arma? Dar uita că acum jucam amândoi cu rolurile schimbate, ea nu moi avea ce să-mi ofere, îmi dăduse totul, era săracă lipită. Și totuși, în pofida acestor constatări, țineam cu orice 88 preț să primesc o știre din partea ei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
imperioasă nevoie de a fi singur și intrând în odaie am nimerit drept în pat. Poziția orizontală, cu mâinile reazem sub cap, îmi dădea parcă senzația unei ușurări. Trebuia să chibzuiesc ce aveam de făcut, cum să ies din acest îngrozitor impas. E adevărat, o jignisem destul de grav pe Mihaela părăsind-o fără nici un motiv, după ce îmi dăduse atâtea dovezi de dragoste. Ea nu-mi reproșase, dar, desigur, gândea că o luasem drept o femeiușcă ușoară, căreia, după ce te saturi, îi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
somn, aveam impresia că tot ce se întîmplase azi-noapte nu fusese decât un vis urât și o clipă mă scăldă o bucurie imensă. Dar frumoasa amăgire nu ținu mai mult de o clipă. Luciditatea îmi reveni și, odată cu ea, conștiința îngrozitoarei realități. Atunci am suferit o sfâșiere îngrozitoare: parcă o mână de fier s-a introdus în coșul pieptului nimicind tot ce se afla acolo. Nu era însă o durere fizică, ci una sufletească. Degeaba încercam s-o alung invocând justificări
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
întîmplase azi-noapte nu fusese decât un vis urât și o clipă mă scăldă o bucurie imensă. Dar frumoasa amăgire nu ținu mai mult de o clipă. Luciditatea îmi reveni și, odată cu ea, conștiința îngrozitoarei realități. Atunci am suferit o sfâșiere îngrozitoare: parcă o mână de fier s-a introdus în coșul pieptului nimicind tot ce se afla acolo. Nu era însă o durere fizică, ci una sufletească. Degeaba încercam s-o alung invocând justificări neroade sau gîndindu-mă la falanga inepuizabilă a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că face o operă durabilă. Ceva în mașinăria subtilă a ființei mele a fost dereglat în permanență, poate chiar din copilăria mea tristă când duceam morții închipuiți la cimitir, ori poate încă de la naștere când mi-a fost transmis orgoliul îngrozitor care a dat peste cap viața bunicului... În orice caz numai dragostea și creația fac viața vrednică de a fi trăită și, totodată, de a fi părăsită fără regret. N-am creat nimic care să rămână generațiilor viitoare, dar am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
din lanț, câinele s-a apropiat de mine. Înghețasem de frică iar din pragul casei, doamna Sipiur n-a mai apucat decât să-și facă o cruce mare, mare de tot. Dumnezeu cu mila! Am închis ochii și în așteptarea îngrozitoarei mușcături am simțit lincăiala caldă și umedă a limbii fiarei pe spatele palmei. L-am mângâiat pe cap iar câinele se uita oarecum mirat la lacrimile care curgeau din colțul ochilor. A urmat a doua cruce mare a doamnei Sipiur
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
lor majoritate erau refugiați din Ardeal, Bucovina, Basarabia. Nu ne-am putut lua banii aceștia urmând să fie trimiși acasă, la Nicorești. Înainte de a pleca am hotârât să mergem seara la Tănase. Spre sfârșitul spectacolului m-a cuprins o neliniște îngrozitoare și simțeam nevoia să plec imediat acasă. Toader n-a avut încotro și m-a urmat. Când am ajuns în Nicorești, pe ulița târgului neam întâlnit cu Steluța îmbrăcată în doliu. Cumpăra cele necesare pentru înmormântarea fetiței. Steluța n-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
propriul nostru sat. Cam puțin pentru un nou început. Noi nu aveam ce îmbrăca, copiii la fel. Repetam în mic, ca familie, soarta nenorocitei noastre țări mereu sub pârjol și mereu gata s-o ia de la capăt. Iarna a fost îngrozitoare. Noroc de lemnele aduse de la Bichigi, noroc de gâște. Aici toți învățătorii, cât de săraci ar fi fost erau înstăriți comparativ cu noi: aveau pământ, vie, casă proprie. Noi nici de la primul, nici de la al doilea refugiu nu luasem nimic
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
decât vecinul. Aș fi putut, așadar, să-mi aflu pacea și izbăvirea în acel prea fericit dezmăț. Dar și de data asta am întâlnit o piedică în mine. A început să mă doară ficatul și m-a răzbit o oboseală îngrozitoare, care nu mi-a trecut nici până azi. Ne jucăm de-a nemurirea și, după câteva săptămâni, ne pomenim că abia ne mai putem târî de la o zi la alta. Singurul folos al acestei experiențe, după ce-am renunțat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
sentință; iată de ce libertatea e o povară prea apăsătoare, mai cu seamă când ai febră sau când ești nefericit sau când nu iubești pe nimeni. Ah! dragul meu, pentru cine e singur, fără Dumnezeu si fără stăpân, povara zilelor e îngrozitoare. Iată de ce trebuie să ne alegem un stăpân, Dumnezeu nemaifiind la modă. Cuvântul acesta, de altminteri, nu mai are nici un sens; nu merită, rostindu-l, să riști să-i scandalizezi pe cei din jur. Uitați-vă la moraliștii noștri, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]